Reconstituirea dreptului de proprietate. Legalitatea titlului. Respectarea vechiului amplasament. Principiul neretroactivităţii legii civile

Potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1977- acte normative sub imperiul cărora s-a eliberat titlul de proprie­tate contestat -, reconstituirea dreptului de proprietate se făcea pe sole stabilite de comisiile de fond funciar, iar nu pe vechiul amplasament. Deşi Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 247/2005 au instituit principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, potrivit art. 1 C. civ., legea civilă se aplică numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă.

C.A. laşi, decizia civilă nr. 792 din 24 noiembrie 2006, în C.P.J.C.A. laşi 2006, p. 99

Primarul Municipiului Iaşi a chemat în judecată pârâţii G.Gh., U.L. şi Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 184811 din 23 septembrie 1999.

S-a invocat, ca motiv de nulitate, faptul că autorii pârâţilor per­soane fizice nu au avut în proprietate teren pe raza municipiului Iaşi.

în cauză, au formulat cereri de intervenţie P.M. ş.a., invocând dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu, situat în Iaşi, şos. Iaşi-Voineşti, tarlaua Rohr, în suprafaţă de 0,5 ha, admisă în principiu.

Prin sentinţa civilă nr. 3510 din 26 aprilie 2005, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii G.Gh. şi U.L. şi Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Iaşi.

S-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. 184.811 din 23 septembrie 1999 şi s-a respins cererea de intervenţie în interes alăturat formulată de intervenienţii P.M., F.A. şi F.D., F.M. şi T.M.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut urmă­toarele.

La data de 23 septembrie 1999, a fost emis în favoarea pârâţilor G.Gh. şi U.L. titlul de proprietate nr. 184.811 pentru suprafaţa de 5.000 mp, situată în Iaşi, T-45, P-1820/1, de către Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

La data de 9 decembrie 1993, a fost emisă decizia nr. 4242 prin care Comisia judeţeană pentru aplicarea dreptului de proprietate Iaşi, la propunerea Comisiei locale Scânteia de aplicare a Legii nr. 18/1991, stabilea dreptul la acţiuni pentru suprafaţa de 5,30 ha echivalent arabil aflat în administrarea SAZPIC Miroslava, în fizic 0,5 ha, în favoarea numitului Z.Gh. Potrivit adeverinţei nr. 1458 din 10 iulie 1999, emisă de SC A. Miroslava, G.G., moştenitor al numitului Z.Gh., figurează în evidenţe cu suprafaţa de 2,90 ha. S-a avizat, astfel, acordarea supra­feţei de teren în fizic în zona fermei pomicole Galata-T-51.

Prin hotărârea nr. 183/2000 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991, s-a validat cererea pârâţilor G.Gh. şi U.L., în sensul că a fost radiată de pe anexa nr. 19 a Municipiului Iaşi suprafaţa de 5,30 ha la SC A. Miroslava şi s-a hotărât înscrierea aceleiaşi suprafeţe în anexa nr. 19a Comisiei locale de fond funciar Miroslava.

La data de 25 octombrie 2004, Primăria Municipiului Iaşi a soli­citat iniţierea unui protocol de predare-primire a suprafeţei solicitate de G.Gh. din terenul administrat de o altă societate agricolă cu capital majoritar de stat, deoarece din terenul predat de SC A. Miroslava Pri­măriei Iaşi nu mai sunt disponibilităţi. Această adresă este ulterioară emiterii titlului de proprietate şi se referă la solicitarea numitului G.Gh. pentru suprafaţa de 2,30 ha în baza deciziei nr. 1112/2000 şi hotărârii nr. 94/2000. G.Gh. nu a fost însă pus în posesie cu suprafaţa de teren solicitată, deoarece amplasamentul proprietăţii sale se află în comuna Scânteia, conform adresei.

S-a reţinut că titlul de proprietate nr. 184.811/1999 s-a emis în favoarea pârâţilor G.Gh. şi U.L., deşi aceştia nu erau îndreptăţiţi la această reconstituire conform hotărârii nr. 183/2000, şi că nu există nicio dovadă în sensul că autorul pârâţilor ar fi avut teren pe raza Municipiului Iaşi.

