Admiterea contestaţiei la executare propriu-zise. Acţiune de întoarcere a executării. Excepţia de prematuritate şi inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ. art. 4041
Nu poate fi reţinută apărarea pârâtei vizând lipsa unei hotărâri definitive şi irevocabile prin care să fi fost desfiinţat ordinul de înfiinţare al popririi. Se reiterează faptul că în litigiul deja analizat s-a constatat prescripţia dreptului de executare silită. în consecinţă, ar fi excesiv şi nejustificat ca reclamanta să promoveze contestaţii distincte pentru fiecare act de executare în parte, în cadrul cărora să fie analizată, din nou, aspectul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, aspect asupra căruia s-a pronunţat definitiv şi irevocabil, o instanţă judecătorească.
C.A. Bucureşti, s. a Vi-a com., sent. nr. 25 din 10 februarie 2010 (irevocabilă prin respingerea recursului, nepublicată)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială la data de 5 august 2009 reclamanta S.I.F. M. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanţei să dispună întoarcerea executării silite finalizată de pârâtă şi obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.843.400 lei reprezentând suma executată de pârâtă, precum şa la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare, reclamanta a arătat că pârâta a emis la data de 19.06.2006 ordinul nr. 1437 prin care a ordonat înfiinţarea popririi asupra sumelor prezente şi viitoare existente în conturile de orice natură pe care le avea deschise la Banca Transilvania - Sucursala Bacău pentru recuperarea sumei totale de 7.857.967,19 USD.
Ordinul de înfiinţare a popririi a fost comunicat terţului poprit la data de 20.06.2006, fiind executat de acesta la data de 23.06.2007 prin virarea în contul pârâtei a sumei totale de 22.285.194,95 lei (RON).
împotriva acestei executări a formulat contestaţie, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, contestaţie soluţionată prin sentinţa comercială nr. 241 din 13 decembrie 2008 în sensul respingerii sale. Recursul declarat de S.I.F. M. SA a fost admis de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin dec. nr. 3365 din 12 noiembrie 2008, înalta Curte dispunând modificarea sentinţei recurate, admiterea contestaţiei la executare şi anularea somaţiei de executare, fiind constata prescris dreptul la executare al intimatei A. V.A.S.
Reclamanta mai arată că executarea silită a vizat un număr de 13 bilete la ordin, suma ce se solicită a fi restituită vizând executarea silită a biletului la ordin în valoare de 650.000 USD emis de SC S. SRL.
De asemenea, învederează faptul că în urma pronunţării deciziei de recurs, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a sumei executate, fără a primi nici un răspuns din partea acesteia.
Prin întâmpinare, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţiile de prema-turitate şi de inadmisibilitate, ambele fiind motivate prin faptul că reclamanta nu deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să fi fost desfiinţat ordinul de poprire în baza căruia a fost executat şi biletul la ordin, pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată. Mai susţine că actul de executare reprezentat de ordinul de poprire a fost emis cu respectarea prevederilor legale, nicio instanţă nedispunând desfiinţarea acestuia.
Pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând prevederile art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, potrivit cărora debitorii executaţi silit au dreptul la întoarcerea executării silite numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Or, aşa cum s-a arătat şi în motivarea excepţiilor, reclamanta nu deţine o asemenea hotărâre definitivă şi irevocabilă care să îi dea dreptul la întoarcerea executării silite.
Mai susţine că în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4324 din 180 din 2006 nu a fost contestată executarea silită însăşi, ci adresa de comunicare a titlului executoriu.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă, s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Atât excepţia de prematuritate, cât şi cea de inadmisibilitate au drept considerent nedeţinerea de către reclamantă a unei sentinţe definitive şi irevocabile prin care să se fi dispus asupra ordinului de înfiinţare a popririi, pârâta susţinând ulterior, că reclamanta nu deţine nicio hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care să se fi dispus asupra executării însăşi, ci doar asupra adresei de comunicare a titlului executoriu.
Aceste susţineri ale pârâtei nu pot fi reţinute.
în primul rând, se constată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. xxx din 2 din 2007, reclamanta din prezenta cauză nu a contestat adresa de comunicare a titlului executoriu, ci însăşi executarea silită. Acest aspect rezultă atât din petitul acţiunii (contestatoarea de la acel moment solicitând anularea formelor de executare), cât şi din motivele invocate în susţinerea contestaţiei.
Se reţine că pentru a fi în prezenţa unei contestaţii îndreptate împotriva unui act singular de executare silită, este necesar ca motivele invocate în contestaţie să vizeze neregularităţi ale acelui act. în situaţia în care se invocă aspecte care influenţează definitoriu întreaga executare silită, suntem în prezenţa contestaţiei executării însăşi.
