Proces civil. Participarea Ministerului Public. Calitate procesuală activă. Cerinţe
| Comentarii |
|
Procurorul are posibilitatea de a promova acţiunea civilă doar în condiţiile existenţei unui text legal expres, care să fundamenteze exerciţiul unei atare cereri, cum este cazul prevederilor art 45 C. proc. civ.
Procedura de constatare a falsului, reglementată de dispoziţiile art 180-184 C. proc. civ., este una specială şi complexă şi se declanşează în urma denunţului făcut de partea interesată, aşadar, în cadrul unui proces civil de|a pornit de titularii drepturilor subiective pretins încălcate.
C.A. Braşov, decizia nr. 117/A din 16 februarie 2004, în Sancţiunile în procesul civil, p. 219
Curtea a constatat că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Braşov sub nr. 1636/2003, reclamantul, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, a solicitat să se constate nulitatea absolută a extrasului de carte funciară nr. 22647, deoarece nu este conform cu situaţia de carte funciară existentă în registrele de publicitate imobiliară.
în motivarea acţiunii, astfel cum a fost precizată, se arată că, în fapt, la data de 7 februarie 1997 a fost notată în cartea funciară menţionată o ipotecă instituită în favoarea B.R.D. şi interdicţia înstrăinării
asupra imobilului aparţinând numiţilor I.O. şi I.E. Prin sentinţa civilă nr. 8784/1999 a Judecătoriei Braşov pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor R.Ş. şi R.M. suma de 74.939.054 lei.
în temeiul acestei sentinţe familia reclamanţilor a pornit executarea silită imobiliară, ataşând la dosarul execuţional extrasul de carte funciară nr. 22647 în care, la rubrica privind foaia de sarcini, nu a fost înscrisă interdicţia în favoarea B.R.D. ca urmare a activităţii culpabile cu relevanţă penală a lucrătorului de carte lunciară P.M.V. cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, prin ordonanţa procurorului nr. 3431/P/2001.
în motivarea acţiunii se mai arată că falsul există şi este dovedit, iar în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 184 C. proc. civ., relativ la cercetarea falsului de către instanţa civilă. In drept au mai fost invocate şi dispoziţiile art. 45 C. proc. civ. şi art. 130 din Constituţie.
Prin sentinţa civilă nr. 7568/2003 a Judecătoriei Braşov a fost respinsă acţiunea parchetului ca fiind formulată de către o persoană căreia îi lipseşte calitatea procesuală activă.
în motivarea hotărârii se arată că acţiunea parchetului vizează protejarea unui interes particular, şi nu general, respectiv interesul numiţilor I.O. şi I.E.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. In dezvoltarea motivului de apel se arată că nulitatea absolută poate fi invocată de către oricine are interes, pe cale de acţiune sau excepţie, fiind imprescriptibilă. Totodată, Ministerul Public are şi interes de ordin public şi general care nu se confundă cu interesul personal vizat în mod limitativ de dispoziţiile art. 45 C. proc. civ. şi se realizează prin exercitarea oricărui mijloc legal prin care se urmăreşte restabilirea situaţiei anterioare.
Totodată, ţinând cont de caracterul de ordine publică al reglementărilor privind regimul de carte funciară, apelanta apreciază că parchetul are datoria de a promova o asemenea acţiune ce vizează restabilirea unei situaţii anterioare săvârşirii faptei pentru care făptuitorul a fost sancţionat administrativ.
Apelul este nefondat.
în prezent, cadrul legal al participării procurorului la activitatea judiciară este reglementat de art. 130 alin. (1) din Constituţie, de art. 45 C. proc. civ. şi de art. 27 din Legea de organizare judecătorească.
Articolul 45 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 138/2000, prevede că ,.Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi de alte cazuri expres prevăzute de lege".
Spre deosebire de vechea redactare a art. 45 C. proc. civ., care a format şi obiectul unui control constituţional (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Curţii Constituţionale), din actuala reglementare se desprinde concluzia că dreptul procurorului de a promova acţiunea civilă este limitat doar la cele trei situaţii strict determinate de lege, respectiv când promovarea ei este necesară pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor.
Totodată, textul legitimează exerciţiul acţiunii civile de către procuror şi în anumite situaţii expres prevăzute de lege. De data aceasta, pentru promovarea acţiunii civile, de către procuror, este necesar un text expres care să legitimeze exerciţiul unei atare acţiuni. în afara acestor situaţii, procurorul nu poate aprecia asupra necesităţii sau oportunităţii exercitării acţiunii civile.
Apărarea formulată de către apelantă, potrivit căreia acţiunea are la bază dispoziţiile art. 184 C. proc. civ., nu poate fi reţinută de către instanţa de apel, deoarece acest text de lege a fost invocat prin desprinderea acestuia din context.
Astfel, art. 177-179 C. proc. civ. reglementează procedura verificării de scripte, iar art. 180-184 reglementează procedura de constatare a falsului. Această din urmă procedură este una specială şi complexă şi se declanşează în urma denunţului făcut de partea interesată, personal sau prin mandatar cu procură specială în cadrul procesului civil. Prin urmare, doar în cadrul unui proces civil pornit de titularii drepturilor subiective pretins încălcate, partea interesată poate uza de procedura înscrierii în fals, iar în cazul în care se „arată autorul sau complicele falsului" instanţa civilă poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului.
în acest context, art. 184 C. proc. civ. prevede că atunci „când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă". Acest text de lege nu dă legitimare procesuală procurorului de a introduce o acţiune civilă, ci are în vedere situaţia în care pe rolul
instanţei civile se află deja o cauză în cadrul căreia o parte, respectiv cea interesată declară că „scrisul sau semnătura unui înscris este falsă". In situaţia prevăzută de art. 184 C. proc. civ., respectiv atunci când judecata penală sau acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, respectiv de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, în cadrul căreia s-a ivit necesitatea apelării la procedura falsului. în speţă, o astfel de situaţie s-ar fi putut ivi în cadrul executării silite unde a fost depus extrasul carte funciară ce face obiectul acţiunii, însă cu respectiva ocazie instanţa de executare a verificat situaţia reală din cartea funciară nr. 22647, astfel încât drepturile pârâtei care avea intabulat un drept de ipotecă nu au fost prejudiciate.
Faţă de aceste motive, Curtea reţine că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea parchetului ca fiind formulată de către o parte fără calitate procesuală activă, deoarece, astfel cum s-a arătat, textele legale invocate de către apelantă nu dau legitimare procesuală procurorului de a introduce o acţiune având obiectul celei de faţă.
Totodată, trebuie menţionat că lipsa legitimării procesuale active a procurorului de a promova alte acţiuni în afara celor strict determinate de lege este justificată de lipsa interesului, deoarece procesul civil este dominat de interese private, cum este cazul în speţă.
Faţă de aceste motive, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul parchetului şi a păstrat hotărârea primei instanţe ca legală şi temeinică.
Notă: Prin Decizia în interesul legii nr. XV din 21 noiembrie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (M. Of nr. 119 din 8 februarie 2006), s-a stabilit că în cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. (1) C. proc. civ., iar în celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor. A se vedea speţa nr. 143.
| ← Acţiune în anularea unui act juridic. Lipsa calităţii... | Cerere în anularea unor înscrisuri oficiale falsificate.... → |
|---|
