Respingerea acţiunii în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active. A doua acţiune prin care se invocă motive diferite de nulitate
| Comentarii |
|
I. în primă instanţă s-a solicitat să se constate că reclamanta şi intervenienţii forţaţi au dreptul la moştenire în raport de succesiunea defunctului Ţ.N.
Cu privire la certificatul de moştenitor nr. 15 din 2 aprilie 2004 şi la dreptul reclamantei şi al intervenienţilor forţaţi la moştenirea defunctului Ţ.N., s-a mai pronunţat odată instanţa prin sentinţa civilă nr. 1380 din 15 februarie 2006, când s-a constatat că aceştia nu şi-au exprimat dreptul de opţiune succesorală în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 700 C. civ. şi sunt străini de succesiunea defunctului Ţ.N. Astfel, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora, sentinţa devenind definitivă prin decizia civilă nr. 1600 din 17 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă.
în consecinţă, instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
II. Curtea a reţinut următoarele:
în ceea ce priveşte respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, Curtea a reţinut că puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 C. civ., are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Potrivit art. 166 C. proc. civ., pentru a ne afla în situaţia autorităţii de lucru judecat, este necesar să existe triplă identitate cu privire la părţi, obiect şi cauză.
Din cuprinsul sentinţei civile nr. 1380/15 februarie 2006 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 3272/300/2005, reiese că prima cerere a fost formulată de reclamanţii G.F., M.G., Ţ.A., A.F., V.C., A.G., N.M., Ţ.O., Ţ.Ş., Ţ.L., B.F., S.N. şi S.M.C., în contradictoriu cu pârâtul l.F.
Este lipsită de relevanţă sub aspectul identităţii de părţi împrejurarea că în prezenta acţiune figurează N.M. şi Ţ.Ş., care nu apar în
calitate de reclamanţi în prima cerere, întrucât, pe de o parte, potrivit certificatului de naştere nr. 11/3 martie 1952 eliberat de fostul Consiliu Popular al comunei Traian, N.M. este fiul lui N.A. şi, deci, succesor cu titlu universal al acesteia, iar, pe de altă parte, din actele de stare civilă rezultă că există o singură persoană, cu numele Ţ.Ş., menţionată în certificatul de naştere nr. 3138/13 decembrie 1971 eliberat de Consiliul local al Sectorului 3, în prima cerere strecurându-se deci o eroare materială, iar în cea de-a doua o omisiune a unuia dintre prenume. De asemenea, nu prezintă importanţă faptul că în prima acţiune au figurat în calitate de reclamanţi şi A.G., Ţ.O., S.N. şi S.M.C., identitatea parţială prin existenţa doar a unora dintre părţi în cea de-a doua cerere fiind suficientă pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii.
De asemenea, G.F., M.G., Ţ.A., N.M., B.F., A.F., V.C., Ţ.Ş. şi Ţ.L. figurează în calitate de intervenienţi, spre deosebire de prima cauză, în care au stat în judecată ca reclamanţi. Sunt însă părţi în procesul civil nu numai reclamantul şi pârâtul, ci şi intervenienţii, întrucât intervenţia este reglementată în Capitolul III al Titlului I, intitulat „Părţile”, din Cartea a Il-a a Codului de procedură civilă.
Prima acţiune a avut ca obiect anularea certificatului de moştenitor nr. 15/2 aprilie 2004 eliberat de BNP S.T., prin care s-a deschis succesiunea după decesul lui Ţ.N.
Primul capăt de cerere în cauza de faţă are ca obiect constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi certificat de moştenitor. Obiectul ambelor cereri este lipsirea de efecte a actului juridic în discuţie, ca urmare a constatării intervenirii sancţiunii legale a nulităţii, astfel încât încadrarea sancţiunii ce intervine în asemenea situaţii în clasificarea doctrinară a tipurilor de nulitate nu afectează existenţa identităţii de obiect.
Cauza rezidă în fundamentul juridic al acţiunii şi se materializează în situaţia de fapt calificată juridic. Ea este aceeaşi sub un aspect care se discută în mod prioritar conform art. 137 C. proc. civ., şi anume calitatea reclamantei şi a intervenienţilor de moştenitori ai defunctului Ţ.N., aspect care se adaugă motivelor de nulitate invocate în susţinerea cererii. De asemenea, există o identitate parţială şi cu privire dispoziţiile legale care recunosc implicit succesorilor acceptanţi posibilitatea de a obţine lipsirea de efecte a unui certificat de moştenitor la întocmirea căruia au fost încălcate o serie de dispoziţii legale; mai exact, există identitate în privinţa prevederilor legale care instituie condiţiile dreptului la moştenire.
împrejurarea că, de această dată, se invocă nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nu extinde sfera persoanelor care au calitate procesuală activă pentru formularea unei asemenea acţiuni.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi In drepturile lor pot cere instanţei judecătoreşti anularea certificatului de moştenitor. Printre condiţiile generale de exerciţiu ale acţiunii civile, este cerută şi aceea a calităţii procesuale active, condiţie distinctă de cea a interesului, ce presupune în materia nulităţii unui act juridic civil existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel ce este titularul dreptului căruia i s-a adus atingere prin actul juridic a cărui nulitate se solicită.
