Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii. Lipsa calităţii procesuale pasive a notarului public
| Comentarii |
|
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta A.I.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul BNP F.D., să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 26 din 23 martie 2006 şi a certificatului de moştenitor nr. 27 din 23 martie 2006 eliberat de către BNP F.D., de pe urma defuncţilor P.P., respectiv P.M.A.
Tribunalul a reţinut că în mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât între reclamantă şi pârât nu există niciun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere.
Aşa cum în mod corect a arătat prima instanţă, pârâtul este, potrivit legii, organul care desfăşoară activitatea notarială prin intermediul notarului ce activează în cadrul său, iar, potrivit art. 1 din Legea nr. 36/1995, activitatea notarială asigură persoanelor fizice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor în conformitate cu legea.
Prin urmare, faptul că legea oferă părţilor posibilitatea de a apela la notarul public pentru constatarea unor raporturi juridice civile nu este de natură să-i confere acestuia calitate procesuală pasivă, întrucât nu devine parte în raportul juridic cu a cărei constatare a fost învestit.
In cauza de faţă, fiind vorba de o acţiune în materie de succesiune, reclamanta nu poate introduce cererea decât în contradictoriu cu moştenitorii cărora li s-a stabilit această calitate prin certificatele a căror anulare se solicită, în detrimentul drepturilor care li s-ar fi cuvenit celorlalţi moştenitori.
Având în vedere că cele două certificate de calitate au fost eliberate în urma procedurii notariale prevăzute de Legea nr. 36/1995, Tribunalul a constatat că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea formulată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât în ipoteza în care o terţă persoană ar invoca nulitatea acestor certificate, acţiunea trebuie introdusă numai în contradictoriu cu persoanele beneficiare ale certificatelor de calitate sau cu moştenitorii acestora, şi în niciun caz cu biroul notarial care a emis respectivele certificate.
Susţinerile apelantei în sensul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 41-43 C. proc. civ., care prevăd că pot sta în judecată numai persoanele care au folosinţa drepturilor civile şi că beneficiarele certificatelor de calitate de moştenitor emise în anul 2006 sunt persoane decedate cu zeci de ani în urmă şi, deci, nu mai pot sta în judecată, aşa cum a considerat instanţa de fond, întrucât nu au capacitate de folosinţă conform art. 5 şi art. 7 din Decretul nr. 31/1954, sunt nefondate atât pentru considerentele sus-menţionate, cât şi pentru faptul că în ipoteza în care o persoană este decedată, acţiunea trebuie introdusă fie în contradictoriu cu moştenitorii acesteia, fie în cazul în care nu există moştenitori, în contradictoriu cu Statul Român, care este moştenitorul oricărei succesiuni vacante, dacă se constată printr-o hotărâre judecătorească că succesiunea celor două beneficiare din certificatul de calitate de moştenitor este vacantă.
De asemenea, susţinerile apelantei în sensul că instanţa a încălcat principiul disponibilităţii consacrat de art. 129 C. proc. civ. şi se face vinovată de denegare de dreptate, întrucât a refiizat să judece acţiunea sub pretextul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă sunt neîntemeiate, pe de o parte, pentru faptul că instanţa a judecat cauza strict prin raportare la capetele de cerere formulate, iar, pe de altă parte, admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive nu înseamnă o denegare de drepturi, ci este singura soluţie legală care se poate pronunţa atunci când acţiunea este introdusă împotriva unei persoane care nu poate avea calitatea de pârât.
Totodată, susţinerile apelantei în sensul că nu pot exista eventuali succesori în drepturi ai persoanelor menţionate în certificate, având în vedere că o calitate de legatar nu se transmite prin succesiune, sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, în cazul în care cele două beneficiare ale certificatelor nu au moştenitori, se poate solicita constatarea existenţei unei succesiuni vacante şi calitatea de moştenitor a Statului Român, iar, pe de altă parte, eventualele bunuri dobândite prin legat sunt transmisibile moştenitorilor beneficiarului legatelor, fie prin intermediul moştenirii legale, fie a celei testamentare.
în concluzie, certificatele de calitate au constatat calitatea de moştenitor a unor persoane şi nicio altă persoană nu are calitate de a sta în proces decât părţile/succesorii părţilor certificatelor a căror desfiinţare se solicită.
Recursul a fost respins ca nefondat.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., miri. şi fam., decizia nr. 1042 din 17 iunie 2009
| ← Certificat de moştenitor. Necitarea unui succesibil. Nulitate... | Respingerea acţiunii în constatarea nulităţii certificatului... → |
|---|
