Prescrierea dreptului de a cere executarea sultei, înscris în cartea funciară. Mijloace procedurale pentru a obţine radierea acestuia
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1114 alin. (2) C. proc. civ., art. 405-405
I. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, astfel cum a fost modificată şi precizată, petenta B.L. a solicitat anularea încheierii nr. 366697 din 5 septembrie 2008.
în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de sultă în favoarea lui P.C., prima instanţă a constatat că aceasta a decedat la 17 decembrie 1992, în urma sa rămânând ca unică moştenitoare, petenta B.L. în aceste condiţii, la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de sultă în favoarea creditoarei P.C., şi anume 5 septembrie 2008, aceasta era decedată şi patrimoniul său succesoral fusese preluat integral de succesoarea universală, petenta B.L. Aşa fiind, rezultă că, operând confiiziunea de patrimonii, creanţa defijnctei asupra succesoarei sale s-a stins, lipsind de fundament juridic înscrierea dreptului de sultă în cartea funciară.
în ce priveşte înscrierea dreptului de sultă în favoarea intimatului P.N., instanţa a apreciat că plângerea este neîntemeiată, neexistând niciun argument care să susţină nelegalitatea acestei înscrieri. Susţinerea petentei referitoare la prescrierea dreptului de a cerere executarea sultei de către creditorul intimat nu poate fi analizată incidental în cadrul procesual de faţă, unde instanţa este chemată a verifica legalitatea înscrierii menţiunii în cartea funciară. Or, la data înscrierii dreptului de sultă nu exista nicio hotărâre judecătorească care să fi constatat prescripţia executării sultei în favoarea creditorului intimat, împrejurarea că sentinţa de partaj care a generat dreptul la sultă înscris în cartea funciară a fost pronunţată în anul 1986 nu atrage automat incidenţa prescripţiei, în sensul vizat de petentă, putând opera şi cauze de întrerupere şi de suspendare a termenului de prescripţie. Existenţa acestor cauze poate fi examinată în cadrul unui litigiu distinct, iar nu pe cale incidentală, în cadrul plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară, încheiere ce a fost legal pronunţată, în acord cu situaţia juridică a imobilului la data pronunţării sale.
II. Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, dacă registratorul de carte funciară nu are competenţa de a efectua astfel de verificări, în cadrul prezentului litigiu judecat cu respectarea principiului contra-dictorialităţii, în care intimatul P.N. putea să formuleze apărări, instanţa este abilitată să verifice dacă sunt întrunite condiţiile înscrierii în cartea funciară a vreunui drept în favoarea intimatului.
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită poate fi invocată şi pe cale de acţiune şi pe cale de excepţie, astfel încât nu este necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti, care să constate intervenită prescrierea dreptului creditorului de a solicita executarea creanţei sale.
Astfel, regula în materia prescripţiei este dată de dispoziţiile art. 405 C. proc. civ., iar întreruperea sau suspendarea cursului prescripţiei, reglementate de dispoziţiile art. 4051 şi art. 4052 C. proc. civ., au caracter de excepţie, impunându-se a fi invocate şi dovedite.
Cum titlul care ar constitui un drept în favoarea intimatului P.N. este reprezentat de o sentinţă pronunţată în anul 1986, iar în cauză nu s-a invocat şi nu s-a dovedit că ar fi incidente cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei, a apreciat instanţa de apel că pot fi considerate dovedite apărările apelantei privind intervenirea prescripţiei dreptului intimatului P.N. de a solicita plata sultei stabilite în favoarea sa prin sentinţa civilă nr. 2393/21 aprilie 1986 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Şi dacă s-ar considera că nu a intervenit instituţia prescripţiei, a reţinut instanţa de apel că apelanta a făcut dovada urmării procedurii ofertei reale urmate de consemnaţiune cu privire la suma stabilită în sarcina sa cu titlu de sultă în favoarea intimatului, făcând astfel dovada liberării valabile de această obligaţie, potrivit dispoziţiilor art. 1114 alin. (2) C. civ., astfel încât nici din acest punct de vedere nu se poate reţine existenţa dreptului înscris în cartea funciară în favoarea intimatului. Este lipsit de relevanţă că în cauză consemnarea sultei la dispoziţia intimatului a intervenit ulterior pronunţării încheierii atacate, întrucât în cursul procedurii judiciare de contestare pot fi valorificate şi împrejurări ulterioare cu consecinţe semnificative asupra situaţiei juridice deduse judecăţii.
C A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 183/R din 8 aprilie 2010
Notă: Apreciem că în cadrul plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară, date fiind limitele învestirii ce rezultă din actul iniţial ce stă la baza procedurii, instanţa nu poate face alte verificări decât registratorul de carte funciară al cărui act este supus controlului. Or, în raport de dispoziţiile art. 21, art. 22, art. 48-49 din Legea nr. 7/1996, acesta efectuează numai un control de legalitate a actului juridic, în temeiul căruia se solicită înscrierea, iar nu şi intervenirea unor cauze ulterioare, precum stingerea dreptului la acţiune.
| ← Partaj. Criterii de atribuire | Imobil deţinut în indiviziune de moştenitori. Condiţii... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Prescrierea dreptului de a cere executarea sultei, înscris în cartea funciară. Mijloace procedurale pentru a obţine radierea acestuia
