Recurs. Condiţia de admitere a căii de atac în cazul încălcării sau aplicării greşite a legii
| Comentarii |
|
Pentru a face posibilă admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, încălcarea sau aplicarea greşită a legii trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate, în caz contrar, recurentul nu poate justifica o vătămare de natură a impune casarea deciziei.
Insă, instanţa de recurs, chiar dacă respinge recursul, trebuie să substituie motivarea greşită a instanţei de apel cu propria motivare, corectă în drept.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.363 din 22.10.1997)
Reclamanta D.L.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor şi Garda Financiară, pentru ca aceştia să fie obligaţi la plata sumei de 100 dolari S.U.A., plus dobânda legală de 10 % lunar. în motivarea cererii, reclamanta a susţinut că a încheiat cu S.C. "M." S.R.L. un contract de împrumut, cu obligaţia acestei societăţi comerciale de a-i plăti o dobândă lunară de 10 %. Garda Financiară a confiscat suma ce a constituit obiectul contractului şi a păgubit-o pe reclamantă. în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 724/30.01.1997, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a anulat, ca netimbrată, cererea reclamantei D.L.M.
Apelul formulat de aceasta împotriva hotărârii primei instanţe a fost admis, prin decizia civilă nr. 1.027 din 14.05.1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, iar sentinţa a fost desfiinţată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Tribunalul a reţinut, în motivarea deciziei, că instanţa de fond era obligată să precizeze cuantumul taxei de timbru datorată de reclamantă, iar, pe de altă parte, să observe că suma pretinsă de aceasta a făcut obiectul confiscării printr-un proces verbal de contravenţie, încât cererea având caracterul unei plângeri asupra măsurii dispuse prin actul menţionat, nu este supusă taxei de timbru.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimata Garda Financiară, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru interpretarea greşită, de către instanţa de apel, a art. 166 Cod procedură civilă şi a dispoziţiilor Decretului nr. 199/1955 privind taxele de timbru.
Recursul nu este fondat.
Verificând decizia tribunalului, în raport de motivul de casare menţionat, instanţa constată că soluţia desfiinţării hotărârii primei instanţe este legală, cu toate că motivarea nu este corespunzătoare.
în speţă, Curtea Supremă de Justiţie, într-un prim ciclu procesual al acestui dosar, a stabilit că prezenta acţiune nu are caracterul unei plângeri la măsura confiscării luată prin procesul-verbal întocmit de Garda Financiară, ci are natura unei cereri în despăgubire, deoarece chiar reclamanta a invocat în acţiunea introductivă dispoziţiile art. 998 Cod civil. în aceste condiţii,, în mod greşit, a apreciat tribunalul că acţiunea are un alt obiect şi un alt temei juridic şi că nu este supusă taxei judiciare de timbru.
în schimb, instanţa de apel a apreciat corect că acţiunea reclamantei nu putea fi anulată înainte de a i se comunica acesteia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate şi de aceea, aplicând dispoziţiile art. 297 Cod procedură civilă, a dispus desfiinţarea sentinţei.
Aşa fiind, se impune menţinerea soluţiei dispusă de tribunal, deoarece greşeala priveşte exclusiv motivarea, fără ca aceasta să se reflecte şi în dispozitivul deciziei, însă instanţa de trimitere se va conforma, în baza art. 315 Cod procedură civilă, celor stabilite prin prezenta decizie, în sensul că taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă se va calcula conform legii, la valoarea pretinsă de aceasta prin acţiune.
în consecinţă, văzând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru casarea deciziei, recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Recurs. Casare cu trimitere spre rejudecare, pentru... | Recurs. Condiţia interesului → |
|---|
