Judecător care s-a pronunţat asupra excepţie de netimbrare. Participarea la judecarea cauzei după casarea cu trimitere a hotărârii
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 24 C.E.D.O., art. 6 parag. 1
Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 24 C. proc. civ., care precizează că judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
Textul nu distinge dacă prin hotărâre judecătorul s-a pronunţat asupra unei excepţii sau asupra fondului cauzei, astfel încât, Curtea, cu majoritate, a apreciat că acest text este aplicabil tuturor situaţiilor în care hotărârea s-a dat de judecători care s-au pronunţat printr-un ciclu procesual anterior.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 493R din 29 aprilie 2011 (nepublicată)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamantul B.l.D. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta I.A., să se constate simulaţia antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3641 din 16.08.2004 de către BNP C.M.P., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului nr. 37, situat în Bucureşti, C. [...], sector 2, în calitate de unic moştenitor al defunctului B.I. şi că la data de 16.08.2004, cu 4 luni înainte de decesul tatălui său, imobilul a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare menţionat anterior, încheiat între autorul său şi pârâtă. Reclamantul a susţinut că acest antecontract este fictiv şi simulat, ascunzând în realitate o donaţie deghizată, ce urmăreşte în mod exclusiv scoaterea bunurilor din masa succesorală, întrucât pârâta nu realiza venituri în momentul cumpărării, suma de bani pretinsă a fi fost încasată nu se regăseşte în masa succesorală şi, datorită perioadei scurte de timp dintre data încheierii antecontractului şi decesul promitentului vânzător, nici nu a fost cheltuită de către defunct, preţul este cu mult mai mic decât cel stabilit prin expertizele tehnice judiciare, iar pârâta a fost căsătorită cu promitentul-vânzător.
în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 977, 983, 1175, 1303 C. civ., art. 112 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8152 din 30.09.2008, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins cererea ca neîntemeiată, a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 16.08.2004, între autorul reclamantului, defunctul B. I. şi pârâtă s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Bucureşti, C. [...], ap. 37, sector 2.
Astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 02 din 05.01.2005, reclamantul are calitatea de unic moştenitor al tatălui său,
B.I., decedat la data de 18.12.2004.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat să se constate caracterul simulat al antecontractului amintit mai sus, arătând că, în fapt, acesta este o donaţie deghizată.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a constatat că reclamantul nu a reuşit să facă dovada existenţei actului secret.
De asemenea, nici împrejurarea că părţile antecontractului au fost căsătorite anterior nu poate da naştere unei prezumţii că între părţi a fost încheiat contractul de donaţie.
Susţinerea reclamantului în sensul că preţul stabilit era cu mult mai mic decât cele stabilite pentru uzul birourilor notariale şi neserios faţă de valoarea reală de circulaţie a apartamentului, nu prezintă relevanţă în materia simulaţiei, întrucât este important să se dovedească existenţa donaţiei dintre părţi, contract care putea fi încheiat indiferent de preţul stabilit în actul aparent.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 27.11.2008, în termen legal, reclamantul B.I.D., care a fost primit la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 14.01.2009.
Prin decizia civilă nr. 293A din 11.02.2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia netimbrării apelului şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul-reclamant, obligându-1 pe acesta la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs recurentul-reclamant B.I.D., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Prin decizia civilă nr. 1139 din 28.10.2010 pronunţată în dosarul nr. 4604 din 300 din 2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins apelul formulat de apelantul-reclamant B.I. în contradictoriu cu intimata-pârâtă I.A. şi a fost obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei decizii s-a declarat recurs la 15.12.2010 de către
B.I.D., cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., decizia fiind comunicată recurentului la 29.11.2010 conform dovezii aflată la fila 64 dosar apel. în primul motiv de recurs se critică decizia arătându-se că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., deoarece decizia civilă nr. 1159 din
28.10.2010 a fost pronunţată în prezenta cauză de un complet din care a făcut parte judecătorul C.A. care a pronunţat în acelaşi dosar şi decizia civilă nr. 293 din 11.02.2009, decizie casată prin decizia civilă nr. 1451 din 12.11.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Analizând decizia civilă recurată în raport cu acest motiv de recurs, Curtea, în majoritate, reţine următoarele:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în primul ciclu procesual a fost pronunţată dec. nr. 293 din 11.02.2009, completul fiind format din judecătorii C.A. şi A.M.V., prin această hotărâre fiind admisă excepţia netimbrării apelului şi dispunându-se anularea ca netimbrat a apelului formulat de B.I.D. împotriva sentinţei civile nr. 8152 din
30.09.2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin decizia civilă nr. 1451 din 12.11.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a admis recursul formulat de B.I.D., s-a casat decizia menţionată anterior şi s-a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, reţinându-se că reclamantul a fost în imposibilitate de a-şi achita taxă judiciară de timbru din motive obiective iar anularea apelului ca netimbrat i-a îngrădit accesul Ia un proces echitabil.
în rejudecarea apelului, din completul de judecată care a pronunţat decizia civilă nr. 1139 din 28.10.2010 a făcut parte şi domnul judecător C.A.
