Necomunicarea către reclamant a măsurilor luate de către instanţă şi a întâmpinării. Greşita suspendare a cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către reclamant
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 105 alin. (2), art. 118 alin. (3), art. 116 alin. (1), art. 1551
Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ., deoarece desfăşurarea normală a procesului nu a fost împiedicată prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în timpul judecăţii din vina părţii reclamante, având în vedere faptul că reclamantul locuieşte în altă localitate, a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nu este reprezentat. Curtea a constatat că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată de necomunicarea întâmpinării depusă de către pârât, cu toate că existau suficiente exemplare pentru comunicare, cât şi din cauza necomunicării către reclamant a măsurilor instanţei pentru ca acesta să le poată îndeplini.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 217R din 2 martie 2011 (nepublicată)
Prin încheierea din 15.10.2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a suspendat în temeiul art. 1551 C. proc. civ. judecata cauzei privind pe reclamantul G.B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Tribunalul a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita onorariu provizoriu de expert în cuantum de 1000 lei, obligaţie cu care a şi fost citată pentru termenul din 15.10.2010.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul G.B. care a criticat hotărârea tribunalului ca nelegală şi a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii atacate şi continuarea judecăţii acţiunii formulate.
Recurentul a învederat faptul că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii ce i se cuvin pentru imobilul situat în Miercurea Ciuc str. M.A. nr. 74, iar notificarea a fost trimisă la Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru soluţionare, deoarece proprietatea autorilor săi a fost transformată în unitate de jandarmerie, iar în prezent este sediul Inspectoratului Judeţean de Jandarmerie.
Prin dispoziţia nr. 105 din 28.05.2009 Ministerul Administraţiei şi Internelor a respins notificarea, iar împotriva acesteia, recurentul a formulat contestaţie la Tribunalul Bucureşti.
în cauza ce are ca obiect contestaţia, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a formulat întâmpinare, iar instanţa de judecată a dispus ca până la termenul de la 15.10.2010, să fie achitat onorariul provizoriu de expert în sumă de 1000 lei.
Recurentul a arătat că nu a primit nici măcar întâmpinare şi nu cunoştea de faptul că s-a dispus o expertiză de evaluare sau de altă natură, iar prin cererea de la data de 05.07.2010 a solicitat instanţei să i se comunice obiectul expertizei, numele expertului desemnat şi contul în care să achite suma, deoarece în caz contrar, nu are posibilitatea să achite onorariul de expert.
De asemenea, recurentul a arătat că a depus la dosarul cauzei o expertiză extrajudiciară de evaluare, dar în conţinutul contestaţiei sale, a arătat împrejurarea că evaluarea se face de către Comisia de evaluare a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, situaţie în care, nu cunoaşte argumentele pentru care instanţa a dispus efectuarea unei expertize de evaluare. Fără comunicările instanţei în sensul arătat, recurentul nu poate să achite onorariul de expert şi nu se primesc banii la CEC.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că prin contestaţia formulată la data de 22.06.2009, recurentul a solicitat anularea dispoziţiei nr. 105 din 28.05.2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.
în cauză s-a formulat întâmpinare de către Ministerul Administraţiei şi Internelor la data de 13.11.2009 depusă la dosarul cauzei în trei exemplare şi existentă la dosarul de fond, care nu a fost comunicată recurentului contestator.
La data de 21.06.2010 Tribunalul Bucureşti a pus în discuţie necesitatea efectuării unei expertize, iar pârâtul prin consilier juridic s-a opus efectuării expertizei, deoarece a fost depusă în cauză o expertiză judiciară de către reclamant, iar instanţa prin încheiere a dispus efectuarea unei expertize tehnice construcţii pentru identificarea construcţiei şi a unei expertize pentru identificarea terenului aferent, a stabilit un onorariu provizoriu de expertiză, în cuantum de 1000 lei şi a dispus citarea reclamantului, cu menţiunea achitării onorariului de expert, sub sancţiunea suspendării în temeiul prevederilor art. 1551 C. proc. civ.
