Partaj de ascendent. Omisiune de copil. Renunţare. înstrăinare de către ascendent aparte de bunurile împărţite. Acţiune în reducţiune. Condiţii de exercitare. Dispensă de raport. Inegalitatea loturilor
| Comentarii |
|
C. civ., art. 797
Partajul de ascendent - această construcţiune juridică susceptibilă să dea posibilitatea unei persoane să-şi împartă în timpul vieţii averea între descendenţi compunând şi atribuindu-le ea însăşi loturile - deşi cel puţin în una din formele lui actuale, aceea a testamentului - partaj, îşi găseşte origine îndepărtată în dreptul roman, de când s-a menţinut până astăzi fără întrerupere, e atacat de parte din doctrină cu înverşunare, negându-i orice utilitate. Legiuitorul nostru, după cel francez şi italian, a văzut totuşi în partajul de ascendent o operaţiune utilă, prin aceea că dă posibilitatea ascendentului bătrân şi bolnav să renunţe de a-şi mai conduce singur averea, repartizând-o din timpul vieţii copiilor săi mai în stare să o administreze şi, în afară de aceasta, face ca printr-o justă repartiţie a bunurilor între descendenţi, multe procese vădit nedrepte şi scandaloase, care ar lua naştere la decesul lui de cuius, să fie înlăturate. (...)
Numai la decesul ascendentului se va şti dacă partajul făcut de ascendent este sau nu valabil. Se poate ca un partaj imperfect în momentul când a fost făcut, întrucât nu cuprindea toţi copiii atunci în viaţă, să devină valabil la moartea ascendentului, din cauză că copiii omişi i-au predecedat, cum se poate, de asemenea, ca un partaj perfect în momentul când a fost făcut, deoarece cuprindea toţi copiii existenţi în momentul acela, să devină nevalabil la decesul ascendentului, din cauză că acesta a mai avut copii fie chiar postum. (...)
Care e situaţia când un copil a predecedat ascendentului? Pot fi mai multe ipoteze:
a) Dacă copilul predecedat figura în împărţeala de ascendent şi el a murit fără descendenţi, partajul de ascendent nu este nul, iar lotul copilului predecedat se va împărţi între succesorii săi, potrivit dreptului comun. (...)
b) Dacă copilul predecedat figura în împărţeală şi el a lăsat descendenţi, aceştia, în cazul unei donaţiuni-partaj, e necontestat că succe-dează la partea sa. E contestat însă, de unii autori, dreptul descendenţilor în cazul în care împărţeala s-a făcut prin testament. Se recunoaşte dreptul copiilor copilului predecedat de a primi partea acestuia în virtutea dreptului lor de reprezentaţiune sau li se contestă acest drept, după cum sunt priviţi copiii împărţiţi printr-un testament partaj ca erezi sau ca legatari. (...)
c) Dacă copilul, nefigurând în partaj, a predecedat ascendentului şi n-a lăsat descendenţi, atunci întrucât în momentul decesului ascendentului el nu mai exista şi în acest moment se stabileşte numărul descendenţilor spre a vedea dacă a fost vreunul omis, rezultă că partajul rămâne valabil, toţi moştenitorii în viaţă la decesul ascendentului figurând în actul de împărţeală.
d) Dacă copilul, nefigurând în partaj, a predecedat ascendentului, lăsând însă descendenţi, aceştia venind în locul lui în virtutea dreptului de reprezentare, pe care chiar art. 797 îl consacră vorbind de „descendenţii fiilor premuriţi”, au dreptul să atace partajul de ascendent pentru omisiune de copii. (...)
întrucât momentul în care se fixează valabilitatea partajului în ce priveşte omisiunea de copii este cel al decesului ascendentului, se înţelege că ceea ce trebuie să ne preocupe în acest moment este nu numai numărul copiilor atunci în viaţă, dar şi calitatea lor de a succede.
Astfel, un copil care a figurat în partaj, însă care a fost înlăturat posterior prin aceea că a fost admisă o acţiune de revocare pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor, nu va putea crea nulitatea partajului pe baza art. 797, întrucât el nu a fost omis.
De asemenea, nu pot invoca art. 797 nici copiii excluşi ca nedemni sau cei care au renunţat la succesiunea ascendentului, toţi aceştia ne-având ce să caute într-un partaj de ascendent, ei fiind străini de succesiunea ascendentului şi neavând deci decât dreptul de a păstra libe-ralităţile primite în limitele cotităţii disponibile. (...)
E bineînţeles însă că nu se mai poate vorbi de omisiunea unui copil, atunci când după facerea partajului testamentar ascendentul nu a înstrăinat toate bunurile aflate în lotul acestuia. într-un asemenea caz ne găsim în faţa unui copil care figurează în partaj şi care nu a fost înlăturat nici posterior prin înstrăinarea bunurilor ce-i compuneau lotul, ci numai i s-a micşorat partea ce-i fusese atribuită. Dacă prin această micşorare rezerva sa ar fi atinsă, atunci copilul, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 798, ar avea la dispoziţie acţiunea în reducţiune contra ascendentului avantajul peste cotitatea disponibilă spre a-şi întregi rezerva. (...)
Este necontestat că o dispensă de raport poate fi cuprinsă şi într-un partaj de ascendent, în favoarea unora dintre copiii împărţiţi, cu condiţia să nu depăşească cotitatea disponibilă; dar este controversată chestiunea de a şti dacă dispensa de raport poate fi dedusă din împrejurarea că loturile au fost inegal făcute de către ascendent.
„(...) doctrina română, aşa cum hotărăşte şi Tribunalul Ilfov, este de părere că avantajele constituite printr-un partaj de ascendent între vii sau testamentar, în favoarea unui descendent, peste partea sa, dar în Jimitele cotităţii disponibile, sunt prin natura lor scutite de raport” (Trib. Ilfov, l, C.C., 22 februarie 1933)
| ← Partaj. Necesitatea deţinerii unui titlu de proprietate | Imobil deţinut în indiviziune. Acţiune în revendicare... → |
|---|