Rezultă, aşadar, că prima critică formulată în recurs este fondată, deoarece hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 24 C. proc. civ., care precizează că judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
Textul nu distinge dacă prin hotărâre judecătorul s-a pronunţat asupra unei excepţii sau asupra fondului cauzei, astfel încât, Curtea, cu majoritate, a apreciat că acest text este aplicabil tuturor situaţiilor în care hotărârea s-a dat de judecători care s-au pronunţat printr-un ciclu procesual anterior.
Hotărârea a fost pronunţată nu numai cu încălcarea art. 24 C. proc. civ., dar şi cu încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care a stabilit că noţiunea de instanţă este o noţiune autonomă şi trebuie să fie independentă, imparţială, instituită de lege şi să aibă puterea de a hotărî.
O instanţă imparţială este o instanţă lipsită de prejudecăţi şi care are o atitudine nepărtinitoare. în jurisprudenţa Curţii Europene se subliniază că nu trebuie ca acelaşi judecător să se pronunţe în aceeaşi cauză de două ori în căile de atac, sau să participe la judecarea fondului şi a recursului (cauza De Haan contra Olandei din 26.08.1997).
Având în vedere cele menţionate, Curtea, în majoritate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia civilă recurată şi a trimis apelul spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte critici din motivele de recurs care vizează fondul cauzei şi care nu au mai făcut obiectul analizei în prezenta decizie, ca urmare a reţinerii ca fondat a primului motiv de recurs.
Cu opinia separată a doamnei judecător A.M. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel şi nici în caz de rejudecare după casare.
Este adevărat că, impunând incompatibilitatea în caz de rejudecare după casarea cu trimitere, textul enunţat mai sus nu face distincţie în privinţa soluţiei pronunţate de judecător.
însă, având în vedere scopul reglementarii incompatibilităţii, sub aspectul în discuţie, care vizează înlăturarea posibilităţii ca acelaşi judecător să se pronunţe asupra unui aspect litigios care a mai făcut obiectul judecăţii în faţa sa, se impune concluzia, consacrată şi în literatura de specialitate, că nu există incompatibilitate decât dacă judecătorul s-a pronunţat asupra fondului sau asupra altei probleme litigioase, nu şi atunci când s-a pronunţat asupra unei excepţii (cum este cazul în speţă).
Soluţia este firească, întrucât numai judecătorul care s-a pronunţat în fond poate să pronunţe şi cu ocazia rejudecării aceeaşi soluţie, înlăturând în acelaşi timp viciile pentru care hotărârea a fost casată, astfel încât respectă şi caracterul obligatoriu al deciziei prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
Nu aceeaşi este situaţia judecătorului care s-a pronunţat pe cale de excepţie. Odată ce instanţa de control judiciar a stabilit, cu putere de lucru judecat, că excepţia a fost greşit admisă, acest judecător nu mai poate să admită din nou excepţia şi să pronunţe aceeaşi soluţie, pentru că ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii instanţei de control judiciar, ceea ce ar face ca hotărârea să fie susceptibilă de casare.
Prin urmare, având în vedere că prin decizia civilă nr. 293 A din
11.02.2009, domnul judecător C. A., s-a pronunţat asupra unei excepţii procesuale (excepţia netimbrării apelului), a fost considerat că acesta nu era incompatibil să soluţioneze apelul după casare, în condiţiile art. 24 C. proc. civ., motivul de recurs invocat de recurent, fiind nefondat.
Apreciez că o asemenea soluţie nu încalcă prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează părţii dreptul de a fi judecat de o instanţă imparţială, în condiţiile în care, judecătorul învestit cu rejudecarea apelului nu a soluţionat prin decizia pronunţată în ciclul procesual anterior, fondul apelului, ci s-a pronunţat cu privire la o excepţie ce ţine de exerciţiul căii de atac. Mai mult, în faza rejudecării apelului, deşi au fost acordate mai multe termene de judecată şi au fost administrate şi probe pe fondul apelului, reclamantul nu a pus în discuţie obiectivitatea judecătorului, pe calea mijloacelor procesuale pe care le avea la îndemână, respectiv instituţia recuzării (diferită în actuala reglementare de cea a incompatibilităţii), ceea ce denotă că nu a existat din punctul de vedere al părţii nicio îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorului în cauză.
Opinia majoritară exprimată în soluţia prezentată este discutabilă, în doctrina şi jurisprudenţa actuală statuându-se că judecătorul care s-a pronunţat doar asupra unor aspecte ce nu au legătură cu fondul cauzei nu se regăseşte în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 C. proc. civ. De asemenea, această soluţie este preluată şi în viitoarea reglementare, art. 40 alin. (1) noul C. proc. civ. stabilind că nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare acel judecător care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, în sensul pronunţării unei soluţii pe fondul cauzei, or în speţă judecătorul făcuse parte din completul de judecată care se pronunţase asupra excepţiei netimbrării căii de atac a apelului, nicidecum asupra vreunui aspect care să ţină de soluţionarea cauzei.
Capitolul XI Excepţia suspendării
| ← Recurs exercitat împotriva încheierii de respingerii a cererii... | Acţiune de partaj. înscrierea în fals cu privire la un act... → |
|---|
