Partaj. Necesitatea deţinerii unui titlu de proprietate. Hotărâre de ieşire din indiviziune
Comentarii |
|
Prin cererea de chemare cu care a învestit instanţa, reclamantul a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor C.I. şi C.L. se compune din două imobile: un teren în suprafaţă de 1625.50 mp situat în comuna V., judeţul Ilfov şi casa de locuit aflată pe acest teren, precum şi suprafaţa de teren de 1,88 ha, conform adeverinţei nr. 816/17 decembrie 1991.
în ceea ce priveşte primul teren, reclamantul a înţeles să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestuia cu sentinţa civilă nr. 3013/15 august 1961, pronunţată de Tribunalul Popular Raional Giurgiu în dosarul nr. 3120/1961. Prin această hotărâre judecătorească, reţinându-se în considerente că, prin încheierea din 27 iunie 1961, s-a admis, în principiu, acţiunea de ieşire din indiviziune formulată de C.F., în contradictoriu cu autorul reclamantului, C.I. şi s-a stabilit că părţile sunt coproprietari, s-a admis acţiunea, formându-se două loturi, cel de-al doilea fiind constituit din terenul în cauză.
Caracterul constitutiv sau, respectiv, declarativ de drepturi al unei hotărâri judecătoreşti, ca act juridic civil, nu se află într-o relaţie logică cu constatările în fapt şi în drept, pe care aceasta le conţine, care se bucură de autoritate de lucru judecat în temeiul art. 1201 C. civ., fără a depinde de natura sa juridică sub aspectul discutat. în această categorie se include şi statuarea instanţei referitoare la dreptul de proprietate al pârâtului.
Pe de altă parte, ceea ce dovedeşte hotărârea judecătorească depusă la dosar este numai existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul defunctului la nivelul anului 1961. Ulterior însă, fiind situat într-o zonă cooperativizată, terenul a intrat în proprietatea cooperativei agricole de producţie în condiţiile istorice de notorietate, făcând apoi obiectul Legii nr. 18/1991, care în art. art. 23 alin. (I) a stabilit că sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.
Reconstituirea dreptului de proprietate, care a ieşit din patrimoniul autorului reclamantului, presupune însă, potrivit art. 27 din acelaşi act normativ, eliberarea unui titlu de proprietate, care are caracter constitutiv de drepturi. De altfel, reclamantul a şi formulat în acest sens cererea prevăzută de lege către Primăria Comunei V.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 345/A din 16 martie 2007
← Partaj. Sume de bani existente la data decesului şi ridicate... | Partaj. Necesitatea deţinerii unui titlu de proprietate → |
---|