Asupra cererii de intervenţie s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 3350/2002 a Judecătoriei Iaşi, a fost admisă plângerea interve- nienţilor, s-a anulat hotărârea nr. 90/2002 a Comisiei judeţene Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 0,5 ha teren, situat în Iaşi, şos. Iaşi-Voineşti, tarlaua Rohr.

Iniţial, intervenienţii au calificat cererea de intervenţie în interes propriu, pentru ca, ulterior, să precizeze că este o intervenţie de interes alăturat.

Intervenţia accesorie are un scop limitat, deoarece intervenientul accesoriu nu invocă un drept propriu şi nu urmăreşte pronunţarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările făcute, ca soluţia să fie în favoarea părţii pentru care a intervenit, în raport de motivele invocate în cererea de intervenţie, cât şi pentru considerentele arătate anterior, că intervenienţii nu pot susţine interesul reclamantului.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 1068 din 9 decembrie 2005, a respins apelul declarat de pârâţii G.Gh. şi U.L., reţinând că, prin decizia nr. 4242 din 9 februarie 1993, emisă de Comisia judeţeană laşi de fond funciar în favoarea autorului pârâţilor Z.N.Gh., s-a stabilit „dreptul la acţiuni pentru suprafaţa de 5,30 ha echivalent arabil, aflată în administrarea SAZPIC Miroslava, în fizic 0,5 ha". întrucât se precizează că decizia a fost luată la propunerea Comisiei comunale de fond funciar Scânteia, instanţa de apel a reţinut că vechiul ampla­sament al proprietăţii era situat pe raza acestei comune, concluzie confirmată şi prin adresa nr. 85642 din 25 octombrie 2004 a Primăriei Municipiului laşi, Serviciul Amenajarea Teritoriului şi Cadastru, în care se precizează că „validarea iniţială în anexa nr. 19 a fost făcută la SC A. Miroslava pe comuna Scânteia, judeţul Iaşi, întrucât vechiul amplasament al terenului respectiv a fost pe comuna menţionată în precedent".

Cu toate că vechiul amplasament al terenului era situat pe raza comunală Scânteia, în urma avizului acordat de SC A. Miroslava SA privind atribuirea suprafeţei de 0,50 ha teren în fizic, în zona fermei pomicole Galata, tarlaua 51 (adresa nr. 1458 din 10 iulie 1999, emisă de această societate agricolă), în beneficiul pârâţilor-apelanţi se emite titlul de proprietate nr. 184.811 din 23 septembrie 1999 pentru 5.000 mp, amplasată pe teritoriul administrativ al Municipiului Iaşi, şoseaua Voineşti, în tarlaua 45, parcela 1820/1.

Ulterior emiterii titlului de proprietate, Comisia judeţeană Iaşi de fond funciar adoptă actul nr. 94 din 14 iulie 2000, destinat a suplini nerespectarea dispoziţiilor legale la eliberarea titlului, în speţă atri­buire de teren amplasat în Municipiul Iaşi, deşi validarea iniţială era în anexa nr. 19 a comunei Scânteia, hotărâre prin care s-a dispus radierea pârâţilor din anexa 19 a comunei Scânteia şi înscrierea lor în anexa nr. 19 a Municipiului Iaşi.

Legalitatea titlului de proprietate, prin prisma dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, se analizează în funcţie de împrejurările de fapt şi de drept existente la data emiterii lui, orice alte

acte ulterioare emise de Comisia judeţeană Iaşi de fond funciar în sensul confirmării titlului de proprietate fiind lipsite de relevanţă.

Mai mult, actul nr. 94 din 14 iulie 2000 a fost revocat după câteva luni de către autoritatea emitentă, Comisia judeţeană Iaşi de fond funciar, cu tratatul nr. 183 din 7 noiembrie 2000, prin care s-a dispus radierea apelanţilor din anexa nr. 19 a Municipiului Iaşi şi înscrierea lor în anexa nr. 19 a comunei Miroslava.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 18/1991, persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar, în temeiul art. 37, la societăţile comer­ciale înfiinţare din unităţile agricole de stat beneficiază de reconsti­tuirea în natură a dreptului de proprietate.

însă măsura reconstituirii dreptului de proprietate, adoptată prin Legea nr. 18/1991 este reparatorie, iar reconstituirea presupune reda­rea foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora a terenurilor care au fost preluate în orice mod de cooperative ori de către stat.

Acest drept nu se limitează la primirea aceleiaşi suprafeţe de teren, ca întindere, deoarece reparaţia completă se realizează numai prin respectarea, ori de câte ori este posibil, a vechiului amplasament.

însă nelegalitatea titlului de proprietate eliberat în beneficiul apelanţilor nu rezidă numai în nerespectarea vechiului amplasament, ci mai ales în faptul că, pentru atribuirea suprafeţei de 5.000 mp pe teritoriul administrativ al Municipiului Iaşi, nu exista, la data eliberării titlului de proprietate, propunerea şi documentaţia din partea Comisiei municipale Iaşi de fond funciar, încălcându-se dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991.

Potrivit acestui text de lege, titlul de proprietate se emite de comi­sia judeţeană, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile comu­nale, orăşeneşti sau municipale, documentaţie care, în speţă, a lipsit.

Pârâţii G.Gh. şi U.L. au declarat rccurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală şi netemeinică, pentru motivele înscrise în art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea motivelor de recurs, ei susţin că, deşi în apel au ară­tat că titlul lor de proprietate nu poate fi anulat, deoarece s-ar încălca prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 169/1997 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care dispun că „titlurile de proprietate legal emise până la data intrării în vigoare a acestei legi rămân valabile fără nicio modificare", instanţa de apel a respins apelul cu o motivare străină de natura pricinii, motivare care vizează inexistenţa — la data emiterii titlului de proprietate - a propunerii şi documentaţiei din partea Comi­

siei municipale Iaşi de fond funciar, contrar art. 35 alin. (1) din Regu­lamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991.

Recurenţii pretind că, în acest mod, tribunalul a invocat o excepţie pe care nu a pus-o în discuţia părţilor şi pe care nu a verificat-o, nesolicitând documentaţia prealabilă emiterii titlului de la comisiile locale şi judeţene.

Prin încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., susţin recurenţii, tribunalul le-a cauzat o vătămare, care nu poate fi îndreptată decât prin anularea hotărârii.

Recurenţii învederează că tribunalul a aplicat greşit prevederile Legii nr. 18/1991, în vigoare la momentul eliberării titlului de proprie­tate, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului.

Astfel, dispoziţiile Legii nr. 18/1991, înainte de modificarea şi completarea legii, dădeau dreptul foştilor proprietari să opteze pentru calitatea de acţionar sau să ceară restituirea în natură a terenurilor.

în baza legii, recurenţilor li s-au atribuit în natură 5.000 mp teren, iar pentru suprafaţa de 4,80 ha li s-a reconstituit dreptul în acţiuni.

Recurenţii pretind că suprafaţa de 5.000 mp teren - atribuită — tre­buia restituită în sole compacte, şi nu obligatoriu pe fostul ampla­sament.

Faptul că li s-a atribuit terenul pe un alt amplasament, şi nu pe cel al autorului lor nu poate constitui un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate, deoarece la acel moment era atributul Comisiei locale şi al SC S. SA să stabilească solele şi tarlalele nerentabile pe care să se facă reconstituirea.

Afirmă recurenţii că tribunalul a ignorat această prevedere legală, ce era deplin aplicabilă la momentul emiterii titlului de proprietate, şi a aplicat retroactiv Legea nr. 1/2000, atunci când a apreciat asupra valabilităţii titlului lor de proprietate.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile invo­cate de recurenţi, de ansamblul probelor administrate în cauză şi de prevederile legale incidente, Curtea a reţinut că recursul este înte­meiat.

Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, şi care se află în administrarea unităţilor agricole de stat, devin la cerere acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unităţi agricole de stat.

