Partaj. Necesitatea deţinerii unui titlu de proprietate
| Comentarii |
|
C. civ., art. 644-645, art. 1169 C. proc. civ., art. 6732 Decretul nr. 144/1958
Tribunalul a reţinut că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că imobilul din V., str. M. nr. 58 a făcut parte din patrimoniul pârâţilor; părţile nu au putut înfăţişa instanţei un titlu de proprietate asupra acestui imobil din care să rezulte dreptul de proprietate al defuncţilor, astfel încât instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 6732 C. proc. civ., potrivit cu care pentru bunurile aflate în masa de împărţit trebuie prezentat titlul de proprietate.
Chiar prin motivele de apel apelanta recunoaşte că acest imobil, dacă a fost deţinut de defuncţi, aceştia l-au deţinut în baza unui înscris sub semnătură privată ce nu constituie titlu de proprietate, indiferent de poziţia reclamantei Z.F. faţă de acest înscris.
Reţinând că, în cadrul probatoriului la care apelanta a făcut referire, nu se regăseşte un titlu de proprietate, care să constituie fundamentul unei ieşiri din indiviziune corespunzător cu exigenţele art. 6732 C. proc. civ., instanţa de apel a epuizat analiza care se impunea a fi făcută în privinţa celui de-al doilea motiv de apel. Era de prisos o nouă analiză, distinctă, a fiecăreia dintre probele administrate în faţa instanţei de fond, în condiţiile în care chiar apelanta s-a limitat la simple afirmaţii prin care susţinea că este dovedită apartenenţa imobilului menţionat la patrimoniul succesoral, fără însă a aduce argumente critice faţă de concluzia primei instanţe, în sensul că intimata-recla-mantă a exhibat un titlu (obţinut în baza Legii fondului funciar), care atestă propriul drept de proprietate asupra respectivului teren.
Se impune constatarea faptului că dreptul de proprietate pretins a fi aparţinut autorilor părţilor trebuia justificat numai printr-un înscris care să aibă valoare juridică de titlu de proprietate, potrivit cu exigenţele art. 644-645 C. civ., coroborate cu art. 1169 C. civ.
Actul sub semnătură privată la care recurenta face referire nu are o astfel de valoare juridică, el fiind întocmit în anul 1969, dată la care forma autentică pentru actele de înstrăinare a terenurilor constituia o condiţie de valabilitate a actului (deci condiţiona însuşi efectul transla-tiv al actului juridic de înstrăinare) potrivit cu exigenţele art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 144/1958.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 247/R din 7 mai 2009
| ← Partaj. Necesitatea deţinerii unui titlu de proprietate.... | Partaj de ascendent. Omisiune de copil. Renunţare.... → |
|---|
