Partaj. Criterii de atribuire
| Comentarii |
|
Din modul de redactare a textului de lege, care foloseşte sintagma „după caz”, reiese că aceste criterii nu sunt enumerate în ordinea preferabilităţii lor, ci urmează a fi avute în vedere de către instanţă cu titlu orientativ, situaţia de fapt trebuind a fi apreciată în ansamblu. De asemenea, niciun criteriu nu poate absolutizat, ci trebuie confruntat cu cele invocate în fiecare caz de către părţi.
In aceste condiţii, chiar dacă, într-adevăr, criteriul cotei-părţi mai mari din dreptul de proprietate nu poate conduce automat la atribuirea bunului titularului acesteia, totuşi a atribui bunul coproprietarului care deţine 3/32 din imobil în defavoarea aceluia care deţine 20/32 este o soluţie nu numai inechitabilă, dar şi una neeconomică, fiind mult mai dificil de achitat o sultă cu o valoare mai ridicată.
Folosinţei îndelungate a bunului de către pârât i se opune folosinţa acestuia de către reclamanta T.A. până la decesul soţului său, iar mutarea în ultima perioadă într-o altă localitate nu poate să o lipsească de acest beneficiu şi nu este suficientă pentru a da naştere unei prezumţii, în sensul că bunul nu îi mai este la fel de necesar, cu atât mai mult cu cât, la rândul său, apelantul este şi în prezent plecat să lucreze în străinătate. De vreme ce nu s-a făcut dovada că reclamantele ar mai deţine şi alte bunuri în proprietate, nevoia lor de asigurare a unei locuinţe poate fi satisfăcută în cele mai bune condiţii prin atribuirea bunului, situaţia lor nefiind cu nimic diferită de cea a apelantului, care, de vreme ce este dispus să plătească o sultă considerabilă, are posibilitatea să-şi închirieze un apartament.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1454 din 27 octombrie 2006
| Prescrierea dreptului de a cere executarea sultei, înscris în... → |
|---|
