Partid politic. Modificarea statutului şi a componenţei biroului permanent central. Intervenţie în interes propriu
| Comentarii |
|
Cererea de intervenţie în interes propriu poate fi admisă în principiu în cadru! procedurii speciale reglementate de Legea nr. 27/1996, numai dacă sunt îndeplinite cerinţele Codului de procedură civilă privitoare la intervenţia principală.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 92/11.10.1996)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti, Partidul "X" a solicitat instanţei să ia act de modificările intervenite în cuprinsul statutului acestei formaţiuni politice şi în componenţa Biroului Permanent Central, modificări aprobate prin hotărârile Delegaţiei Permanente din 3.02.1995 şi a Conferinţei Naţionale din 13.05.1995.
în cauză a fost depusă o cerere de intervenţie în interes propriu a Partidului "Y", prin care s-a solicitat să se ia act de divizarea Partidului "X" cu prilejul Congresului Extraordinar din februarie 1994, să se atribuie către Partidul "Y" întregul patrimoniu al fostului Partid "X", să se dispună reintegrarea intervenientului în sediile sale şi să se anuleze contractele de închiriere încheiate de acesta cu terţe persoane.
Prin încheierea din 6.10.1995, instanţa a luat act de renunţarea la judecata cererii introductive de instanţă şi a respins cererea de intervenţie, ca inadmisibilă, faţă de această renunţare.
Prin decizia civilă nr. 2899/21.11.1995, Curtea Supremă de Justiţie a admis contestaţia formulată de Partidul "Y", a casat încheierea şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, fixând limitele rejudecării, în sensul că instanţa să discute admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi, în ipoteza încuviinţării în principiu, să continue judecata, chiar dacă s-a renunţat la judecarea cererii principale. De asemenea, instanţa de rejudecare urmează să încadreze în drept cererea de intervenţie, în raport de dispoziţiile Legii nr. 21/1924 şi ale Decretului-lege nr. 8/1989, să-şi verifice competenţa şi să stabilească dacă cererea se judecă în camera de consiliu sau în şedinţă publică, şi care sunt căile de atac.
Prin sentinţa civilă nr. 34/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti -secţia comercială a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie, întrucât nu are legătură cu cererea principală, intervenientul având deschisă calea unei acţiuni separate.
împotriva acestei sentinţe intervenientul a formulat contestaţie, susţinând, în esenţă, că instanţa de rejudecare nu a respectat limitele impuse de Curtea Supremă de Justiţie. La data pronunţării hotărârii intrase în vigoare Legea nr. 27/1996, conform căreia cererea de intervenţie în interes propriu este singura formă de participare a terţilor în procedura graţioasă, transformând-o în procedură contencioasă.
Contestaţia va fi respinsă, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
în cauză, există autoritate de lucru judecat, întrucât toate aspectele care formează obiectul acestui proces au fost deja analizate prin decizia civilă nr. 44/1996 a T.M.B., irevocabilă, între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Prin menţionata hotărâre s-a admis cererea Partidului "X", s-a dispus înregistrarea acestuia în registrul partidelor politice, în temeiul Legii nr. 27/1996, s-a stabilit sediul partidului şi faptul că el continuă, din punct de vedere patrimonial şi nepatrimonial, personalitatea juridică a partidului înscris în baza Decretului-lege nr. 8/1989. Prin aceeaşi decizie a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de Partidul "Y", având acelaşi obiect cu cererea de intervenţie din prezentul proces.
Curtea Supremă de Justiţie a casat încheierea din 16.10.1995, pe considerentul că cererea de intervenţie principală este o acţiune în justiţie propriu-zisă, a cărei soartă nu depinde de cererea principală. Se impunea, deci, să se analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de cod în acelaşi sens.
Conform Legii nr. 27/1996, persoanele interesate pot interveni în cadrul procedurii reglementate de acest act normativ, în condiţiile art. 18 alin. 2, printr-o cerere de intervenţie în interes propriu, potrivit Codului de procedură civilă.
în condiţiile Codului de procedură civilă, intervenţia principală este acea formă de participare a terţilor în procesul civil, prin care aceştia invocă un drept propriu, terţul urmărind să câştige pentru sine obiectul procesului.
Totodată, între cererea de intervenţie şi cererea principală trebuie să existe legătură.
Cum, în speţă intervenientul solicită să-i fie atribuit patrimoniul Partidului "X", întrucât acesta a încetat să mai funcţioneze ca persoană juridică, în urma divizării ce ar fi avut Ioc în februarie 1994 în urma unui Congres Extraordinar, iar prin cererea principală petentul solicitase instanţei să ia act de modificările intervenite în statutul său şi în Biroul Permanent Central, cele două cereri au obiecte total diferite şi se referă la momente politice diferite. Ca atare, în mod corect, tribunalul a reţinut că între cele două cereri nu există legătură, motiv pentru care cererea de intervenţie nu putea fi admisă în principiu.
| ← Partide politice. Asociere. Condiţii | Petiţia de ereditate. Condiţiile exercitării. întinderea... → |
|---|
