SERVITUTE DE TRECERE. CONDIŢII. MOD DE DOBÂNDIRE.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Potrivit dispoziţiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.

Această servitute legală nu poate fi recunoscută reclamantului care are o cale de acces la drumul public, doar pentru motivul că această cale este ocolitoare şi, uneori, impracticabilă.

De asemenea, servitutea de trecere, potrivit dispoziţiilor art. 624 Cod civil, nu poate fi dobândită nici prin uzucapiune, ci doar prin titlu, întrucât este o servitute necontinuă şi neaparentă.

Prin acţiunea înregistrată la 12.09.1996 pe rolul Judecătoriei Videle, reclamanţii V.M. şi V.R. au chemat în judecată pe pârâţii P.I.L. şi P.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-i oblige pe pârâţi să le lase liberă trecerea către calea publică, pe aleea situată pe terenul proprietatea pârâţilor.

Reclamanţii au susţinut că acest drept de trecere a existat dintotdeauna, că pârâţii, cu rea-credinţă, le-au închis calea de acces pe terenul lor şi că nu au altă posibilitate, întrucât după ploaie terenul se desfundă şi devine impracticabil şi, în plus, se întinde pe o lungime de 600 m2. /

Prin sentinţa civilă nr. 1.286/22.09.1997, Judecătoria Videle a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Tribunalul Teleorman a admis apelul declarat de reclamanţi şi, prin decizia civilă nr. 2.510/22.11.1998, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea, obligând pe pârâţi să lase liberă trecerea reclamanţilor pe aleea situată pe terenul proprietatea pârâţilor, din comuna B., satul F., alee cu o lungime de 45 m şi o lăţime de 1,5 m.

Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis recursul declarat împotriva deciziei de către pârâţi, constatând că hotărârea tribunalului contravine dispoziţiilor art. 616 Cod civil.

Astfel, Curtea a reţinut că una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii formulate de reclamanţi este aceea ca ei, în calitate de proprietari ai fondului dominant, să nu aibă nici o ieşire la calea publică. Or, din probele dosarului a rezultat că reclamanţii au o cale de acces la drumul public, pe un drum de ţarină şi că, în raport de dispoziţiile art. 616 Cod civil, nu prezintă nici o relevanţă că acest drum este ocolitor sau că atunci când plouă este desfundat.

De asemenea, Curtea a mai reţinut că servitutea de trecere pretinsă de reclamanţi nu a fost constituită pe cale convenţională sau prin vreo hotărâre judecătorească şi că, nefiind nici continuă şi nici aparentă, nu poate fi dobândită prin uzucapiune, astfel încât pretenţia reclamanţilor de restabilire a situaţiei anterioare, în sensul recăpătării vechiului drept de trecere pe terenul pârâţilor, este nefondată.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul, a casat decizia tribunalului şi a respins apelul reclamanţilor, păstrând hotărârea pronunţată de judecătorie, ca fiind temeinică şi legală. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)

(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.813/1999)

← RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ. PREJUDICIU MORAL. CERERE PENTRU...  ACT DE PROCEDURĂ ÎNDEPLINIT CU NESOCOTIREA DISPOZIŢIILOR... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre SERVITUTE DE TRECERE. CONDIŢII. MOD DE DOBÂNDIRE.