Reconstituire drept de proprietate. Teren împădurit
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr.6004 din 4 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta RNP - Direcţia Silvică Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii CJ Iaşi pentru aplicarea Legii nr.18/1991 şi AS.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hot.nr.160 din 10 octombrie 2000 emisă de CJ Iaşi pentru aplicarea Legii nr.18/1991, prin care s-a reconstituit în beneficiul pârâtului A.S. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,00 ha pădure.
In motivarea acţiunii reclamanta susţine că hotărârea atacată este nelegală, deoarece pârâtul nu a făcut dovada că anterior cooperativizării agriculturii a deţinut în proprietate, teren cu vegetaţie forestieră.
Având în vedere probele administrate în cauză, prima instanţă constată că acţiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată.
Hotărârea nr. 160/2000 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr.18/1991, a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Pârâtul AŞ a făcut dovada că a deţinut în proprietate, pe raza comunei Rediu, Judeţul Iaşi, suprafaţa de 1,5 ha. teren, predată la stat conform Decretului nr. 1 15/1959.
Potrivit art.2 din Legea nr. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere. Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, Proces - verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Din conţinutul textului de lege citat, rezultă că singura condiţie impusă pentru reconstituirea dreptului de proprietate este ca terenul respectiv să nu fi făcut obiectul unei reconstituiri anterioare.
împrejurarea că terenul în litigiu a fost împădurit în perioada 1975 -1980 de către Ocolul Silvic, este lipsită de relevanţă din punct de vedere juridic.
Se reţine faptul că, terenul în litigiu nu face parte din nici una dintre categoriile de terenuri care, potrivit art.24 din Legea nr. 1/2000 sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente.
împotriva sentinţei civile nr.6004/2001 a Judecătoriei Iaşi, a declarat apel reclamanta RNP - DS Iaşi.
Apelul este declarat în numele DS Iaşi, deoarece această unitate a preluat fondul forestier de pe raza judeţului Iaşi, în baza Hotărârii Guvernului nr. 173 din 18 ianuarie 2001.
în motivarea cererii de apel se susţine că prima instanţă a concluzionat greşit asupra netemeiniciei acţiunii formulată de reclamantă.
Pârâtul AŞ nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,00 ha, teren împădurit.
în conformitate cu prevederile art.45 din Legea nr.18/1991 şi ale art.24 din Legea nr. 1/2000, pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru păduri, numai cei care au predat terenuri împădurite statului, ei sau anteriorii lor.
Pârâtul nu a făcut dovada că a deţinut în proprietate teren împădurit, pe care 1-a predat la stat.
Prima instanţă a reţinut greşit că terenul este liber, situaţie în care sunt întrunite condiţiile condiţiile cerute de art.2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Terenul în litigiu a făcut parte iniţial din categoria "fânaţ" iar în momentul trecerii la stat, avea această destinaţie.
Prin decizia civilă nr.2189 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, apelul a fost respins.
S-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.2 din Legea nr. 1/2000.
Prin Hotărârea nr. 160/2000, Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a validat propunerile Comisiei comunale Rediu privind reconstituirea dreptului de proprietate, în beneficiul a 35 locuitori din această comună - printre care şi pârâtul AŞ, pentru suprafaţa totală de 28,6 ha teren împădurit.
Pârâtul a făcut dovada că a deţinut în proprietate terenul pentru care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate.
Terenul în litigiu nu se include în categoria acelor terenuri care, potrivit art.24 din Legea nr. 1/2000 sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente.
împotriva deciziei civile nr.2189/2001a Tribunalului Iaşi, a declarat recurs RNP - DS Iaşi, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au stabilit în mod greşit că pârâtul are vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000 instituie ca o condiţie principală pentru admiterea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, ca solicitanţii să fi avut în proprietate terenuri din această categorie.
In speţă, nu s-a făcut dovada că pârâtul a deţinut în proprietate şi că a predat la stat teren împădurit.
S-a reţinut greşit şi împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada apartenenţei terenului în litigiu la fondul forestier.
Probele administrate confirmă că terenul în litigiu a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 1 15/1959, că respectivul teren a fost predat în administrarea Ocolului Silvic care, în perioada 1975 - 1980 1-a plantat cu vegetaţie forestieră.
Examinând cererea de recurs în raport cu actele dosarului şi având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, instanţa constată că aceasta este fondată.
Hotărârea nr. 160/2000 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr.18/1991, prin care pârâtul AŞ i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,00 ha pădure, a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.45 din Legea nr.18/1991 şi ale art.24 din Legea nr.1/2000.
Potrivit art.45 din Legea nr.18/1991 pot face obiect al reconstituirii dreptului de proprietate numai acele terenuri care în momentul predării la stat erau prevăzute cu vegetaţie forestieră.
în conformitate cu dispoziţiile art.24 alin.2 lit.f din Legea nr.1/2000, se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pădurile cu rol de protecţie deosebită antierozională şi hidrologică.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul AŞ a deţinut în proprietate, anterior anului 1959, suprafaţa de 1,00 ha teren situată în comuna Rediu, judeţul Iaşi, la locul denumit "Valea Tăuteşti".
Prin Decretul nr. 1 15/1959, terenul a fost preluat de stat şi trecut în administrarea Ocolului Silvic Iaşi.
La data preluării la stat, terenul era inclus în categoria "fâneaţă".
în perioada 1975 - 1980, Ocolul Silvic Iaşi a împădurit terenul. Plantarea terenului cu vegetaţie forestieră s-a făcut în scopul stopării fenomenului de eroziune a solului.
Constatându-se că terenul în litigiu, la data preluării la stat nu era prevăzut cu vegetaţie forestieră, că împădurirea respectivului teren s-a făcut ulterior de către Ocolul Silvic şi că plantaţiile au rol de protecţie antierozională, se reţine că pârâtul AŞ nu este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Faţă de cele expuse, instanţa urmează a se pronunţa în sensul admiterii recursului declarat de RNP - DS Iaşi, împotriva deciziei civile nr.2189/2001 a Tribunalului Iaşi, modificând această decizie.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr.6004/2000 a Judecătoriei Iaşi va fi admis, schimbându-se în tot sentinţa apelată.
Acţiunea formulată de RNP - DS Neamţ va fi admisă şi prin consecinţă se va dispune anularea Hotărârii nr. 160/2000 emisă de Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr.18/1991, în partea care priveşte reconstituirea, în beneficiul pârâtului AŞ, a dreptului de proprietate asupra terenului împădurit, în suprafaţă de 1,00 ha.
Curtea de Apel Iaşi - decizia civilă nr.55 din 16 ianuarie 2002
| ← Constituirea dreptului de proprietate a terenului de sub... | Nulitatea hotărârii Consiliului Local → |
|---|