Este adevărat că poate fi solicitată constatarea nulităţii absolute a unui înscris de orice persoană interesată, însă legitimează acest interes şi justifică în consecinţă calitate procesuală activă doar cel care demonstrează că este titularul unui drept căruia i s-a adus atingere prin actul juridic a cărui nulitate absolută se solicită a se constata.
Din acest punct de vedere, în materia nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor, sfera persoanelor ce ar putea să o invoce, justificând un drept lezat prin aceste acte juridice este identică cu cea a moştenitorilor persoanei respective şi a succesorilor acestora, în al căror patrimoniu intră drepturile succesorale asupra bunurilor defunctului, doar acestea putând fi prejudiciate prin nerespectarea normelor juridice privind eliberarea valabilă a certificatului de moştenitor.
într-adevăr, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluţionat în fond.
în raport de considerentele expuse anterior privind raţiunea reglementării acestei excepţii, soluţionarea cauzei în fond înseamnă însă că anterior a mai fost stabilită existenţa sau, din contră, inexistenţa situaţiei de fapt pretinse de către reclamant şi, în primul caz, a fost subsecvent analizată aplicarea dispoziţiilor legale la respectiva situaţie. în asemenea condiţii, o hotărâre ulterioară ar putea contrazice drepturile recunoscute sau, din contră, consolidate prin prima hotărâre.
Ipoteza este diferită atunci când cererea anterioară a fost respinsă pentru aspecte de ordin procedural, cum sunt neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru sau lipsa semnăturii reclamantului. După împlinirea lipsurilor constatate prin prima hotărâre, instanţa sesizată ulterior va analiza alte aspecte, respectiv fondul cauzei, fără ca cele două hotărâri să conţină elemente prin care s-ar putea contrazice. în aceste cazuri, este evident că nu există autoritate de lucru judecat.
Rezolvarea dată în cauza de faţă excepţiei lipsei calităţii procesuale active se include în prima categorie, întrucât eventuala respingere a acestei excepţii în cadrul prezentului dosar ar însenina fie a reţine o altă situaţie de fapt, ca izvor al raporturilor juridice puse în discuţie, fie a aduce o altă interpretare textelor legale incidente situaţiei din speţă, ceea ce nu poate fi admis.
Este adevărat, de asemenea, că hotărârea pronunţată în urma admiterii unei excepţii procesuale nu are putere de lucru judecat în ce priveşte fondul pretenţiei. Aceasta înseamnă însă că, dacă acţiunea în anularea certificatului de moştenitor ar fi introdusă de o altă persoană decât reclamanţii din cauza anterioară, persoană care ar justifica legitimarea procesuală, ca moştenitor acceptant, se poate soluţiona fondul pretenţiei, adică se pot analiza condiţiile de valabilitate ale certificatului de moştenitor, lără a putea fi opusă prima hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.
Din modul în care este reglementată instituţia juridică a puterii lucrului judecat rezultă că suplimentarea mijloacelor de dovadă a pretenţiei promovate în justiţie în cadrul celei de-a doua cereri de chemare în judecată nu poate înlătura incidenţa acestei excepţii procesuale de fond.
A admite soluţia contrară ar însemna că prezumţia legală şi ire-fragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, reglementată de art. 1200 pct. 4 C. civ., ar putea fi combătută, deschizându-se părţilor posibilitatea de a repune în discuţie situaţia constatată în cuprinsul acesteia prin administrarea unor probe noi, iar finalitatea urmărită de legiuitor, de a preîntâmpina o a doua judecată, care răspunde necesităţii stabilităţii raporturilor sociale, ar fi pusă în pericol.
In acest sens există o prevedere legală expresă, şi anume art. 1202 alin. (2) C. civ., conform căruia: „Nicio dovadă nu este primită împotriva prezumţiei legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumţii, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie (...)”, o prezumţie cu astfel de consecinţe, deci care afectează exerciţiul dreptului la acţiune, fiind şi cea reglementată de art. 1202 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Referitor la faptul că nerespectarea autorităţii de lucru judecat constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Amurărifei c. României, prin Hotărârea din 23 septembrie 2008.
De asemenea, în ceea ce priveşte posibilitatea ca respingerea unei cereri ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat să constituie o încălcare a dreptului de acces la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Lungoci c. României, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006.
Prin urmare, în cadrul unei hotărâri ulterioare nu pot fi contrazise constatări ale instanţelor cu privire la o anumită situaţie de fapt; în schimb, este obligatorie analizarea unui alt temei juridic.
în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei de interes pe capătul al doilea de cerere, se constată că acesta are ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor emis de pe numele pârâtului privind moştenirea rămasă de pe urma defunctei Ţ.C., în cursul procesului fiind depus la dosar certificatul de legatar de calitate nr. 16/28 martie 2005 întocmit de notar public B.G.
întrucât reclamanta şi intervenienţii nu au vocaţie succesorală legală la moştenirea acesteia, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu ar obţine niciun folos practic prin anularea sa. Numai dacă ar fi fost vorba despre un certificat de moştenitor prin care s-ar fi constatat compunerea masei succesorale şi în care ar fi fost incluse bunuri ce au aparţinut lui Ţ.N., s-ar fi putut discuta interesul reclamantei şi al intervenienţilor în formularea acestui capăt de cerere.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 585 din 30 martie 2009
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii.... | Nulitatea certificatului de moştenitor. Succesibil care nu a... → |
|---|
