Recurs. Principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr. 487 din 1.02.2000, Judecătoria Zalău a admis în parte acţiunea reclamantei P.E. contra pârâţilor P.I. şi S.L. şi, în consecinţă: a stabilit masa succesorală a părinţilor lor, a stabilit calitatea de moştenitoare legală a reclamantei şi pârâtei S.I. în cote de câte 1/3 parte iar a pârâtului P.I. de moştenitor legal şi testamentar în cotă de 2/3 parte şi a dispus partajarea masei succesorale.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 473/2000, a admis apelurile şi a desfiinţat sentinţa, cu trimitere pentru o nouă judecată, iar curtea, prin decizia civilă nr. 2624/2000, a admis recursul pârâtului şi a casat decizia cu trimitere spre rejudecare tribunalului.
Prin decizia civilă nr. 620 din 6.12.2001, Tribunalul Sălaj a admis apelurile reclamantei şi a pârâtului P.I. şi a schimbat în parte sentinţa; a stabilit o nouă componenţă a maselor succesorale, a efectuat un nou partaj succesoral, a dispus reducţiunea testamentelor lăsate pârâtului P.I. şi, ca urmare, a stabilit noi cote de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 907 din 18.04.2002, s-a admis în parte recursul reclamantei şi s-a modificat în parte decizia, în sensul că s-au stabilit noi valori ale construcţiilor, s-a înlăturat dispoziţia privind reducţiunea testamentară, s-au stabilit noi cote de proprietate şi noi sulte.
In ceea ce priveşte înlăturarea dispoziţiei privind reducţiunea testamentară, Curtea a reţinut faptul că ea nu a fost solicitată prin acţiune, precum şi aceea că prin testamente nu s-a încălcat rezerva.
Este legală reţinerea privind inadmisibilitatea formulării direct în apel a cererii de reducţiune testamentară, cerere nouă, potrivit art. 294 C. proc. civ.
în propria cale de atac, reclamanta a criticat decizia şi în privinţa efectuării reducţiunii testamentare, ca nefiind cerută de ea la fond, şi pentru faptul că rezerva nu a fost încălcată.
Prin urmare, instanţa de recurs a reţinut faptul că prin soluţie nu i se agravează situaţia în propria cale de atac, în sensul art. 316 şi 296 C. proc. civ., ea consimţind la aceasta; de asemenea, instanţa a mai reţinut legalitatea deciziei tribunalului ca urmare a faptului că nu a fost încălcată rezerva recurentei iar în apel aceasta nu putea formula cererea nouă.
C.A. Cluj, decizia civilă nr. 907 din 18.04.2002
| ← Aderare la apel. Consecinţele retragerii cererii de apel... | Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate... → |
|---|
