Refuzul creditorului de a primi întreţinerea. Invocarea propriei turpitudini. Executarea în natură a obligaţiei. Evacuarea debitorilor
| Comentarii |
|
1. Pentru a se pronunţa rezoluţiunea convenţiei, trebuie să se dovedească o neexecutare culpabilă a obligaţiilor de întreţinere. Dacă debitorii şi-au îndeplinit corespunzător aceste îndatoriri, faptul că beneficiarul întreţinerii refuză să mai primească întreţinerea nu poate fi imputabil debitorilor întreţinerii.
Nimănui nu îi este îngăduit să se folosească de propria incorectitudine pentru a obţine protecţia juridică a unui drept subiectiv, astfel încât, din moment ce refuză întreţinerea, creditorul nu se poate prevala de acest aspect pentru a solicita instanţei să constate că debitorii nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere.
2. Potrivit contractului de întreţinere, executarea în natură a obligaţiei asumate de debitori, de asigurare a întreţinerii, nu poate fi îndeplinită decât dacă aceştia locuiesc împreună cu creditorul obligaţiei.
Dacă s-ar dispune soluţia evacuării acestora din imobilul-con-strucţie care nu a făcut obiectul convenţiei de întreţinere, practic, ar înceta posibilitatea exercitării obligaţiei asumate în natură, astfel că, deşi nu a fost prevăzut în contract, dreptul locativ al debitorilor există ca un accesoriu al obligaţiei principale de prestare a întreţinerii faţă de creditor.
Jud. Buftea, s. civ., sent. civ. nr. 4503 din 19 septembrie 200&
nepublicată
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 11.03.2008, sub nr. 2069/94/2008, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâţii C.L., C.G. şi C.L.M., solicitând instanţei ca
prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat la 9.10.2000 de B.N.P. S.P.M. şi obligarea pârâţilor să-i lase în deplinătate proprietate şi liniştită posesie imobilul, precum şi evacuarea pârâţilor din imobilul situat în comuna Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov.
în motivarea în fapt a cererii, se arată că, la data de 09.10.2000, reclamantul a încheiat cu pârâţii contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere prin care reclamantul a înstrăinat nuda proprietate din terenul în suprafaţă de 788 mp, situat în comuna Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov, iar prin obligaţiile asumate în contract pârâţii trebuie să acorde întreţinere pe întreaga durată a vieţii reclamantei, constând în procurarea de locuinţă, alimente, medicamente, asistenţă medicală, ajutor în gospodărie, reclamantul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra terenului.
Se mai arată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin Ordinul Prefectului nr. 653/01.09.2000, iar pe acest teren a construit în 1979 o casă de locuit, care însă, deşi nu a făcut obiectul acestui contract, este ocupată de pârâţi pe o suprafaţă de trei sferturi.
Totodată, se arată că, deşi în contract se prevede că pârâţii au achitat preţul de 14.850.000 lei, în realitate reclamantul nu a primit niciun ban, iar pârâţii nu şi-au respectat niciodată obligaţia de întreţinere impusă prin contract şi, chiar mai mult, îi adresează reclamantului expresii injurioase, taxele şi cheltuielile întreţinerii imobilelor fiind suportate de către reclamant.
Se mai arată că pârâţii nu deţin niciun titlu locativ asupra imobilului, astfel că se impune evacuarea acestora din imobil.
în drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 480, art. 953, art. 954 şi art. 960 C. civ.
Pârâţii C.L., C.G. şi C.L.M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
în motivare, se arată că motivele de nulitate invocate de reclamant sunt cauze de nulitate relativă întemeiate pe doi şi eroare ca vicii de consimţământ, astfel că dreptul material la acţiune privind invocarea acestor motive este prescris.
în privinţa motivului de nulitate absolută legat de neplata preţului, acesta nu poate fi primit, deoarece în contractul autentic s-a stipulat expres că preţul a fost primit la data încheierii contractului.
De asemenea, se arată că în privinţa nerespectării clauzei de întreţinere, nu poate interveni ca sancţiune nulitatea contractului, deoarece nulitatea este o sancţiune care se aplică actelor juridice care încalcă condiţiile de validitate în momentul încheierii actului şi nu ulterior, pe parcursul executării.
Totodată, în privinţa cererii privind evacuarea pârâţilor, se arată că este necesară mai întâi o corectă interpretare a contractului pentru calificarea naturii juridice a actului încheiat, astfel că, atunci când se înstrăinează un bun contra unei sume de bani şi a întreţinerii, este necesar să se stabilească care este prestaţia principală pentru determinarea contractului încheiat între părţi.
Se arată că în cazul de faţă preţul plătit este mai mare decât întreţinerea evaluată de părţi, iar contractul este de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, iar nu unul de întreţinere.
Odată cu întâmpinarea, pârâţii au formulat şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate al pârâţilor ca urmare a încheierii unui contract de întreţinere între pârâţi şi reclamant, valabil doar pentru clădirea din Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov, încă din perioada anului 2000, de când aceştia locuiesc public, netulburaţi, neîntrerupt şi sub nume de proprietari în imobilul respectiv.
în motivare, se arată că în anul 2000, la rugămintea reclamantului, unchiul pârâtei, au acceptat înţelegerea cu acesta de a-i asigura întreţinerea prin mutarea cu acesta în schimbul cedării casei şi terenului aferent din Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov.
