Titlu de proprietate contestat. întinderea dreptului de proprietate. Reconstituirea pe vechiul amplasament
| Comentarii |
|
Fiind vorba de un teren situat în intravilan şi care face parte din categoria curţi, reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să aibă loc prioritar pe vechiul amplasament, conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 18/1991, republicată, iar în cazul succesorilor, numai pentru suprafeţele avute în proprietate de autorul lor.
C.A laşi, decizia civilă nr. 793 din 24 noiembrie 2006, in C.P.J.C.A. laşi2006, p. 105
Reclamantul L.Gh.F., decedat în prezent, a solicitat, prin acţiunea continuată de moştenitorii săi, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului P.l.V. pentru suprafaţa de aproximativ 1000 mp, motivat de faptul că acest teren face parte din suprafaţa de 2537 mp teren categoria curţi ce a aparţinut tatălui său şi care nu a fost niciodată înstrăinat. S-a cerut şi anularea testamentului autentificat sub nr. 114/67/58, prin care P.V. a lăsat la încetarea sa din viaţă pârâţilor suprafaţa de 2500 mp, invocându-se că a testat ce nu avea în proprietate.
în susţinerea cererii sale, a depus la dosar Borderoul Populaţiei din 1948, adeverinţa nr. 3276 din 27 noiembrie 2001, emisă de Consiliul Local al comunei Bîrnova, şi declaraţia extrajudiciară dată de numita M.C.
Prin sentinţa civilă nr. 2274 din 21 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii L.V., L.E.-D. şi L.M., în calitate de moştenitori ai defunctului L.F., în contradictoriu cu pârâţii P.V. şi P.E. şi Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 14698/1995, emis pc numele pârâtului P.V. pentru suprafaţa de 796 mp, situată în comuna Bîrnova.
S-a constatat prescrisă cererea vizând anularea testamentului şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut.
Reclamanţii sunt moştenitorii defunctului L.Gh.F., fapt ce rezultă din certificatul de moştenitor de calitate nr. 86 din 8 iunie 2004. Defunctul L.F.A era moştenitorul numitului L.Gh. (decedat), acesta figurând, conform actului eliberat de arhivele statului, Borderoul Populaţiei şi Proprietăţilor şi Exploataţiilor Agricole, comuna Bucium, satul Bîrnova, în ianuarie 1948, cu suprafaţa de 2537 mp curţi, iar în registrul agricol din perioada anilor 1959-1963 cu 1,13 ha, din care 0,07 ha teren casă; 0,18 ha arabil - în ţarină, 0,36 ha fâneţe - în ţarină, 0,36 ha arabil la Bălaşa, 0,14 ha păşune - la Bălaşa, fapt certificat şi de adeverinţa nr. 3276 din 27 noiembrie 2001, emisă de Consiliul local al comunei Bîrnova.
Pârâtului P.I.V., uzitând de prevederile Legii nr. 18/1991, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 6.400 mp situat în Bîrnova, eliberându-se în acest sens titlul de proprietate nr. 14698/1959.
S-a constatat că, prin actul de veşnică vânzare încheiat în anul 1929, P.V. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei case de locuit şi teren în suprafaţă de 13 prăjini, respectiv 2323 mp. Prin testamentul autentificat sub nr. 114/67/1958, P.V. a testat în favoarea pârâţilor P.E. şi P.V. teren în suprafaţă de 2500 mp în vatra satului, cu vecinătăţi: la N - cimitir, la E - M.Gh., la S - drum, la V - L.Gh. Coroborând actul prin care P.V. a cumpărat şi testamentul, rezultă că defuncta a testat mai mult decât a cumpărat. In evidenţele agricole 1959-1963 V.P. figura cu suprafaţa de 0,74 ha teren, din care 0,09 ha curţi; 0,11 ha arabil, 0,09 ha vie.
Concluziile expertizei C. confirmă fără echivoc faptul că pârâtului i s-a reconstituit cu 796 mp mai mult teren decât era îndreptăţit, fapt ce se coroborează cu actele de proprietate anexate.
Expertiza R., confuză şi contradictorie, cu referiri la titlul de proprietate al pârâtului ce a fost modificat, a fost înlăturată ca fiind lipsită de relevanţă, fără corespondent în realitatea cauzei.
Cererea vizând constatarea nulităţii absolute a testamentului nu a fost primită, deoarece este vorba de o nulitate relativă şi, derivat din această cerere se dovedeşte prescrisă, termenul general fiind de 3 ani.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii P.V. şi P.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 798 din 31 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins apelul formulat de pârâţii P.V. şi P.E. împotriva sentinţei civile nr. 2274 din 21 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Pârâţilor P.V. şi P.E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moştenitori ai defunctei V.P., pentru suprafaţa de 6400 mp teren, din care 3855 mp teren în intravilanul comunei Bîrnova.
La baza reconstituirii dreptului de proprietate a stat testamentul autentificat la 5 februarie 1958, prin care V.P. a testat în favoarea pârâţilor suprafaţa de 2500 mp teren, imobilul casă de locuit şi suprafaţa de 5.299 mp teren (peste drum).
Suprafaţa în litigiu este cea de 2500 mp aferentă casei de locuit.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1929, V.P. a cumpărat suprafaţa de 13 prăjini (2323 mp).
Această suprafaţă de teren se regăseşte în T.10 parcelele 438, 441/1, 443,442,439 şi 440 în titlul de proprietate al pârâţilor.
Din însumarea suprafeţelor mai sus arătate, rezultă o suprafaţă totală de 3119 mp teren, faţă de 2323 mp cât deţinea V.P. în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1929.
Acesta nu putea transmite pârâţilor suprafaţa de 2.500 mp, aşa cum se evidenţiază în testament, întrucât a dobândit doar 2323 mp.
în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, aceştia au dovedit că autorul lor avea în proprietate, conform registrului agricol din anul 1948, suprafaţa de 2537 mp teren, situată în intravilan (curţi), iar din această suprafaţă s-a emis titlu de proprietate doar pentru suprafaţa de 965 mp.
Fiind vorba de teren situat în intravilan, reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe vechiul amplasament, conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Cum pârâţilor li s-a atribuit o suprafaţă mai mare decât cea pentru care au dovedit dreptul de proprietate, în mod corect instanţa de fond a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis pe numele pârâţilor pentru suprafaţa de 796 mp (3119 mp - 2323 mp), în cauză fiind incident motivul de nulitate prevăzut de art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Susţinerea apelanţilor, conform căreia titlul de proprietate a fost deja modificat de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, aspect pe care experţii şi instanţa nu l-au reţinut, nu poate fi primită, titlul de proprietate fiind intrat în circuitul civil.
Modificarea titlului de proprietate al pârâţilor-apelanţi urmează să se facă potrivit dispoziţiilor sentinţei pronunţate de Judecătoria Iaşi, astfel încât suprafaţa de teren din T 10 să nu depăşească 2323 mp la care sunt îndreptăţiţi aceştia.
împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii P.V. şi P.E., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Au susţinut recurenţii că reclamanţii nu au calitate procesuală activă, întrucât autorul acestora nu a avut niciodată în vatra satului mai mult de 537 mp (900 mp prin desfiinţarea unui drum). De altfel, această suprafaţă le-a fost reconstituită intimaţilor prin titlul de proprietate nr. 15353 din 30 iunie 2004 în tarlaua 10, unde au şi recurenţii teren reconstituit în proprietate.
Precizează recurenţii că borderoul din 1948 depus de intimaţi este greşit sau falsificat, suprafaţa reală deţinută de L.Gh. în vatra satului fiind de 537 mp, şi nu de 2537 mp. Acest aspect poate fi verificat prin însumarea suprafeţelor de teren consemnate pe spatele Borderoului
Populaţiei din anul 1948 (1,9370 ha arabil, 0,6370 ha fâneţe şi 0,2537 ha curţi), care depăşeşte suprafaţa totală de 2 ha, 6277 mp, cu exact suprafaţa de 2000 mp trecută în plus la categoria curţi.
Aceste suprafeţe se coroborează cu datele înscrise în adeverinţa nr. 3276 aflată la dosar, din care rezultă că în anul 1963 familia L.Gh. figura cu 0,09 ha curţi, şi în niciun caz cu suprafaţa de 2537 mp, cum pretind reclamanţii.
In condiţiile în care intimaţii nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra acestui amplasament, susţin recurenţii, aceştia nu au calitate procesuală activă pentru a solicita anularea titlului lor de proprietate. Mai mult, intimaţii nu au dovedit nici că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru alte suprafeţe de teren decât cele obţinute deja. Cererile de reconstituire nr. 200/2085 din 25 februarie 1991 şi nr. 2247 din 12 octombrie 1999 la care face referire înscrisul aflat la dosar nu au fost depuse la dosar, pentru a se putea verifica dacă intimaţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea reconstituită.
Recurenţii au invocat, totodată, greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, susţinând că înscrisurile depuse de ei la dosar dovedesc atât întinderea terenului deţinut de autoarea lor în proprietate (43 prăjini în total), vecinătăţile acesteia, cât şi faptul transmiterii lui prin testament recurenţilor.
