Partaj judiciar. Acţiune in anulare. Inadmisibilitate. Calea legală pentru realizarea dreptului
Comentarii |
|
Acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii este specifică în cazul desfiinţării actelor juridice încheiate fără intermediul justiţiei, astfel că acţiunea în anulare a unei sentinţe prin care s-a realizat un partaj între moştenitori cu privire la averea succesorală, este inadmisibilă, deoarece hotărârea judecătorească - act de dispoziţie al instanţei - nu poate fi anulată sau desfiinţată decât pe căile de atac prevăzute de lege.
Calea pentru recunoaşterea drepturilor moştenitorului omis este aceea a promovării unei noi cereri de partaj, chiar de către acesta, întrucât hotărârea instanţei prin care s-a soluţionat litigiul succesoral nu îi este opozabilă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 617/5.05.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 15.899/1995, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta I. A. împotriva pârâţilor F. M. şi G. E. şi a constatat nulitatea partajului judiciar efectuat prin sentinţa civilă nr. 2.670/1979 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti; a constatat componenţa masei partajabile şi a dispus ieşirea părţilor din indiviziune, conform cotelor succesorale.
Prin decizia civilă nr. 1.676/1996, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de G. E. şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea de constatare a nulităţii sentinţei civile nr. 2.670/1979 a Judecătoriei sectorul 1 Bucureşti, ca inadmisibilă.
împotriva deciziei a declarat recurs 1. A., criticând hotărârea ca fiind nelegală, sub aspectul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii privind constatarea nulităţii primei sentinţe de partaj şi susţinând că sancţiunea nulităţii partajului succesoral realizat în lipsa unui moştenitor operează indiferent de forma în care s-a efectuat partajul, prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească.
Recursul nu este fondat.
Mijloacele procedurale prin care se poate solicita anularea unei hotărâri judecătoreşti sunt căile de atac. Acestea, cât şi termenele în care pot fi exercitate, sunt în mod limitativ prevăzute de dispoziţiile de drept procedural. Acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii este specifică actelor juridice încheiate fără intermediul justiţiei, motiv pentru care o hotărâre judecătorească, oricât de criticabilă ar fi, nu poate forma obiectul unei acţiuni în anulare, cu excepţia hotărârii de expedient, ce are natura unui contract judiciar.
Calea de atac, care reprezintă o formă specifică de manifestare a acţiunii civile, este rezervată în principiu părţilor din procesul civil, finalizat prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, efectele hotărârii putând fi opuse numai acestor persoane. Persoanelor care nu au dobândit calitatea de parte în proces, hotărârea judecătorească nu le este opozabilă, chiar dacă vizează raporturi juridice care le interesează, în materia partajului judiciar, realizat pe calea judecătorească, omiterea introducerii în cauză a tuturor coindivizarilor este sancţionată cu inopozabilitatea hotărârii faţă de coindivizarii ce nu au fost parte în proces şi care pot formula oricând o nouă acţiune de ieşire din indiviziune.
în acest caz, efectele inopozabilităţii sunt similare cu cele ale constatării nulităţii partajului realizat prin convenţie, cu omisiunea unuia dintre moştenitori, fiind diferită numai calea procedurală care trebuie urmată: în cazul convenţiei de partaj - formularea acţiunii în constatarea nulităţii, iar în cazul hotărârii de partaj - promovarea unei noi acţiuni de către moştenitorul omis din proces şi invocarea excepţiei de inopozabilitate a primei hotărâri. Aceasta s-a şi realizat în speţă, deoarece instanţa de fond a procedat la efectuarea partajului succesoral, la cererea recurentei.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea de Apel, având în vedere dispoziţiile art. 315 şi 296 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
← Ordonanţa preşedinţială. Obligaţie de a face. Admisibilitate | Partaj. Inaplicabilitatea prezumţiei comunităţii de bunuri... → |
---|