La data de 07.07.2010, recurentul reclamant a solicitat instanţei comunicarea întâmpinării şi să i se comunice în sarcina cărei părţi s-a dispus efectuarea expertizei, obiectivul acesteia, numele expertului desemnat, persoana care trebuie să achite onorariul provizoriu al expertului şi contul în care trebuie achitată suma reprezentând onorariul de expert.
Curtea constată că la data de 15.10.2010, tribunalul, fără a comunica întâmpinarea şi relaţiile solicitate de către contestator, a suspendat judecata cauzei în temeiul prevederilor art. 1551 C. proc. civ..
Curtea constată că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., potrivit art. 116 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanţa a dispus din oficiu, administrarea de probe, respectiv efectuarea unei expertize de identificare a imobilului construcţie şi teren, fără a da posibilitatea părţii să ia cunoştinţă de întâmpinare, cu toate că a fost solicitată şi nu s-a comunicat contestatorului motivul administrării probei, cât şi detalii referitoare la numele expertului desemnat şi contul în care acesta trebuia să achite onorariul de expert, astfel cum s-a solicitat la data de
07.07.2010 de către recurentul reclamant.
în cauză, curtea constată că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ., deoarece desfăşurarea normală a procesului nu a fost împiedicată prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în timpul judecăţii din vina părţii reclamante, având în vedere faptul că reclamantul locuieşte în altă localitate, a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nu este reprezentat.
Curtea constată că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată de necomunicarea întâmpinării depusă de către pârât, cu toate că existau suficiente exemplare pentru comunicare, cât şi din cauza neco-municării către reclamant a măsurilor instanţei pentru ca acesta să le poată îndeplini.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a admis recursul, a casat încheierea recurată şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti pentru continuarea judecăţii.
Deşi iniţial dispoziţiile art. 155* C. proc. civ. nu se mai regăseau printre cazurile de suspendare din noul Cod de procedură civilă, LPA11 prevede introducerea art. 2361 care preia întocmai prevederile aflate în art. 1551 C. proc. civ. adăugând posibilitatea acordării despăgubirilor pentru amânarea procesului cauzată de neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantului.
Cererea de chemare în judecată va cunoaşte în noua reglementare procesuală etapa regularizării cererii.121 Astfel, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cererea urmează să verifice condiţiile de regularitate ale cererii, conform art. 195 N. C. proc. civ. Aşadar sunt verificate următoarele elemente:
I,]Art. 13 pct. 70.
[2) A se vedea nota de la Hotărârea nr. 103, Curtea de Apel Cluj, s. com. şi de cont. admin. şi fisc., dec. nr. 2004/ 13 septembrie 2010.
- Datele de identificare ale părţilor;
- Dovada calităţii de reprezentant;
- Obiectul cererii şi valoarea Iui;
- în cazul imobilelor, extrasul de carte funciară sau dovada că imobilul nu este înscris în cartea funciară;
- Motivele de fapt şi temeiul de drept;
- Arătarea dovezilor şi, în cazul înscrisurilor, depunerea în exemplare suficiente pentru a asigura comunicarea către toate părţile;
- Semnătura;
- Timbrajul.
Lipsa oricărui element de mai sus va conduce la notificare în scris a reclamantului iar acesta va trebui să complinească lipsurile în termen de
10 zile de la data primirii notificării, sub sancţiunea anulării cererii, conform art. 195 alin. (2) N. C. proc. civ. Prin urmare, sancţiunea este schimbată în noua reglementare, legiuitorul optând pentru o modalitatea mai energică şi mai simplă, eliminând situaţia actuală în care dosarul rămâne suspendat. Mai mult, din interpretarea per a contrar io a art. 196 N. C. proc. civ. rezultă că instanţa nici nu va fixa primul termen de judecată până ce nu va constata că toate lipsurile au fost complinite.
în cazul din speţa rezumată mai sus, respectiv al cheltuielilor necesare administrării probelor încuviinţate din oficiu, art. 256 alin. (1) N. C. proc. civ. prevede că în cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
| ← Cerere de repunere pe rol formulată după depunerea... | Recurs exercitat împotriva încheierii de respingerii a cereri... → |
|---|
