Soarta bunului succesoral indiviz înstrăinat de moştenitorul aparent, fără acordul celorlalţi coindivizari, moştenitor succedat ulterior de aceştia. Acceptare tacită
| Comentarii |
|
I. Prin sentinţa civilă nr. 2906/4 aprilie 2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a fost admisă în parte cererea principală, formulată de reclamantul D.N. împotriva pârâtei I.S.; a fost respinsă cererea conexă a reclamantului D.N. împotriva pârâtei I.S., ca netondată; s-a constatat deschisă succesiunea defunctului D.E., decedat la data de 24 ianuarie 1995; s-a constatat că au calitatea de moştenitori D.I., în calitate de soţie supravieţuitoare, căreia îi revine o cotă de 2/8 din masa succesorală, reclamantul şi pârâta în calitate de descendenţi, cărora le revine câte o cotă de 3/8 fiecare, din masa succesorală; s-a constatat că masa succesorală a defunctului se compune din imobilul situat în str. R. nr. 13, din comuna P., judeţul Ilfov şi cota de 1/2 din imobilul situat în str. B.A. nr. 45 A, sectorul 2; s-a constatat deschisă succesiunea defunctei D.I., decedată la data de 19 ianuarie 2000, s-a constatat că au calitatea de moştenitori reclamantul şi pârâta, în calitate de descendenţi cărora le revine câte o cotă de 1/2 fiecare din masa succesorală; s-a constatat că masa succesorală a defunctei se compune din cota de 6/8 din imobilul situat în str. B.A. nr. 45 A, sectorul 2 şi s-a respins capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune, ca nefondat.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 24 ianuarie 1995 a intervenit decesul lui D.E., iar la data de 5 martie 2004 la BNPA C.V. şi A.D., a fost înregistrată cererea pârâtei pentru dezbaterea succesorală, aceasta indicând ca şi moştenitori ai defunctului, pe D.I., în calitate de soţie supravieţuitoare, iar ca masă succesorală, imobilul din str. B.A. nr. 45 A, sectorul 2.
A reţinut instanţa de fond că, urmare a dezbaterii succesorale, s-a emis certificatul de moştenitor nr. 102/23 mai 1997, iar la data de 11 martie 2004, certificatul de moştenitor suplimentar nr. 22, ambele indicând ca unic moştenitor pe defuncta D.I., menţionându-se totodată că nu sunt străini de succesiune sau renunţători la succesiune.
Instanţa de fond a reţinut şi că reclamantul este fiul defunctului, iar pârâta este fiica defunctului, aceştia nefiind indicaţi ca moştenitori în certificatele de moştenitor nr. 102 şi nr. 22, emise de BNPA C.V. şi A.D., nefiind menţionaţi nici ca străini sau renunţători la succesiune, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 36/1995, instanţa a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 102/23 martie 1997 eliberat de BNPA C.V. şi A.D. în dosarul succesoral nr. 98/1997, privind pe defunctul D.E. şi a certificatului de moştenitor nr. 22/11 martie 2004 emis în dosarul succesoral nr. 21/2004, a constatat deschisă succesiunea defunctului D.E. decedat la data de 24 ianuarie 1995, iar, în temeiul art. 651 C. civ., a constatat că defuncta
D.I. are calitatea de moştenitor al defunctului, în calitate de soţie supravieţuitoare, în raport de dispoziţiile Legii nr. 319/1944, reclamantul şi pârâta în calitate de descendenţi ai defunctului în raport de dispoziţiile art. 669 C. civ.
La momentul deschiderii succesiunii în masa succesorală a defunctului se găsea cota de 1/2 din imobilul din str. B.A. nr. 54 A, sectorul
2, constituind şi ultimul domiciliu al acestuia, dobândit prin cumpărare împreună cu soţia supravieţuitoare, în timpul căsătoriei.
Din copia dosarului succesoral nr. 36/2004 al BNP F.N. a rezultat că la data de 16 martie 2004 s-a înregistrat cererea pârâtei, prin care s-a solicitat dezbaterea succesorală a defunctei D.I., decedată la data de 19 ianuarie 1999, indicându-se ca moştenitor pârâta, în calitate de fiică, iar la data de 16 martie 2004 s-a emis certificatul de moştenitor nr. 32, din care rezultă că unic moştenitor al defunctei este pârâta, că nu sunt renunţători sau străini de succesiune, astfel că, în baza aceloraşi dispoziţii prevăzute de art. 83 din Legea nr. 36/1995, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 32, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei D.I., în baza art. 651 C. civ., şi s-a constatat că au calitatea de moştenitori părţile, în calitate de descendenţi în baza art. 669 C. civ., în cote egale.
Instanţa de fond a mai reţinut că, întrucât la data decesului din patrimoniul defunctei nu mai făcea parte imobilul situat în str. R. nr. 13, comuna P., judeţul Ilfov, acesta făcând obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2960/28 mai 1997, la momentul decesului, din masa succesorală a defunctei făcea parte doar cota de 6/8 din imobilul din str. B.A. nr. 45 A, sectorul 2, dobândit de defunctă prin succesiune de la defunctul D.E. (cota de 1/4) şi prin cumpărare cu acesta de la N.E. (cota de 1/2), acest imobil fiind vândut de defunctă numitei P.R.G., aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 702/29 aprilie 2004.
