Certificat de moştenitor eliberat pe baza unei tranzacţii. Lipsa de efecte a cotelor avute în vedere de părţi pentru partajarea altor bunuri
| Comentarii |
|
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., reclamanta M.P. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul M.G., să se dispună ieşirea din indiviziune asupra terenului situat în comuna P.L., judeţul Ilfov, în suprafaţă de
4,5 ha dobândit în coproprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, de pe urma defunctului M.I., să se constate că părţile sunt coproprietare ale acestui teren în cote de 3/4 M.P., soţie supravieţuitoare a lui M.Ş., fiu al lui M.I., respectiv 1/4 M.G., în calitate de nepot de fiu, fiul lui M.S. şi M.A., la rândul său, fiu al lui M.I.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că M.I. a decedat la 30 septembrie 1961. în temeiul Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma lui M.I. şi M.V. s-a emis titlul de proprietate nr. 72491 din 2 martie 2005, iniţial pe numele M.P. (soţie supravieţuitoare a lui M.Ş., fiul lui M.I. şi M.V.), apoi au fost adăugate şi M.S. (soţie supravieţuitoare a lui M.A., fiul lui M.I. şi M.V.), respectiv M.E. (soţie supravieţuitoare a lui M.N., fiul lui M.I. şi M.V.).
Prin decizia nr. 989/R din 11 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate în ce o priveşte pe M.E., astfel încât coproprietari asupra terenului au rămas M.P. şi M.G.
în ce o priveşte pe M.S., în considerentele deciziei amintite s-a reţinut că soţul său predecedat a renunţat numai la succesiunea unuia dintre părinţi, astfel că şi-a păstrat vocaţia conferită de art. 13 din Legea nr. 18/1991, în raport de părintele la a cărei moştenire nu a renunţat. De altfel, opţiunile succesorale manifestate de către moştenitorii celor doi defuncţi M.I. şi M.V., precum şi moştenitorii îndreptăţiţi s-au stabilit şi prin sentinţa civilă nr. 1967/1986 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Pe calea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a solicitat ieşirea din indiviziune prin împărţeală în natură asupra terenului de 4,5 ha din judeţul Ilfov, asupra terenului de 3,47 ha situat în sectorul 3, Bucureşti, cu privire la care s-a emis titlul de proprietate nr. 8201/1004 şi asupra unui teren în suprafaţă de 6,53 ha. Tot pe calea cererii reconvenţionale s-a solicitat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 8201/1994 emis de Comisia Judeţeană Ilfov, cu includerea sa ca moştenitor pentru dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Pe calea întâmpinării, pârâtul a arătat că pentru terenul de 4,5 ha cotele de coproprietate sunt de 1/2 pentru - fiecare coproprietar, calitatea de moştenitor fiind stabilită prin efectul tranzacţiilor dintre autorii pârâţilor, ai reclamantei şi autoarea pârâtului. Pârâtul a arătat că este unicul moştenitor al mamei sale M.S., în baza certificatului de moştenitor nr. 81/2000, aceasta la rândul său fiind unica moştenitoare a soţului său M.A., fiul lui M.I. De pe urma autorului comun, M.I., moştenitori au fost M.Ş. şi M.A., cei doi fii, ai căror succesori sunt reclamanta M.P., pentru M.Ş. şi pârâtul, pentru M.A., moştenit de M.S., ceilalţi descendenţi fiind renunţători Ia succesiune.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 984/1986, cu privire la succesiunile de pe urma lui M.I. şi M.V., s-a stabilit că au calitatea de moştenitori M.Ş. şi M.A., iar cu privire la cotele de moştenire, acestea au fost stabilite ca urmare a învoielii părţilor, iar nu potrivit vocaţiei succesorale legale. Pârâtul a mai arătat că în finalul actului de procedură succesorală notarială nu există nicio consemnare a faptului renunţării din partea lui M.A., iar învoiala intervenită în faţa instanţei a lipsit de efecte certificatele de moştenitor anterioare.
Pârâtul a susţinut că sensul sintagmei din clauza acceptată de M.A. „că nu mai are niciun fel de pretenţii, de nicio natură împotriva fratelui — M.Ş. - căruia i s-au atribuit prin efectul tranzacţiei ambele succesiuni — identificate prin imobil, teren, anexe şi îmbunătăţiri”, are semnificaţia de cedare în folosul unui coerede, având efectul legal al unei acceptări a succesiunii.
II. Tribunalul a reţinut că:
Prin titlul de proprietate nr. 72491 din 2 martie 2005 emis de Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate, pentru M.P., M.S. şi M.E., ca moştenitoare a defunctului M.I., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 4,5 ha.
Prin decizia civilă nr. 989 R din 11 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 72491 din 2 martie 2005 emis de Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate, în ceea ce priveşte includerea numitei M.E. în calitate de beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului M.I.
Cu privire la succesiunea celor doi defuncţi, M.I. şi M.V., Tribunalul a constatat că au fost emise certificatele de moştenitor nr. 1063 din 14 octombrie 1985 şi nr. 427 din 30 decembrie 1961, în care s-a reţinut că M.A. (autorul apelantului M.G.) a renunţat la succesiunea lui M.I.
Prin sentinţa civilă nr. 1967 din 29 mai 1986 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cele două certificate de moştenitor au fost anulate, luându-se act de tranzacţia părţilor, M.Ş. şi M.A. In temeiul acestei sentinţe s-a eliberat un nou certificat de moştenitor cu nr. 948/1986, potrivit cu care M.A. şi M.Ş. au calitatea de moştenitori ai defuncţilor M.I. şi M.V. în calitate de fii.
