Plângere formulată în baza Legii nr. 112/1995. Destinaţia imobilului la data trecerii în proprietatea statului. Interpretarea legii
| Comentarii |
|
Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 rezultă că în sintagma "trecute ca atare în proprietatea statului", legiuitorul a înţeles să includă şi imobilele ce au fost "preluate" de stat cu destinaţia de locuinţe chiar dacă, până la data emiterii actului de trecere în proprietatea statului a imobilelor, acestora li s-a schimbat destinaţia, întrucât schimbarea efectuată prin exces de putere nu poate fi imputată proprietarilor care, la data când au pierdut posesia locuinţei, o foloseau cu această destinaţie.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.518/14.11.1997)
Prin hotărârea nr. 16/30.07.1996, Comisia judeţeană Ialomiţa pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A. C. privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Feteşti, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 cu motivarea că, la data trecerii în proprietatea statului, imobilul nu a avut destinaţia de locuinţă. Judecătoria Feteşti, prin sentinţa civilă nr. 2.151/1996 a respins plângerea formulată de A. C. împotriva hotărârii comisiei, sentinţa rămânând definitivă prin respingerea apelului declarat de petentă, potrivit deciziei civile nr. 181/1997, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele au reţinut că imobilul, ce aparţinea bunicilor reclamantei, a fost preluat în proprietatea statului, fără titlu, în anul 1948, devenind sediul Ocolului Silvic Feteşti, astfel încât, la data naţionalizării, avea o altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în speţă, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs A. C., solicitând casarea ei, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu motivarea că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
în motivarea recursului a susţinut că trecerea în proprietatea statului a imobilului s-a făcut în anul 1950, cu titlu, prin naţionalizare, conform Decretului nr. 92/1950, că în anul 1948, când au fost evacuaţi, bunicii recurentei locuiau efectiv în imobil şi că schimbarea destinaţiei imobilului s-a făcut după preluarea în fapt din anul 1948, împrejurare faţă de care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
Recursul este fondat.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ foştii proprietari ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe trecute "ca atare" în proprietatea statului, cu titlu, după 6 martie 1945. Expresia "trecute ca atare în proprietatea statului", presupune la o primă vedere ca, la momentul când a operat, din punct de vedere juridic, transferul proprietăţii, imobilul să fi avut destinaţia de locuinţă. în speţă, transferul proprietăţii din patrimoniul autorilor recurentei, în patrimoniul statului, s-a făcut la data naţionalizării, dată la care imobilul nu mai avea însă destinaţia de locuinţă, întrucât fusese preluat anterior, în mod abuziv, şi utilizat ca sediu al Ocolului Silvic. în raport de această împrejurare de fapt, instanţa de apel a apreciat eronat că din moment ce la data naţionalizării imobilul nu mai avea destinaţia de locuinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 112/1995.
Admisibilitatea cererii petentei A. C. rezultă din interpretarea logică, sistematică şi teleologică a ansamblului dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi a Normelor Metodologice date în aplicarea legii, şi nu numai a prevederilor art. 1 din actul normativ. în art. 34 din Normele Metodologice stabilite prin H.G. nr. 20/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 11/1997, se prevede că: "Sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri, potrivit legii, şi foştii proprietari ai imobilelor legal trecute în proprietatea statului şi care au avut destinaţia de locuinţă la data preluării de către stat, dar ulterior au primit altă destinaţie (...)".
în actuala formulare a textului nu se mai menţionează cerinţa ca imobilul să fi avut destinaţia de locuinţă la momentul când a operat, din punct de vedere legal, transferul proprietăţii, ci la data la care a fost preluat în fapt de către stat. Ipoteza avută în vedere de text este identică cu situaţia de fapt din prezenta cauză şi exprimă mai clar voinţa legiuitorului şi scopul urmărit în reglementarea Legii nr. 112/1995.
în speţă, imobilul compus din parter şi etaj era folosit de către foştii proprietari, autorii recurentei, cu destinaţie de locuinţă, astfel că, cererea recurentei pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 112/1995 este admisibilă.
întrucât instanţele au respins cererea pe cale de excepţie - inad-misibilitate - Curtea va admite recursul şi, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
| ← Plângere formulată în baza Legii nr. 112/1995. Destinaţia... | Poprire. Includerea cheltuielilor de validare în totalul sumei... → |
|---|