în cauza ce a format obiectul dosarului nr. xxx din 180 din 2006, contestatoarea a invocat aspecte care tindeau la desfiinţarea executării silite însăşi, prin invocarea excepţiei prescripţiei dreptului creditoarei la executarea silită. De altfel, această excepţie a şi făcut obiectul de analiză al judecătorului, acesta constatând că nefiind intervenită prescripţia dreptului de executare silită al A.V.A.S. Aceeaşi excepţie a fost analizată în cadrul recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de judecătorul fondului, instanţa de recurs constatând intervenită prescripţia dreptului de executare silită şi dispunând, pe cale de consecinţă, anularea formelor de executare iniţiate de A.V.A.S., deci, a dispus asupra întregii executări silite.
în al doilea rând, chiar şi dacă prin contestaţiei ar fi fost vizat doar primul act de executare, respectiv adresa de comunicare a titlului executoriu, în raport de motivul care a condus la admiterea contestaţiei
- respectiv prescripţia dreptului de a executa silit, întreaga executare ar fi fost implicit desfiinţată, neputându-se considera, că prescripţia dreptului de executare silită ar afecta doar primul act de executare, următoarele rămânând valabile. în condiţiile în care a dispărut, prin efectul prescripţiei, dreptul de executare silită, nu mai poate fi considerat ca fiind valabil nici un act de executare efectuat în cadrul acelei executări.
Nu poate fi reţinută nici apărarea pârâtei vizând lipsa unei hotărâri definitive şi irevocabile prin care să fi fost desfiinţat ordinul de înfiinţare al popririi. Se reiterează faptul că în litigiul deja analizat s-a constatat prescripţia dreptului de executare silită. în consecinţă, ar fi excesiv şi nejustificat ca reclamanta să promoveze contestaţii distincte pentru fiecare act de executare în parte, în cadrul cărora să fie analizată, din nou, aspectul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, aspect asupra căruia s-a pronunţat definitiv şi irevocabil, o instanţă judecătorească.
în consecinţă, cele două excepţii invocate de pârâtă vor fi respinse ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, se reţine ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 82 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, în sensul că reclamanta are dreptul de a solicita întoarcerea executării silite, fiind în posesia unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus asupra executării silite declanşate şi finalizate de pârâtă. Se are în vedere sub acest aspect dec. nr. 3365 din 12 noiembrie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia comercială. Prin decizia pronunţată de completul de recurs au fost desfiinţate formele de executare începute de A.V.A.S., astfel încât s-a născut dreptul debitoarei executate, reclamanta din prezenta cauză, la întoarcerea executării silite.
în consecinţă, având în vedere considerentele expuse, prin raportare la temeiurile de drept arătate anterior, se apreciază temeinicia cererii reclamantei, urmând ca aceasta să fie admisă, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea sumei executate.
în ce priveşte cheltuielile de judecată, se reţine că deşi prin cererea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata acestora, în cadrul cuvântului pe fond, acordat la închiderea dezbaterilor, a învederat că nu mai înţelege să susţină această solicitare.
1. în cauză au fost invocate simultan excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii, impunându-se analizarea cu prioritate a celei de-a doua, deşi acest aspect nu rezultă în mod explicit din considerentele hotărârii deoarece pârâta a fundamentat ambele excepţii pe aceleaşi motive. Se impunea cercetarea mai întâi a excepţiei inadmisibilităţii deoarece instanţa trebuie să verifice dacă reclamantul avea posibilitatea legală de a formula o astfel de cerere, pentru ca ulterior să se analizeze dacă interesul, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, este actual.
2. Referitor la un alt aspect ce se remarcă în cauză, anume prescripţia dreptului de a cere executarea silită, dispoziţiile art. 696 alin. (1) N. C. proc. civ. menţin termenele de prescripţie de 3 ani şi de 10 ani aplicabile dreptului de a cere executarea silită prevăzute şi de art. 405 alin. (1) C. proc. civ., cu menţiunea că termenul de 10 ani va fi aplicabil în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, iar nu numai în materia acţiunilor reale imobiliare.
