Imobil trecut în proprietatea Statului. Act deghizat în donaţie
| Comentarii |
|
Prin cererea înaintată la 22 martie 2001 şi precizată ulterior, reclamanţii LG, CI, IM, KK, NR, NA şi LR au chemat în judecată Direcţia Silvică Mureş, solicitând a se constata nulitatea actului de trecere în proprietatea statului a imobilelor şi mobilelor care alcătuiesc Păstrăvăria din Localitatea Câmpul Cetăţii Judeţul Mureş, preluate în baza Procesului - verbal nr. 1595/1949, cu restituirea în natură a acestor bunuri şi cu plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii, s-a relevat că preluarea păstrăvăriei s-a făcut în baza procesului - verbal menţionat, de la antecesorii reclamanţilor, respectiv
LG şi LK, în act făcându-se referire despre o donaţie, însă bunurile au fost preluate în mod abuziv, din considerente de ordin politic, cu vicierea consimţământului proprietarilor şi în condiţiile unei constrângeri morale. Reclamanţii au promovat prezenta acţiune civilă, ca fază prealabilă pentru obţinerea măsurilor reparatorii în baza Legii nr.10/2001, conform art.2 lit.c din lege coroborat cu art.4 din H.G. nr.614/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 107/27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureş, s-a admis în parte acţiunea civilă introductivă de instanţă, constatându-se nulitatea actului de trecere în proprietatea statului, respectiv Procesul - Verbal nr. 1595/1949, prin care bunurile mobile şi imobile din litigiu au trecut în proprietatea statului, respingându-se celelalte petite formulate de reclamanţi. Este vorba de imobilul înscris în CF nr. 1864 Miercurea Nirajului, în suprafaţă de 2,5 ha şi alte loturi mai mici, împreună cu 27 de lacuri şi bazine anexe şi canalele de alimentare în suprafaţă de circa 11.000 mp, care împreună au alcătuit Păstrăvăria din localitatea Câmpul Cetăţii Judeţul Mureş.
Soluţia instanţei de fond a fost apelată de către Direcţia Silvică a Judeţului Mureş, care a solicitat schimbarea în tot a acesteia, conform art.296 Cod procedură civilă, rejudecarea pricinii şi respingerea ca nefondată a acţiunii civile înaintată de reclamanţi, pentru următoarele considerente:
Reţinerea instanţei de apel, în sensul că actul de predare - primire nu a îmbrăcat forma autentică a donaţiilor conform art.813 Cod civil, nu atrage nulitatea absolută a actului, nefiind o condiţie esenţială pentru validitatea contractului. Dispoziţiile art.811, 817 Cod civil, reţinute de către tribunal în motivarea soluţiei, nu au tangenţă cu speţa dedusă judecăţii, întrucât vizează donaţii făcute în favoarea unor persoane fizice sau juridice cu calitate specială şi, nicidecum în favoarea statului. Condiţia prevăzută în actul de predare către stat a păstrăvăriei, privind menţinerea proprietarului în funcţia de îngrijitor, a fost respectat de către Ocolul Silvic Sovata, chiar dacă proprietarul era catalogat la acea vreme chiabur. în fine, prima instanţă nu a ţinut seama de contextul social - economic al anului 1949, când pentru lichidarea chiaburimii, bunurile acesteia au fost trecute în proprietatea statului, în baza unor acte "benevole" respectiv de donaţie, iar restabilirea situaţiei anterioare la ora actuală este practic imposibilă.
Apelul dedus judecăţii este nefondat.