S-a reţinut că în cuprinsul tranzacţiei de care instanţa a luat act prin pronunţarea hotărârii de expedient nr. 1967 din 29 mai 1986, părţile au menţionat că sunt de acord cu privire la activul şi pasivul succesiunilor celor doi defuncţi, M.I. şi M.V., lui M.A. revenindu-i o cotă de 1/4 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, iar lui M.Ş. restul masei succesorale. Prin urmare, contractul de tranzacţie a implicat manifestarea de voinţă a lui M.Ş., unicul (potrivit certificatelor anterioare) moştenitor al defuncţilor şi M.A., un alt fiu al defuncţilor. Prin concesiile făcute, M.Ş. şi-a exprimat voinţa în sensul de a recunoaşte lui M.A. calitatea de moştenitor al celor doi defuncţi, chiar dacă acesta anterior făcuse declaraţie de renunţare la moştenirea lui M.I. Cum tranzacţia părţilor a fost consfinţită de instanţă printr-o hotărâre, s-a prezumat că este valabil încheiată, atât timp cât nu a existat o altă hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea contractului de tranzacţie.
Faţă de cele expuse, prin anularea celorlalte certificate de moştenitor, ca urmare a voinţei semnatarilor contractului de tranzacţie, Tribunalul a reţinut că, în prezent, dovada calităţii de moştenitor este făcută prin certificatul de moştenitor nr. 948/1986. Tot ca efect al contractului de tranzacţie, lui M.A., autorul apelantului M.G., îi este recunoscută retroactiv calitatea de moştenitor şi cu privire la succesiunea rămasă de pe urma lui M.I.
Asupra cotelor succesorale, s-a constatat că acestea urmează să se determine potrivit devoluţiunii legale a moştenirii, astfel încât, în conformitate cu art. 669 C. civ., celor doi moştenitori M.Ş. şi M.A. li se cuvine câte 1/2 din moştenirea lui M.I. Faptul că părţile au convenit prin contractul de tranzacţie asupra modului de împărţire a unor bunuri, respectiv dreptul de concesiune asupra locurilor de veci şi atribuirea restului bunurilor în proprietatea lui M.Ş., stingând astfel starea de indiviziune, nu conduce la concluzia că părţile ar fi convenit asupra cotelor ce revin fiecărui moştenitor. De altfel, cu privire la devoluţiunea legală a moştenirii, asupra cotelor ce se cuvin moştenitorilor, succesibilii nici nu pot tranzacţiona. în realitate, s-a stabilit calitatea de moştenitor, cotele ce se cuvin fiecăruia, după care moştenitorii pot dispune de ele, spre exemplu, în cadrul partajului prin atribuirea către un singur moştenitor a unor drepturi mai mari decât cota succesorală ce i s-ar fi cuvenit.
S-a constatat totodată că M.S. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul ce a aparţinut defunctului M.I., în calitatea sa de moştenitoare - soţie supravieţuitoare a lui M.A., eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 72491 din 2 martie 2005. Totodată, s-a reţinut că apelantul este unicul moştenitor al lui M.S., astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 81 din 3 august 2000.
Aşa fiind, Tribunalul a reţinut că asupra terenului în suprafaţă de
4,5 ha părţile au calitatea de coproprietari pentru o cotă de 1/2 fiecare.
III. Curtea a reţinut că certificatul de moştenitor cu nr. 948/1986 nu a fost anulat, astfel încât în mod corect s-a stabilit că M.A. are calitate de moştenitor acceptant.
Această calitate are efecte în privinţa moştenirii de terenuri în regimul juridic creat prin efectele Legilor nr. 18/1991 [art. 13 alin. (1) şi (2)], nr. 169/1997 şi nr. 1/2009.
Dispoziţia imperativă de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul
civil, moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorilor lor, ei fiind „consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”, impune concluzia că toţi succesibilii autorului îndreptăţit a solicita reconstituirea dreptului de proprietate sunt, la rândul lor, repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
în această privinţă este de observat că, repunând toate categoriile de moştenitori în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorilor lor, textul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar a instituit un tratament egal pentru toţi succesibilii, dând posibilitate atât celor a căror calitate de moştenitor poate fi stabilită pe baza certificatului de moştenitor, a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă că a acceptat moştenirea, cât şi celor care nu pot dovedi calitatea de moştenitor, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, să accepte moştenirea prin cererea adresată Comisiei de pe lângă Consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul.
De aceea, în aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, se impune a se stabili că de aceste dispoziţii beneficiază toţi succesorii autorului îndreptăţi la reconstituire, ei fiind consideraţi repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile ce au aparţinut autorului, aşa cum a decis Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile Unite prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 23 februarie 1998.
Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de apel că nu pot fi avute în vedere cotele stabilite de părţi în tranzacţia consfinţită prin sentinţa civilă nr. 1967 din 29 mai 1986 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, întrucât, pe de o parte, la acea vreme terenurile nu se aflau în circuitul civil, părţile tranzacţionând numai cu privire la bunurile care se găseau la acea vreme în circuitul civil, şi că, pe de altă parte, potrivit art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, ieşirea din indiviziune se face potrivit dreptului comun, respectiv conform art. 669 şi urm. C. civ.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., mirt. şi fam., decizia nr. 1589 din 18 noiembrie 2009
| ← Tranzacţie cu privire la împărţirea sumei primite ca... | Neacceptarea moştenirii. Lipsa de relevanţă a recunoaşterii... → |
|---|