O noutate în reglementare o constituie art. 696 alin. (3) teza a Il-a N. C. proc. civ. potrivit căruia în cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat. Acest articol va fi supus modificării prin LPA C. proc. civ., art. 13 pct. 184 stipulând că va fi introdus un nou articol 6961 ce va cuprinde efectele împlinirii termenului de prescripţie şi al cărui ultim alineat va consacra posibilitatea creditorului de a se prevala într-un nou litigiu de hotărârea care şi-a pierdut puterea executorie şi care va avea valoarea probatorie a unui înscris autentic, potrivit art. 428 N. C. proc. civ. De asemenea, art. 13 pct. 184 LPA C. proc. civ. prevede şi introducerea unui text ce urmează a se regăsi în cadrul art. 6961 alin. (1) N. C. proc. civ. conform căruia prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, rezultând astfel faptul că, asemenea prescripţiei dreptului material la acţiune, nici excepţia prescripţia dreptului de a obţine executarea silită nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci numai de către cel care dovedeşte vreun interes în ridicarea acesteia.
3. în ceea ce priveşte întoarcerea executării, în principiu, art. 712 -art. 714 N. C. proc. civ. păstrează cele consacrate de actuala reglementare, fiind aduse unele completări. O primă precizare ar viza indicarea faptului că, drept efect al restabilirii situaţiei anterioare, nu se poate aduce atingere drepturilor dobândite de către terţii de bună-credinţă atât în materia bunurilor mobile [art. 712 alin. (2) teza a Il-a N. C. proc. civ.], cât şi în materia bunurilor imobile [art. 713 alin. (1) teza a Il-a N. C. proc. civ.][l1. De asemenea, în materia bunurilor imobile, art. 713 alin. (1) fixează obligaţia instanţei care, desfiinţând titlul executoriu, dispune şi restabilirea situaţiei anterioare executării, de a dispune şi asupra efectuării operaţiunilor de carte funciară necesare.
O a doua situaţie o reprezintă cazul reglementat de art. 713 alin. (2) noul C. proc. civ., care preia dispoziţiile actualului art. 4042 alin. (2) C. proc. civ., în care instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului, fără însă a lua măsura restabilirii situaţiei anterioare, această măsură urmând a fi luată de către instanţa care va rejudeca fondul.
A treia situaţie, anume aceea în care restabilirea situaţiei anterioare este solicitată pe cale separată, a creat o jurisprudenţă neunitară în ceea ce priveşte instanţa competentă, textul în actuala reglementare a art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. stabilind că cererea va fi soluţionată de„instanţa competentă potrivit legii”. într-o primă opinie, s-a considerat că, neexistând o normă specială care să stipuleze competenţa instanţei de executare pentru soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite formulate pe cale principală, va fi aplicabil criteriul valoric, potrivit art. 1 şi 2 C. proc. civ. într-o altă opinie, în urma unei interpretări sistematice a dispoziţiilor procedurale privind executarea, s-a reţinut că întreaga reglementare legislativă a executării silite stabileşte atribuţii şi competente doar pe seama judecătoriilor, ca instanţe de executare, nefiind incident criteriul valoric sau cel referitor la calitatea părţilor 2. Având în vedere soluţiile contradictorii pronunţate de către instanţele judecătoreşti, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin Dec. nr. 5/12.03.2012 pronunţată într-un recurs în interesul legii că instanţa de executare, respectiv judecătoria, este competentă să soluţioneze cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea ce ar fi pronunţată în acest caz fiind supusă căii de atac a recursului121. Decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie preconizează soluţia legislativă cuprinsă în art. 713 alin. (3) noul C. proc. civ. care stabileşte în mod expres că restabilirea situaţiei anterioare executării va putea fi cerută de către cel îndreptăţit, pe cale separată, prin formularea unei cereri a cărei competenţă de soluţionare revine instanţei de executare, anume judecătoriei. Viitoarea reglementare stabileşte şi faptul că, în această situaţie, judecarea cauzei se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea ce urmează a fi pronunţată fiind supusă numai căii de atac a apelului.
Referitor la judecarea întoarcerii executării silite solicitate pe cale principală, art. 713 alin. (3) teza a Il-a N. C. proc. civ. stabileşte faptul că aceasta se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea fiind supusă numai căii de atac a apelului.
Un alt aspect privind întoarcerea executării silite îl reprezintă posibilitatea primei instanţe care dispune restabilirea situaţiei anterioare de a da hotărârea cu executare provizorie (noţiune corespunzătoare executării vremelnice), textul făcând trimitere la dispoziţiile art. 443 N. C. proc. civ. care consacră executarea provizorie judecătorească şi care se aplică în mod corespunzător, anume cererea de executare provizorie se va putea face atât în scris, precum şi verbal până la închiderea dezbaterilor [art. 443 alin. (3) N. C. proc. civ.], cererea respinsă putând fi reiterată în apel, conform art. 443 alin. (4) N. C. proc. civ.
| ← Contestaţie în anulare introdusă împotriva unei hotărâri... | Contestaţie la executare. O primă notificare de executare... → |
|---|