Potrivit procesului - verbal de predare din 1 iulie 1949 (fila 5 dosar 11804/1997 al Judecătoriei Tg.Mureş), încheiat între Ocolul Silvic Sovata şi
LG, LK, aceştia din urmă au cedat în mod benevol Ministerului Silviculturii întregul inventar viu şi mort al Păstrăvăriei din Localitatea Câmpul Cetăţii Judeţul Mureş, respectiv o suprafaţă de circa 2,50 ha în care erau amenajate mai multe lacuri împreună cu încă 27 lacuri mai mici şi bazine anexe, în suprafaţă totală de 11.000 mp. Bunurile cedate Statului constituiau proprietatea tabulară a susnumiţilor, iar reclamanţii sunt moştenitorii legali ai acestora, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr.801/1973 (fila 10 dosar menţionat).
Martorii audiaţi în faţa primei instanţe au relevat la unison împrejurarea că proprietarul păstrăvăriei, LG, era considerat chiabur şi pentru evitarea naţionalizării proprietăţii, a fost constrâns să procedeze la donaţia amintită, singurul avantaj obţinut fiind acela de a rămâne în continuare în calitate de îngrijitor al păstrăvăriei. în realitate predarea - primirea păstrăvăriei s-a făcut la indicaţia organelor de partid şi de stat din anul 1949, în contextul politicii generale de lichidare a chiaburimii.
în ce priveşte actul, respectiv Procesul - verbal nr. 1585/1949, prin care proprietarii cedau benevol păstrăvăria în favoarea Ministerului Silviculturii, nu încape nici o îndoială că acesta a fost un act de donaţie, şi potrivit art.813 din Codul civil toate donaţiile se fac prin act autentic, ca o condiţie de validitate, sub sancţiunea nulităţii actului. în cazul în care donatarul este Statul Român, dispoziţiile legale în materie, cu aplicabilitate la acea dată, art.811, 817 Cod civil, şi art. 10 din Legea nr.24/1924, reflectau o opinie potrivit căreia se aprecia că era necesară instituirea controlului direct asupra donaţiilor făcute persoanelor morale (apreciate la acea dată o ficţiune a legii). Este limpede aşadar că actul de donaţie nu a fost încheiat în forma imperativă cerută de lege, şi în atare condiţii, donaţia este de formă, neputând produce efecte juridice. în altă ordine de idei, preluarea păstrăvăriei din litigiu s-a făcut printr-un act deghizat de donaţie, în urma presiunilor materiale şi psihice asupra proprietarilor, consimţământul acestora fiind viciat. Potrivit art.948 Cod civil, pentru validitatea unei convenţii sunt necesare capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită. în speţă, nu există nici un dubiu asupra faptului că, consimţământul proprietarilor a fost viciat prin doi şi violenţă, iar actul de trecere în proprietatea statului a păstrăvăriei fiind efectuat de o cauză ilicită, este nul de drept.
Reclamanţii din prezenta cauză au interesul practic de a solicita constatarea nulităţii donaţiei, întrucât potrivit art.2 lit.c din Legea nr.10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv şi după care se acordă măsuri reparatorii, se cuprind şi imobilele donate statului în perioada 1945 - 1989, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Art.4 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.10/2001, statuează că pentru imobilele prevăzute la art.2 lit.c condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se aplică fară vre-o deosebire privind la data la care hotărârea devine definitivă şi irevocabilă, înainte sau după intrarea în vigoare a legii.
Prin soluţia pronunţată de către prima instanţă, nu s-a realizat restituirea în natură a păstrăvăriei în favoarea reclamanţilor, ci practic, s-a efectuat procedura prealabilă pentru anularea donaţiei făcută statului de către proprietari, după care urmează a se declanşa procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, pentru obţinerea măsurilor reparatorii prin restituire în natură, echivalent şi altele.
Faţă de cele ce preced, în baza aspectelor de fapt şi de drept invocate, se apreciază că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, considerent pentru care apelul pârâtei va fi respins ca nefondat.
Curtea de Apel Târgu - Mureş - decizia civilă nr.20/A din 28 martie 2002
| ← Imobil trecut în proprietatea statului. înstrăinări succesive | Reconstituire drept de proprietate. Art.9 alin.3 din Legea... → |
|---|
