Loc de veci. Legat cu titlu particular

Comentarii

0

Referitor la motivul ce apel ce vizează locul de veci, Tribunalul a considerat că şi acesta este fondat faţă de înscrisurile depuse la dosar de apelanta-reclamantă C.A., prin care a dovedit calitatea sa de legatar cu titlu particular asupra locului de veci deţinut cu titlul de drept de folosinţă.

Astfel, prin actul de concesiune nr. 2171/1974 pentru cimitirul Ş.V., ce preschimbă actul de concesiune nr. 2394/1954, Administraţia Cimitirelor şi a Crematoriului Uman Bucureşti a concesionat lui S.T. un loc de înmormântare pe termen nelimitat, în cimitirul Ş.V. Ulterior, S.T. a înţeles să întocmească testamentul autentificat sub nr. 5623/3

noiembrie 1992 de notariatul de Stat S.A.I., prin care a instituit-o legatară universală pe fiica sa C.A. asupra locului de veci.

în legătură cu acest act de ultimă voinţă a defunctului, este de reţinut că legatul în favoarea fiicei este unul cu titlu particular, iar nu universal, întrucât se transmite acesteia un singur bun individual determinat, dreptul de folosinţă asupra locului de veci, testament care nu a fost revocat până la data decesului lui S.T. şi pe care ceilalţi moştenitori l-au recunoscut.

Prin urmare, faţă de acest bun imobil incorporai, apelanta-recla-mantă are calitatea de moştenitor testamentar, legatar cu titlu particular, iar bunul urmează a-i fi atribuit în această calitate.

Instanţa de fond a reţinut acest bun în masa partajabilă, atât la încheierea de admitere în principiu, cât şi prin hotărârea asupra fondului, însă a dispus menţinerea în indiviziune perpetuă şi forţată a moştenitorilor, pe considerentul că locul de veci este un bun de familie care nu poate fi supus împărţelii.

Deşi locul de veci este considerat un bun de familie, menit să servească întregului grup de persoane ce formează familia, acesta nu atrage automat regimul juridic al coproprietăţii forţate şi perpetue. în acest sens, este de reţinut faptul că nu s-a transferat autorului defunct dreptul de proprietate asupra locului de veci, ci doar concesiunea dreptului de folosinţă pe care însă legatarul cu titlu particular a edificat o construcţie cu destinaţie de criptă ce este în proprietatea privată a moştenitorului C.A., după cum se dovedeşte cu contractul de execuţie lucrări nr. 17/14 aprilie 1993. De altfel, celelalte părţi litigante au recunoscut edificarea acestei cripte de către familia apelantei-reclamante C.A.

Actul pentru cauză de moarte întocmit de concesionarul S.T. în favoarea fiicei sale este pe deplin valabil şi îşi produce efecte atâta timp cât Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi a crematoriului uman ce aparţin Municipiului Bucureşti prevede în art. 8 transmiterea pe cale testamentară, fiind interzisă numai transmiterea dreptului de concesiune prin acte între vii prin vânzare-cumpărare.

Vezi şi alte speţe de drept civil: