Legea nr. 18/1991. Contestarea titlului de proprietate. Persoană care nu a formulat cerere de reconstituire la comisie
| Comentarii |
|
Conform prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au aparţinut autorului lor, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Reclamantul nu este îndreptăţit să pretindă un drept la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitor al fostului proprietar al terenului cooperativizat, în condiţiile în care nu a formulat o cerere către comisia stabilită de lege.
C.A Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2041 din 28 iunie 2001, în P.J.C. 2001-2002, p. 219
Reclamantul N.C. a înaintat acţiune la Judecătoria Buftea împotriva pârâtei I.L. pentru anularea titlului de proprietate nr. 23668 din 13 noiembrie 1995, emis în favoarea pârâtei şi a titularului N.T.V. de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Municipiului Bucureşti şi a S.A.I., în ce priveşte terenurile în suprafaţă totală de 7,350 ha, care au aparţinut proprietarului P.T., decedat.
Reclamantul arată, în motivare, că este fiul fiului defunctului N.P.T., decedat la 27 martie 1975 şi că, deşi, cu dreptul tatălui său, decedat şi el la data de 4 ianuarie 1990, are vocaţie la moştenirea defunctului N.P.T., la fel ca şi ceilalţi doi copii ai acestuia, a fost omis de la înscrierea în titlul de proprietate eliberat în urma reconstituirii dreptului de proprietate.
Judecătoria a respins acţiunea, prin sentinţa civilă nr. 2118 din 20 aprilie 2000, reţinând că tatăl reclamantului a renunţat la succesiunea defunctului şi, din acest motiv, nici el şi nici fiul său nu pot fi repuşi în dreptul de a accepta succesiunea în condiţiile prevăzute de art. 8 şi art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi că, în cazul în care i s-ar recunoaşte reclamantului acest drept, tot nu ar fi posibilă admiterea acţiunii, deoarece el nu a depus la comisia locală cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Reclamantul a atacat sentinţa cu apel, susţinând că argumentarea soluţiei primei instanţe nu poate fi însuşită, deoarecc renunţarea a avut în vedere situaţia autorului din data de 7 martie 1975, când în patrimoniul acestuia nu se putea include terenul aflat atunci în cooperativa agricolă de producţie, ceea ce înseamnă că tatăl său renunţase numai la bunurile pe care le avea în acel moment defunctul, precum şi că nici pârâtei nu i s-a refuzat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, cu toate că şi ea a renunţat la acea succesiune.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a 111-a civilă, prin decizia civilă nr. 291/A din 30 ianuarie 2001, a respins acţiunea, cu motivarea că, prin renunţarea la succesiune, tatăl reclamantului a devenit străin de succesiune, nemaiputând beneficia de dispoziţiile art 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, fost art. 12 în redactarea iniţială, care se referă numai la persoanele ce aveau calitatea de moştenitori la momentul apariţiei legii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, solicitând „desfiinţarea" hotărârilor pronunţate anterior şi admiterea acţiunii.
Menţinându-şi cererea de a i se aplica un tratament juridic identic cu al surorii tatălui său, care, deşi a renunţat la succesiunea defunctului, a fost repusă de comisie în dreptul de a primi succesiunea acestuia şi a obţinut titlul de proprietate împreună cu celălalt frate, recurentul a mai criticat decizia tribunalului pentru ignorarea dreptului său de a primi moştenirea după celălalt beneficiar al titlului de proprietate şi singurul moştenitor acceptant al succesiunii, N.S.V., decedat şi el la data de 6 aprilie 1996 (fratele tatălui reclamantului), pe care şi el are dreptul să-1 succeadă în măsură egală cu pârâta, căreia i s-a recunoscut şi acest drept de moştenire în exclusivitate.
Recurentul nu a încadrat criticile în motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar curtea apreciază că s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând, însă, că recursul nu este întemeiat.
Aşa cum s-a arătat şi în sentinţă, reclamantul nu a depus cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate la Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, moştenitorii care sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii persoanei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererca pe care o fac comisiei. Această dispoziţie are caracter imperativ, cerinţa legală neputând fi suplinită prin depunerea cererii la instanţă.
Prin urmare, pentru a se putea examina de instanţă dacă reclamantul este sau nu îndreptăţit să pretindă un drept în condiţiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, în calitate de moştenitor al fostului proprietar al terenului cooperativizat, ar fi trebuit ca el sau tatăl său să depună cerere la comisie, aşa cum au procedat celelalte persoane care se aflau în acelaşi grad de rudenie cu defunctul; cum o astfel de cerere nu a fost depusă, rezultă că reclamantul nu arc dreptul să atacc titlul de proprietate emis în favoarea persoanelor care au formulat cererca.
Cât priveşte susţinerea recurentului, în sensul că ar fi trebuit să i se ia în considerare calitatea sa de rudă, în acelaşi grad ca şi pârâtul, faţă de celălalt fiu al defunctului, care a obţinut titlul de proprietate, împreună cu pârâta, şi care a decedat, Curtea reţine că nu poate fi luată în examinare această situaţie, faţă de obiectul procesului, care vizează transmiterea moştenirii defunctului N.T., şi nu a fiului acestuia.
Vocaţia reclamantului la moştenirea defunctului N.T. se pune în discuţie numai în ceea ce priveşte dreptul la această succesiune cuve
nită tatălui reclamantului, care trăia atunci când a încetat din viaţă autorul N.T.
în consecinţă, pretenţia reclamantului la moştenirea celuilalt fiu al defunctului N.T., care a decedat după ce a obţinut titlul de proprietate în calitate de moştenitor al defunctului N.T., se poate examina numai în acţiunea succesorală exercitată de reclamant în afara cadrului reglementat de Legea nr. 18/1991, republicată, însă această acţiune nu a făcut obiectului procesului de faţă.
Constatând că nu pot fi reţinute criticile formulate de recurent, pentru infirmarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel, Curtea a dispus respingerea recursului, ca nefondat.
Notă: A se vedea, în acelaşi sens, C.A. Braşov, decizia civilă nr. 548/R din 25 octombrie 2005, în C.PJ.C.A. Braşov 2005, p. 106.
| ← Invocarea nulităţii absolute a titlului de proprietate.... | Emiterea unui titlu de proprietate pentru o suprafaţă mai... → |
|---|
