Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991. Titlul de proprietate emis pe numele tuturor moştenitorilor. Mandat dat unui comoştenitor. Apreciere
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
întrucât mandatul este un contract consensual, susţinerea pârâtului, în sensul că între părţi a existat o înţelegere ca reclamanta să acţioneze în vederea eliberării titlului de proprietate în numele tuturor moştenitorilor, a fost reţinută ca dovedită de către instanţa de recurs, avându-se în vedere că titlul de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor defunctei a fost emis în anul 1999, iar cererea de anulare a titlului de proprietate a fost formulată abia
în anul 2005 de către reclamantă, care nu a acţionat prin plângere împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.
C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1454 din 23 iunie 2006, în C.P.J.Civ.C.A. Bucureşti 2006, p. 507
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 7 martie 2005, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâţii E.M., E.D. şi E.I., Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei C. şi Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a P.G. pentru anularea titlului de proprietate nr. 78413 din 17 decembrie 1999, emis pe numele ei şi al pârâţilor persoane fizice E.
în motivarea cererii, reclamanta a susţinut că ea şi pârâţii sunt fiii defuncţilor E.C., dar că titlul de proprietate nu trebuia să îi includă şi pe pârâţii E., deoarece numai reclamanta a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Astfel, reclamanta a cerut eliberarea unui nou titlu, numai pe numele ei.
Pârâtul E.I. a depus întâmpinare şi a susţinut că a existat o înţelegere între reclamantă şi ceilalţi moştenitori, în sensul ca ea să depună cerere în numele tuturor. Tocmai de aceea titlul a fost emis în anul 1999 pe numele tuturor descendenţilor defunctei, în calitatea lor de fii ai acesteia. Au fost respectate şi dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în conformitate cu care titlurile de proprietate se emit cu privire la suprafaţa de teren determinată, pe numele tuturor moştenitorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 606 din 3 iunie 2005, Judecătoria Bolintin Vale a admis acţiunea reclamantei în totalitate, astfel cum a fost formulată, cu motivarea că pârâţii nu au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 ori în baza Legii nr. 1/2000.
Apelul declarat de pârâtul E.I. împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 245 din 2 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
Instanţa de apel a reţinut că nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului, deoarece a fost legal citat la data judecării fondului cauzei şi că era decăzut din dreptul de a depune întâmpinare şi a administra probe. Pe fond, instanţa de apel şi-a însuşit argumentaţia instanţei de fond.
împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-pârât E.I., susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece instanţa de fond nu 1-a decăzut din dreptul de a depune întâmpinare şi nu i-au fost analizate apărările, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor pe care pârâtul a dorit să le administreze.
Recursul este fondat şi va fi admis în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pentru încălcarea dreptului la apărare al pârâtului pentru motivele indicate în cererea de recurs. Instanţa de apel, a încălcat, de asemenea, dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Hotărârea atacată va fi casată şi, în baza art. 312 alin. (4) C. proc. civ., curtea de apel va rejudcca pricina în fond.
în faza apelului, pârâtul E.I. - în calitate de apelant - a susţinut că între el şi M.E. a existat o înţelegere, în sensul ca ea să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pentru toţi moştenitorii, ea fiind cea care s-a ocupat de formalităţile prealabile emiterii titlului, însă şi în numele pârâtului-apelant E.I.
Recursul este fondat.
Susţinerea formulată de E.I. în faza apelului este prezumată, în baza situaţiei de fapt ce poate fi stabilită conform probelor existente la dosar. Astfel, titlul de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor defunctei E.C. a fost emis în anul 1999, iar cererea de anulare a titlului de proprietate a fost formulată în anul 2005. M.E. - reclamantă - care susţine că este singura persoană care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, numai în numele ei, nu a contestat acest titlu pe o perioadă de 6 ani, iar, în aceste condiţii, atitudinea pasivă a reclamantei confirmă afirmaţiile invocate de pârât în apărare, în sensul că ea a avut mandatul celorlalţi moştenitori pentru a depune cererea şi în numele lor.
De asemenea, este inexplicabil de ce reclamanta nu a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, care a stabilit dreptul tuturor moştenitorilor la terenul defunctei E.C., deoarece titlul a fost emis în baza unei hotărâri a comisiei, ce putea fi contestată în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.
Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa prezumă făptui că, într-adevăr, între moştenitori a existat o înţelegere la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, conform afirmaţiilor pârâtului, expuse în întâmpinare şi în motivele de apel.
în al doilea rând, nu există temei legal pentru anularea titlului, conform dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997, deoarece toţi pârâţii sunt îndreptăţiţi la restituire, în calitate de fii ai defunctei E.C.
în al treilea rând, instanţa observă că intimata-reclamantă M.E. a făcut referire în întâmpinarea depusă în faza apelului la dispoziţiile noii legi în domeniul proprietăţii, Legea nr. 247/2005. Ea recunoaşte că, în baza acestei legi, pot fi depuse noi cereri de restituire a terenurilor agricole şi forestiere, dar numai pentru diferenţe de suprafaţă nerestituite.
Instanţa respinge această modalitate de interpretare a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, deoarece textul de lege nu cuprinde nicio limitare, iar dreptul de a depune cerere în orice condiţii (chiar în caz de respingere anterioară) şi pentru orice suprafaţă de teren nerestituită este recunoscut de lege.
Instanţa a invocat textul de lege menţionat pentru a sublinia, încă o dată, netemeinicia ccrerii reclamantei bazate pc argumentul lipsei cererii de restituire formulate de către pârât, în condiţiile în care, în baza legii noi, pârâtul ar fi putut obţine, oricum, aceleaşi drepturi ce i-au fost deja recunoscute, din anul 1999, chiar dacă inexistenţa unei cereri de restituire ar fi fost constatată de instanţă atât în sens material, cât şi juridic, deşi voinţa reală a părţilor şi existenţa unui mandat între moştenitori, este prezumată.
în aceste condiţii de fapt, constatarea nulităţii titlului de proprietate emis pe numele tuturor moştenitorilor este nelegală. Titlul a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, nu sunt îndeplinite condiţiile de anulare prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, iar titlul este, în plus, pe deplin susţinut de legislaţia în vigoare.
De aceea, apelul a fost admis în baza art. 296 C. proc. civ., iar sentinţa a fost schimbată în totalitate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
| ← Emiterea unui titlu de proprietate pentru o suprafaţă mai... | Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul... → |
|---|