II. împotriva acestei sentinţe, Ia 8 mai 2006 a declarat apel D.N., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în ce priveşte respingerea cererii conexe, cerere prin care apelantul a solicitat să se constate că pârâta este străină de succesiune şi, prin urmare, apelantul este singurul moştenitor, a apreciat că instanţa de fond, în mod netemeinic a respins-o, în condiţiile în care Ia dosarul cauzei există suficiente probe care, prin coroborare şi chiar separat luate în considerare, nu pot duce decât la concluzia că cererea este temeinică
Tribunalul a arătat următoarele:
în speţă, ambele părţi se aflau în indiviziune cu defuncta în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. B.A. nr. 45 A, sector 2, acestea dobândind prin transmitere pe cale succesorală de la defunctul D.E. câte o cotă de 3/16, în timp ce autoarea lor deţinea o cotă de 5/8.
în aceste condiţii, actele săvârşite de părţi în legătură cu imobilul puteau fl efectuate în calitate de coproprietari, iar nu în aceea de acceptanţi ai moştenirii. în această categorie se includ atât plata impozitelor legale, cât şi a cheltuielilor de întreţinere, precum şi faptul locuirii în imobilul aflat în cotă de 5/8 în patrimoniul defunctei la data decesului. întrucât în aceste cazuri actele pot primi şi o altă interpretare, ele nu mai au în mod neechivoc valoarea unei acceptări tacite, fiind necesar să se dovedească faptul că succesibilul coindivizar a săvârşit actele numai în temeiul dreptului său de proprietate sau a înţeles să exercite actele respective şi în calitate de succesor. în cauza de faţă niciuna dintre persoanele cu vocaţie succesorală nu a făcut o asemenea dovadă cu privire la actele de această natură.
Dacă instanţa de apel, conform art. 296 teza a Il-a C. proc. civ., nu poate agrava situaţia apelantului-reclamant în propria cale de atac prin invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în schimb, considerente de echitate impun tratarea în mod nediscriminatoriu a celor două părţi aflate în situaţii identice, astfel că aspectul de fapt rămas câştigat acestuia va profita şi intimatei-pârâte, motiv pentru care Tribunalul a înlăturat această critică ca nefondată.
Cel de-al doilea motiv de apel este însă întemeiat. Odată ce bunurile fac parte din patrimoniul succesoral (lăsat de defunctul D.E.) şi s-a reţinut că nu au fost înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv actele de vânzare-cumpărare s-au încheiat fără acordul tuturor moştenitorilor coproprietari (doar de defuncta D.I.), nu se poate deduce concluzia că ele nu mai fac parte din masa supusă împărţelii.
în aceste cazuri, se aplică potrivit practicii judiciare şi literaturii de specialitate regulile vânzării bunului indiviz, ceea ce presupune că soarta contractelor de vânzare-cumpărare va depinde de rezultatul partajului.
în ceea ce priveşte imobilul situat în comuna P., str. R. nr. 13, judeţul Ilfov, care a fost înstrăinat de defuncta D.I. fără acordul părţilor în cauză prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2960/28 mai 1997, pentru protejarea interesului terţului de bună-credinţă care a încheiat actul bazându-se pe certificatul de moştenitor aflat în vigoare la acel moment, teoretic atribuirea lui ar trebui să se facă în favoarea defunctei, care ar urma să plătească sulte celorlalţi doi coproprietari. Această obligaţie s-a stins însă prin confuziune, ca urmare a transmiterii pe cale succesorală a patrimoniului acesteia în care se include, către cele două părţi în cauză, patrimoniul în care intră inclusiv suma de bani obţinută de defunctă cu titlu de preţ sau bunurile care au înlocuit-o.
De asemenea, dacă s-ar dispune atribuirea în favoarea uneia dintre părţile în prezent în litigiu, aceasta nu ar putea ataca actul de înstrăinare, fiind ţinută de obligaţia de garanţie pentru evicţiune care revenea autoarei sale în calitate de vânzătoare şi care i s-a transmis pe cale succesorală, fiind astfel fără eficienţă. Nu s-ar putea pune nici problema obligării acesteia la sultă, întrucât şi între comoştenitori există, potrivit art. 787 C. civ., obligaţia de garanţie.
Prin urmare, instanţa se va limita la atribuirea imobilului situat în Bucureşti, str. B.A. nr. 45 A, sector 2, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 702/29 aprilie 2004, către intimata-pârâtă I.S., pentru aceleaşi motive ce ţin de securitatea circuitului civil şi în vederea protejării terţilor care s-au încrezut în înscrisuri oficiale. De asemenea, apelantului-reclamant i se poate imputa, desigur numai în relaţia cu această persoană, pasivitatea în ocrotirea la timp a propriilor interese, prin dezbaterea succesiunii anterior încheierii actului, ceea ce ar fi condus la evitarea situaţiei actuale.
Tribunalul a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în Bucureşti, str. B.A. nr. 45 A, sectorul 2, a atribuit pârâtei imobilul şi a obligat pârâta să plătească reclamantului sulta.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 428/A din 30 martie 2007
Notă: întrucât cele două imobile au făcut obiectul transmisiunii succesorale, ca parte din patrimoniul defunctului D.E. la data decesului acestuia, ele fac şi obiectul împărţelii succesorale, neavând relevanţă faptul că, ulterior acestui moment, au fost înstrăinate de unul dintre comoştenitori (în favoarea căruia se eliberase certificatul de moştenitor anulat în cauză), fără acordul celorlalţi. în acest caz, potrivit soluţiei tradiţional admise, soarta contractului de vânzare-cumpărare depinde de rezultatul partajului şi, deci, admisibilitatea partajului este indiscutabilă. în speţă însă, coindivizarul care a înstrăinat bunul a decedat, fiind moştenit de ceilalţi coproprietari, situaţie în care partajul nu se mai poate realiza.
| ← Loc de veci. Legat cu titlu particular | Partaj. Sume de bani existente la data decesului şi ridicate... → |
|---|
