Emiterea unui titlu de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în registrul agricol. Nelegalitate. Mijloace de probă
| Comentarii |
|
1. în condiţiile în care orice act juridic este valabil numai dacă întruneşte cerinţele de fond şi de formă ale legii sub imperiul căruia a fost încheiat, titlul de proprietate emis în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 va fi apreciat ca valabil numai dacă este conform dispoziţiilor acestei legi, iar nu ale unor acte normative adoptate după data emiterii actului, dacă legea nouă nu dispune în acest sens.
Prin urmare, dacă titlul s-a emis în procedura reconstituirii proprietăţii funciare reglementate de Legea nr. 18/1991, valabilitatea lui este supusă controlului de legalitate reglementat de Legea nr. 18/1991, iar toate actele de reconstituire a proprietăţii neconforme legii sunt sancţionate cu nulitatea absolută, pentru toate ipotezele prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
2. întrucât din probele administrate în cauză reiese că recurentul a înscris în C.A.P. doar suprafaţa de 2,09 ha teren, aceeaşi cu cea menţionată în registrul agricol, care a fost şi validată prin hotărârea Comisiei judeţene de stabilire a dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor, este nelegală orice reconstituire prin titlu de proprietate peste limita suprafeţei menţionate, iar reclamantul, care a invocat nedeclararea integrală a terenului în perioada anterioară colectivizării, nu se poate folosi de propria sa nesinceritate.
C.A. Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 203/R din 25 ianuarie 2006, în B.J.C.A. Cluj 2006, p. 50
Prin sentinţa civilă nr. 38822 din 18 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă acţiunea civilă intentată de reclamantul N.V. împotriva pârâţilor N.V.l. şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28816/731 din 4 iulie 1996, eliberat pârâtului N.V.l. pentru suprafaţa de 4,9356 ha, iar pârâta Comisia judeţeană a fost obligată să elibereze în favoarea pârâtului un nou titlu pentru suprafaţa de 2,09 ha.
Prin acceaşi sentinţă, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 212.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 537 din 18 octombric 2005, Tribunalul Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul N.V.l. contra sentinţei primei instanţe, pe care a menţinut-o în totul.
S-a reţinut, în considerentele celor două hotărâri, că, prin titlul de proprietate nr. 288116 din 4 iulie 1996, i s-a atribuit în proprietate pârâtului suprafaţa de 4,9356 ha teren, situat în sat Coruşu, com. Baciu, din care 4,7000 ha în extravilan şi 2356 mp în intravilan.
Conform copiei registrului agricol din perioada 1959-1961, N.V.l. a deţinut suprafaţa totală de 2,09 ha teren.
La apariţia Legii nr. 18/1991, pârâtul a formulat cerere pentru o suprafaţă de 4,35 ha, susţinând că în registrul agricol a declarat o suprafaţă mai mică decât cea reală.
Prin titlul de proprietate nr. 28816/730/1996, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2,1256 ha în favoarea numitei N.A., titlu ce a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 642/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar, ca urmare, s-a dispus eliberarea unui titlu nou cu nr. 1646/1818/2002, pentru suprafaţa de 2,90 ha, teren în favoarea defunctei N.A., a reclamantului N.V. şi pârâţilor P.I. şi NVL, ultimii doi în calitate de moştenitori ai defunctului S.G.
Pe lângă terenurile din titlul cu nr. 28816/730/1996, în noul titlu au fost trecute şi terenurile cu suprafaţa de 5800 mp, tarlaua 9, parcela 75/1 şi 4300 mp, parcela 75/2.
Faţă de probatoriul administrat, din care rezultă că pârâtul a deţinut doar suprafaţa de 2,09 ha teren, iar, în conformitate cu art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului se face pentru suprafaţa de teren adusă în cooperativă, s-a stabilit că, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, pârâtului i s-a reconstituit nelegal drept de proprietate pentru 4 ha 9356 mp, el fiind îndreptăţit doar la 2,09 ha.
în ce priveşte situaţia celor două parcele incluse în ambele titluri, s-a reţinut că în mod legal revin doar pârâtului N.V.L, îndreptăţirea lui la aceste terenuri fiind confirmată şi de cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la 18 martie 1991 de defuncta N.A.
Susţinerea apelantului-pârât, în privinţa nepronunţării judecătoriei asupra cererii de anulare a titlului de proprietate nr. 1646/2002, nu a putut fi reţinută de tribunal, deoarece o astfel de cerere nu a fost înregistrată la dosarul de fond şi nu a făcut obiect al judecăţii.
Dreptul pârâtului N.V.l. fiind validat doar pentru suprafaţa de 2,09 ha, drept confirmat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 642/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, sunt nelegale actele de punere în posesie şi stabilire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4 ha 9356 mp teren.
S-a mai reţinut în considerentele deciziei instanţei de apel că, chiar făcându-se abstracţie de suprafaţa validată, pârâtul nu a făcut nicio dovadă că suprafaţa reală de teren deţinută este mai mare decât aceea din registrul agricol.
S-a mai stabilit, totodată, că, în cauză, este lipsit de relevanţă faptul că pârâtul a edificat, cu autorizaţie de construcţie, o casă de locuit pe un teren în suprafaţă de 250 mp, aflat anterior cooperativizării în proprietatea sa sau a antecesorilor săi, reconstituirea dreptului fiind făcută în temeiul Legii nr. 18/1991, şi nu al Decretului-lege nr. 42/1990.
împotriva deciziei instanţei de apel, pârâtul N.V.l. a formulat recurs, solicitând admiterea lui şi, în principal, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
în subsidiar, se cere casarea deciziei atacate şi, rejudecând în fond, admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
în drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3)-(4) C. proc. civ.