Precizează recurenţii că terenurile dobândite de autoarea lor sunt învecinate, drumul dintre acestea fiind desfiinţat, situaţie ce rezultă şi din expertizele efectuate în cauză.
Expertiza R., înlăturată fără nicio motivare, dovedeşte faptul că intimaţii nu au avut rol la primărie, precum şi locul de situare a terenului de 2500 mp testat de V.P., respectiv amplasamentul suprafeţei de 5200 mp testate de aceeaşi autoare.
Totodată, recurenţii au susţinut că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, neobservând că terenul pretins de reclamanţi aparţine unor persoane care nu au fost părţi în cauză. Astfel, tarlaua 443 s-a aflat întotdeauna în posesia familiei M., iar tarlaua 442 nu a făcut niciodată parte din proprietatea reclamanţilor, fiind limitrofă cu gardul cimitirului.
în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recurenţii au prezentat instanţei, spre confruntare, originalul extrasului din Borderoul Populaţiei din anul 1948, potrivit căruia terenul de categoria curţi deţinut de L.Gh. avea suprafaţa de 537 mp,
şi nu de 2537 mp, cum reieşea din copia aceluiaşi înscris, depusă în recurs, respectiv la dosarul de fond.
Recursul este întemeiat.
Instanţa de apel a reţinut, în cauză, aplicabilitatea prevederilor art. 14 din Legea nr. 18/1991, republicată, în conformitate cu care reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe vechiul amplasament, precum şi faptul că autorul reclamantului a obţinut titlu de proprietate doar pentru suprafaţa de 965 mp din totalul de 2537 mp cu care figura înscris în anul 1948.
Curtea a constatat că instanţa a făcut o greşită aplicare a acestor dispoziţii legale, reţinând eronat situaţia de fapt.
Astfel, s-a constatat că, deşi a invocat dreptul de proprietate al autorului său L.Gh. asupra suprafeţei de 2537 mp, reprezentând curţi, reclamantul nu a tăcut dovada îndreptăţirii sale la întreaga suprafaţă de teren, Borderoul Populaţiei datând din anul 1948 atestând dreptul de proprietate doar pentru suprafaţa de 537 mp, iar adeverinţa nr. 3276/2001, emisă de Primăria Bîrnova, pentru suprafaţa de 900 mp.
Expertiza R. efectuată în cauză evidenţiază faptul că în rolul agricol datând din anii 1959-1963 autorul reclamanţilor este înscris cu 0,09 ha la categoria curţi, construcţii, suprafaţă reconstituită în proprietate prin titlul de proprietate nr. 15353 din 30 iunie 2004, emis pe numele L.F.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că, prin emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului P.V., reclamantul a fost vătămat în drepturile sale legitime, în realitate reclamantul obţinând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 965 mp categoria curţi, construcţii, deşi figura înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 900 mp.
Nelegal au reţinut cele două instanţe că autorul reclamanţilor era îndreptăţit la suprafaţa totală de 2537 mp categoria curţi, şi nu la suprafaţa de 900 mp, originalul Borderoului Populaţiei datând din anul 1948 invocat ca argument al acestei susţineri menţionând în mod clar că L.Gh. deţinea la categoria curţi doar suprafaţa de 537 mp.
întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, înscris în titlul pârâtului, ci doar cu privire la terenul în suprafaţă de 900 mp pentru care a obţinut deja titlu de proprietate, Curtea a constatat că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, aşa cum a fost modificată.
Nefiind făcută în cauză dovada deţinerii în proprietate, la categoria curţi, a unei suprafeţe de teren mai mari decât cea obţinută în temeiul Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 15353/2004, instanţa nu este ţinută a analiza susţinerile privind nelegalitatea cuprinderii în titlul de proprietate emis pârâtului a suprafeţei de teren ce a făcut obiectul testamentului defunctei V.P., cu atât mai mult cu cât acest testament îşi menţine valabilitatea, ca urmare a necontestării, de către reclamanţi, a soluţiei de respingere a cererii în constatarea nulităţii absolute a acestui testament.
Pentru aceste considerente, constatând fondat recursul declarat de pârâţii P.V. şi P.E., instanţa 1-a admis şi a modificat în tot decizia recurată, a rejudecat fondul cauzei în capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate şi a respins acţiunea. A păstrat din sentinţă soluţia în capătul de cerere având ca obiect anularea testamentului.
| ← Reconstituirea dreptului de proprietate. Legalitatea titlului.... | Fidejusiune. Mandat tacit reciproc al soţilor. Neafectarea... → |
|---|
