Loc de veci. Partaj de folosinţă, cu acordul proprietarului acestor spaţii
| Comentarii |
|
C. civ., art. 728-750
I. Instanţa a reţinut că cererea de faţă are ca obiect ieşirea din indiviziune a părţilor asupra locurilor de veci cu privire la care s-a reţinut că fac parte din masa succesorală de pe urma defunctei L.F.
în condiţiile art. 728-750 C. civ., obiectul împărţelii îl pot constitui, de principiu, numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale ale defunctului, transmise asupra moştenitorilor.
De la această regulă există o excepţie în sensul că pot exista bunuri care, deşi se află în patrimoniul succesoral, acestea nu sunt supuse partajului, printre acestea numărându-se şi bunurile care prin destinaţia sau prin natura lor nu sunt susceptibile de a fi împărţite.
în această din urmă categorie sunt incluse amintirile de familie, servituţile şi părţile comune, bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate comună forţată şi perpetuă, precum şi dreptul real de folosinţă asupra locurilor de înmormântare şi lucrărilor funerare.
Prin urmare, având în vedere că dreptul de concesiune dobândit de defiinctă se transmite către moştenitori în indiviziune şi că acest drept nu este susceptibil de a forma obiectul unui partaj, instanţa a respins cererea reclamanţilor ca neîntemeiată
II. Tribunalul Bucureşti a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 728 C. civ., nimeni nu poate fl obligat a rămâne în indiviziune, însă textul legal nu este incident în speţă, având în vedere că indiviziunea este o modalitate a patrimoniului, având ca obiect o universalitate de bunuri şi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor titulari. în speţă însă, apelanţii-reclamanţi nu sunt titulari ai unui drept de proprietate, ci ai unui drept de concesiune asupra locului de veci, iar partajul este o modalitate specifică de încetare a coproprietăţii temporare.
Având în vedere că părţile sunt titulare ale unui drept de concesiune izvorât din contractul de concesiune nr. 766/1976 încheiat între autoarea lor şi Parohia Bisericii D.C., în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză nu se poate dispune partajarea locului de veci. Altfel s-ar ajunge practic la o modificare unilaterală a contractului de concesiune, ceea ce nu este posibil.
III. Curtea a găsit nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prin contractul nr. 766/1976 încheiat între Parohia Bisericii D.C. şi mama părţilor, L.F., aceasta din urmă a dobândit un drept de concesiune asupra celor două locuri de veci, respectiv parohia ca proprietară a terenului a cedat autoarei, în schimbul unei taxe anuale, dreptul de a folosi respectivul teren ca două locuri de veci (cu respectarea dimensiunilor şi standardelor impuse de lege).
Cele două locuri de veci nu au ieşit niciodată din patrimoniul Parohiei Bisericii D.C., aceasta fiind şi în prezent proprietarul de drept al acestora. Legiuitorul a interzis prin Regulamentul pentru funcţionarea şi organizarea cimitirelor şi crematoriilor umane din 2003 vânzarea locurilor de veci către persoane fizice. Ca atare, în patrimoniul autoarei L.F. nu a intrat niciodată dreptul de proprietate asupra celor două locuri de veci şi la decesul acesteia ceea ce s-a transmis succesoral către părţi este doar dreptul de concesiune (de folosinţă), iar nu dreptul de proprietate asupra acestora.
Nefiind proprietari asupra celor două locuri de veci, părţile nu pot cere partajarea dreptului de proprietate asupra acestora.
Ceea ce pot obţine părţile este partajarea folosinţei celor două locuri de veci, dar această partajare nu poate fi dispusă de către instanţă şi doar de proprietarul acestor spaţii, întrucât nu se poate cere în instanţă partajarea bunurilor altuia (respectiv a Parohiei Bisericii D.C.).
în mod corect a reţinut instanţa de apel că partajarea folosinţei celor două locuri de veci în litigiu presupune modificarea contractului de concesiune nr. 766/1976, ceea ce nu se poate realiza decât cu acordul Parohiei Bisericii D.C.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 223 din 17 februarie 2010
| ← Bun succesoral stăpânit în fapt de unul dintre moştenitori.... | Loc de veci. Defalcarea succesiunii conform certificatului de... → |
|---|