în motivarea recursului, partea arată că, în privinţa dovedirii suprafeţei de teren aduse în C.A.P., ambele instanţe au fost inflexibile, apreciind că dovada suprafeţei parcelelor nu poate fi făcută cu alte mijloace de probă decât menţiunile din registrul agricol.
Sub acest aspect, soluţia este greşită, deoarece chiar prin cererea adresată Comisiei locale a precizat faptul că cele şase parcele înscrise în registrul agricol pe numele său au, în realitate, o suprafaţă mai mare, ştiut fiind că, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (I2) din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, consemnările efectuate în registrele agricole în anii 1945-1990, neînsoţite de titluri de proprietate, au valoare declarativă.
Aceste aspecte au fost confirmate de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 cu ocazia delimitării terenului şi punerea în posesie care concordă cu titlul de proprietate.
Constatările comisiei locale cu privire la existenţa unei suprafeţe mai mari de teren nu au făcut altceva decât să înlăture o aparenţă neconformă cu realitatea, sens în care propunerea formulată comisiei judeţene pentru reconstituirea dreptului pentru suprafaţa de 4,9356 ha a fost una legală.
Această ipoteză a fost consacrată legislativ prin modificările aduse Legii nr. 1/2000 de Legea nr. 247/2005.
Astfel, prin textul introdus la art. 6 alin. (22), se prevede expres că „diferenţele între suprafeţele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, cererile de intrare în cooperativă, în actele de donaţie către stat, în arhivele statului în perioada 1945-1990 şi situaţia de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foştilor proprietari".
De aceea, argumentul instanţelor că pârâtul nu a atacat hotărârea comisiei judeţene, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, poate fi înlăturat.
Aceste argumente îndreptăţesc pârâtul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafeţe de 4,9356 ha, iar admiterea recursului este soluţia legală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul N.V. a cerut respingerea recursului.
Examinând recursul, Curtea îl constată nefondat, pentru cele ce urmează.
Aşa după cum orice act juridic este valabil numai dacă întruneşte cerinţele de fond şi formă ale legii sub imperiul căruia a fost făurit, tot aşa şi titlul de proprietate al pârâtului emis în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 va fi apreciat ca valabil numai dacă este conform dispoziţiilor acestei legi, şi nicidecum al unor acte normative adoptate după data emiterii actului, dacă legea nouă nu dispune în acest sens.
Prin urmare, dacă titlul ce formează obiectul prezentei judecăţi s-a emis în procedura reconstituirii proprietăţii funciare reglementate de Legea nr. 18/1991, valabilitatea lui este supusă controlului de legalitate reglementat de Legea nr. 18/1991.
Toate aetcle de reconstituire a proprietăţii neconforme legii sunt sancţionate cu nulitatea absolută pentru toate ipotezele prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Cluj a procedat corect, raportând titlul litigios la dispoziţiile art. 11 al Legii nr. 18/1991 şi art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997.
Atâta timp cât, în cauză, s-a demonstrat că recurentul a înscris în C.A.P. doar suprafaţa de 2,09 ha teren, aceeaşi cu cea înscrisă în registrul agricol, necontestată de pârât în condiţiile legii şi validate prin hotărârea Comisiei judeţene Cluj de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, este nulă orice reconstituire prin titlu de proprietate emis peste limita suprafeţei de 2,09 ha teren.
Omisiunea declarării în registrul agricol a întregii suprafeţe de teren în perioada anterioară colectivizării nu constituie un argument care să-i profite recurentului.
El nu se va putea prevala de propria nesinceritate, în condiţiile în care respectiva împrejurare nu este confirmată de acte de proprietate şi cererea de înscriere în C.A.P.
De asemenea, este inadmisibil pentru pârâtul-recurent ca ceea ce nu a putut obţine pe căile şi procedura legale a reconstituirii dreptului să dobândească pe calea punerii în posesie şi a întocmirii documentaţiei pentru eliberarea titlului, deoarece operaţiunile ce exced totalului suprafeţei de 2,09 ha sunt lovite de nulitate.
Explicaţia pentru care recurentul a obţinut un proccs-verbal de punere în posesie pentru o suprafaţă mai mare de teren nu constă în aceea că imobilele ar avea o suprafaţă mai mare, afirmaţia părţii nefiind susţinută de nicio dovadă, ci în aceea că recurentul, fiind membru al Comisiei locale de aplicare a dispoziţiilor Legii fondului funciar, abuzând de calitatea sa şi în contra dispoziţiilor legii, a încer
cat să obţină o suprafaţă mai mare de teren decât aceea la care a avut dreptul, iar dovada accstui simplu adevăr rezultă cu prisosinţă şi din considerentele sentinţei civile nr. 642 din 28 ianuarie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Dreptul pretins de recurent nu este susţinut nici de dispoziţiile art. 6 al Legii nr. 1/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pentru două motive, şi anume:
1. Dreptul recurentului s-a reconstituit deja în baza Legii nr. 18/1991 şi nu se are în vedere o reconstituire a proprietăţii funciare în baza Legii nr. 1/2000.
2. Legea nr. 1/2000 acordă prevalenţă actelor, titlurilor de proprietate, şi nu consemnărilor cu caracter declarativ, titluri pe care recurentul nu le posedă, ceea ce face ca textele legale invocate în recurs să infirme şi ele categoric pretenţiile şi apărările din calea de atac.
Faţă de cele de mai sus, Curtea, constatând că în cauză nu este întrunit cazul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 şi art. 316 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat.
| ← Legea nr. 18/1991. Contestarea titlului de proprietate.... | Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza... → |
|---|
