Ordonanţa preşedinţială. Obligaţie de a face. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Prin natura sa, autoturismul este destinat unei utilizări permanente, refuzul nejustificat de predare a acestuia fiind de natură să-l prejudicieze pe proprietar, astfel încât se poate impune luarea unei măsuri urgente de predare, conform art. 581 Cod procedură civilă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.045/12.09.1996)
Judecătoria Slobozia, prin sentinţa civilă nr. 3.093/1995, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul S.M. şi a obligat pe pârâţii S.C. şi S.A. să-i restituie acestuia autoturismul marca "Dacia 1310".
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că pârâţii refuză să remită reclamantului autoturismul în litigiu, proprietatea sa, punându-I în imposibilitate de a-1 folosi, de a efectua verificarea tehnică anuală şi de a evita degradarea bunului prin uzură.
Tribunalul Ialomiţa a admis apelul declarat de S.C. şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, cu motivarea că în speţă nu este îndeplinită condiţia urgenţei, impusă de art. 581 Cod procedură civilă, întrucât nu s-a probat opunerea pârâţilor la folosirea bunului de către reclamant. S-a mai arătat că se impune soluţionarea fondului cauzei pentru a se proba cine este titularul dreptului de proprietate asupra autoturismului.
împotriva deciziei tribunalului, reclamantul a declarat recurs, susţinând că, greşit, instanţa de apel a reţinut că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, deşi din data de 20.10.1995, de când a intrat în conflict cu părinţii săi, pârâţi în cauză, aceştia îl împiedică să folosească autoturismul al cărui proprietar este. Recursul este întemeiat.
Din factura nr. 1.008/FA/5.778.684 B emisă de S.C. "S." - S.R.L. la 15.09.1993, rezultă că recurentul a cumpărat de la această societate autoturismul în litigiu.
Este necontestat că din septembrie 1995, când între părţi au intervenit conflicte şi recurentul s-a mutat din locuinţa părinţilor săi, aceştia din urmă refuză să-i permită folosirea autoturismului.
Cum, prin natura sa, bunul în litigiu este destinat unei utilizări permanente, refuzul nejustificat al intimaţilor de a remite bunul este de natură să-1 prejudicieze pe recurent, astfel încât se impune luarea unei măsuri urgente, în sensul dispoziţiilor art. 581 Cod procedură civilă.
Notă: Pornind de la cerinţa ca măsura luată pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie să aibă caracter vremelnic, în principiu, o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială. Totuşi, o asemenea obligaţie poate fi dispusă în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.
| ← Ordonanţa preşedinţială. Executare silită | Partaj judiciar. Acţiune in anulare. Inadmisibilitate. Calea... → |
|---|