Articolul 38 din Legea nr. 18/1991 stabileşte că, în localităţile cu deficit de teren, în care terenurile foştilor proprietari se află în proprietatea statului şi acestea nu optează pentru acţiuni în condiţiile art. 36 şi nu li se poate atribui, lor sau moştenitorilor, suprafaţa mini­mă prevăzută de lege, comisiile judeţene vor hotărî atribuirea unei suprafeţe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului.

Pentru diferenţa de teren la care sunt îndreptăţiţi foştii proprietari sau moştenitorii lor, se aplică corespunzător prevederile art. 36.

în prezenta cauză, prin decizia nr. 4242 din 9 decembrie 1993, Comisia judeţeană laşi de fond funciar a reconstituit, în bcneficiul defunctului Z.Gh., dreptul de proprietate pentru 5.000 mp teren în fizic şi s-a stabilit dreptul acestuia la acţiuni pentru suprafaţa de 5,30 ha teren echivalent arabil.

Ulterior, în baza acestei decizii şi a fişei de punere în posesie nr. 4141, întocmită de Comisia municipală Iaşi de fond funciar, s-a emis titlul de proprietate nr. 184.811 din 3 septembrie 1999 în bene­ficiul recurenţilor - în calitate de moştenitori ai defunctului Z.Gh. - pentru suprafaţa de 5.000 mp în Iaşi, şos. Voineşti în T.45, P. 1820/1.

Adresa nr. 1520 din 30 octombrie 2006, eliberată de Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, atestă că terenul din T-45, P-1820/1 se afla, la data de 1 ianuarie 1990, în patrimoniul SC S. M. SA (SC A.M. SA în urma reorganizării societăţii).

Potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997 - acte normative sub imperiul cărora s-a eliberat titlul de proprietate contestat -, reconstituirea dreptului de proprietate se făcea pe sole stabilite de comisiile de fond funciar, şi nu pe vechiul amplasament.

Este adevărat că Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 247/2005 au insti­tuit principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul ampla­sament, însă, potrivit art. 1 C. civ., legea civilă se aplică numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă.

în acest sens, art. II din Legea nr. 1/2000 stabileşte că dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor şi altor acte de proprietate elibera­te cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii lor.

Raportat la cele expuse, titlul de proprietate a fost emis în bene­ficiul recurenţilor cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, în vigoare la data întocmirii sale, pentru suprafaţa de 5.000 mp aflată pe

un amplasament stabilit de comisia municipală de fond funciar şi aflat în patrimoniul SC S. M. SA.

Tribunalul a reţinut greşit că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea art. 35 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991, ca urmare a faptului că nu ar fi existat propunerea şi documentaţia din partea Comisiei municipale Iaşi de fond funciar.

Insă decizia nr. 4242 din 9 februarie 1993 a fost emisă de Comisia judeţeană Iaşi de fond funciar, în baza propunerii Comisiei comunale Scânteia, judeţul Iaşi, iar fişa de punere în posesie a pârâţilor pentru suprafaţa de 5.000 mp din T-45, P-1820/1 a fost întocmită de Comisia municipală Iaşi de fond funciar, al cărui preşedinte este tocmai Primarul Municipiului Iaşi, reclamantul din prezenta cauză.

In consecinţă, Curtea a constatat că tribunalul a procedat la apli­carea greşită a art. 35 din Legea nr. 18/1991 şi la aplicarea retroactivă a Legii nr. 1/2000, care prevede reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, contrar art. 1 C. civ. şi art. II din Legea nr. 1/2000, ceea ce face operant motivul de modificare înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de G.Gh. şi U.L. şi s-a modificat, în tot, decizia tribunalului.

S-a admis apelul declarat de pârâţii G.Gh. şi U.L. şi s-a schimbat, în tot, sentinţa instanţei de fond.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Primarul Munici­piului Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii G.Gh., U.L. şi Comisia jude­ţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Reconstituirea dreptului de proprietate. Legalitatea titlului. Respectarea vechiului amplasament. Principiul neretroactivităţii legii civile