Apel. încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ. Consecinţe
| Comentarii |
|
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar, prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la restituirea bunurilor sale proprii, primite cu titlu de zestre.
Prin încheierea din 30.01.2001 a fost stabilită componenţa masei partajabile, cotele ce li se cuvin părţilor şi s-au identificat bunurile proprii ale pârâtei.
Ulterior, prin sentinţă, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională şi a sistat comunitatea de bunuri conform variantei a Il-a din raportul de expertiză întocmit în cauză, atribuind părţilor bunurile în natură şi a stabilit, pentru egalizarea loturilor, sultă în sarcina pârâtei. Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei contravaloarea bunurilor primite cu titlu de zestre şi a fost anulată ca netimbrată cererea acestuia privind contribuţia proprie la achiziţionarea unui apartament.
împotriva sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu a declarat apel reclamantul, invocând motive de nelegalitate, cale de atac admisă de Tribunalul Argeş, care a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
în considerentele deciziei s-a reţinut că minuta încheierii de admitere în principiu nu a fost semnată de grefier întrucât la data pronunţării acestei hotărâri erau în vigoare dispoziţiile art. 258 alin. 1 C. proc. civ., care statuau că dispozitivul hotărârii se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de judecător şi grefier.
învestită cu recursul pârâtei, curtea de apel a casat decizia tribunalului, a admis apelul declarat de reclamant, atât împotriva încheierii de admitere în principiu din 30 ianuarie 2001, cât şi a sentinţei pronunţată de Judecătoria Câmpulung, a anulat atât sentinţa, cât şi încheierea, şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeş, pentru soluţionarea în fond.
în considerentele deciziei de casare s-a reţinut că tribunalul, în mod corect a constatat ca fiind nulă încheierea nesemnată de grefier, pronunţată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, în temeiul art. 258 alin. 1 C. proc. civ., însă a procedat greşit şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Aceasta întrucât, judecând apelul conform art. 297 alin. 1 C. proc. civ. şi găsindu-1 întemeiat, tribunalul trebuia să-1 admită, să anuleze hotărârea apelată şi să reţină cauza spre rejudecare şi, evocând fondul, să pronunţe o hotărâre definitivă.
Conform regulilor procedurale instituite după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2001, tribunalul trebuie să reţină el însuşi cauza pentru judecarea fondului.
C.A. Piteşti, decizia civilă nr. 640/R/26.03.2002
| ← Administrarea unor probe în apel. Necesitatea formulării unei... | Apel. Aderare la apel. Daune pentru întârzierea executării ca... → |
|---|