Se mai arată că, până la încheierea acestei înţelegeri, pârâţii locuiau în judeţul Buzău şi au acceptat să se mute în Voluntari pentru a locui cu reclamantul, fiind cei care au contribuit la obţinerea titlului de proprietate al reclamantului asupra terenului, casa neputând fi cuprinsă în acesta deoarece a fost construită fără autorizaţie de construcţie, motiv pentru care nici notarul public nu a putut să o includă în contractul încheiat între părţi, deşi aceştia conveniseră şi asupra casei printr-un contract nescris, verbal şi consensual, cu drept de abitaţie viageră pentru reclamant.
De asemenea, se arată că acest contract, deşi este nescris, este perfect valabil, fiind guvernat de principiul consensualismului pentru construcţie, iar pârâţii au efectuat asupra acestei construcţii numeroase îmbunătăţiri, fără ca reclamantul să invoce lipsa titlului locativ.
în şedinţa publică din data de 11.04.2008, reclamantul şi-a modificat primul capăt al cererii, solicitând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 09.10.2000 de B.N.P. S.P.M.
Pârâţii au formulat întâmpinare împotriva cererii modificatoare formulată de reclamant.
în motivare, se arată că aceştia şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere, dar reclamantul are o acţiune violentă prin care distruge lucrările şi îmbunătăţirile efectuate de către pârâţi pe teren şi asupra casei.
De asemenea, se arată că aceştia au asigurat şi igienizarea imobilului, precum şi toate utilităţile necesare unui trai adecvat, unele facturi fiind plătite de reclamant, deoarece acesta figurează ca titular al contractelor de prestări-servicii, dar sumele aferente sunt furnizate acestuia tot de către pârâţi.
în privinţa cererii de evacuare, se arată că aceasta este inadmisibilă, ca urmare a încheierii unui contract de întreţinere şi pentru casă între părţi, iar, pe de altă parte, chiar dacă nu exista acel contract, aceasta nu putea fi obţinută decât pe calea unei acţiuni în revendicare, care trebuia timbrată la valoare, acţiunea în evacuare fiind specifică raporturilor juridice locative.
Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 4503/19.09.2008, a respins cererea principală şi capătul subsecvent al cererii privind evacuarea pârâţilor, ca neîntemeiate, a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
în motivare, a reţinut că, la data de 09.10.2000, între reclamantul S.G. şi pârâtul C.L., căsătorit cu C.G., a intervenit contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 09.10.2000 de B.N.P. S.P.M., prin care reclamantul, asistat de curatorul M.M., a înstrăinat nuda proprietate din terenul în suprafaţă de 788 mp, situat în comuna Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov, reclamantul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra terenului.
S-a stipulat că preţul vânzării este de 14.850.000 lei, sumă pe care vânzătorul a primit-o în întregime la data încheierii contractului, constând şi în obligaţia cumpărătorului de a întreţine pe vânzător prin procurarea de locuinţă, alimente, medicamente, îmbrăcăminte, ajutor medical, iar la deces obligaţia de înmormântare şi efectuarea obiceiurilor creştineşti, evaluată la suma de 10.000.000 lei.
Instanţa a analizat mai întâi cererea reconvenţională formulată de către pârâţi, pentru că aceasta vizează şi calificarea juridică a actului încheiat.
Prin cererea reconvenţională pârâţii-reclamanţi au solicitat să se constate dreptul de proprietate al pârâţilor ca urmare a încheierii unui contract de întreţinere între pârâţi şi reclamant, valabil doar pentru clădirea din Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov, încă din perioada anului 2000, de când aceştia locuiesc public, netulburaţi, neîntrerupt şi sub nume de proprietari în imobilul respectiv.
Potrivit art. 1169 C. civ. şi art. 129 C. proc. civ., sarcina probei revine celui care reclamă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în contractul de vânzare-cumpărare.
Din punct de vedere al calificării actului juridic încheiat între părţi, instanţa reţine că, potrivit doctrinei, atunci când se înstrăinează un bun contra unei sume de bani şi a întreţinerii, este necesar să se stabilească care este prestaţia principală pentru determinarea naturii contractului încheiat între părţi, dacă acesta este de întreţinere sau este de vânzare-cumpărare.
Astfel, întrucât proporţia dintre preţul plătit în bani şi cel în natură nu poate fi calculată, valoarea întreţinerii fiind aleatorie, în cazul de faţă a fost evaluată de părţi la suma de 10.000.000 lei, astfel că preţul plătit este mai mare decât întreţinerea evaluată de părţi, iar contractul este de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, iar nu unul de întreţinere.
Instanţa reţine că, deşi obligaţia de plată şi menţiunea că preţul a fost achitat integral au fost cuprinse într-un act notarial autentic, acestea nu fac parte dintre cele ce privesc constatările personale ale agentului instru-mentator prin propriile simţuri, făcând dovadă nu până la înscrierea în fals, ci până la proba contrară.
Vânzătorul nu a făcut dovada contrară celor menţionate în cuprinsul antecontractului în condiţiile art. 1169 C. civ., astfel că instanţa reţine că prom iten tul-cumpărător şi-a îndeplinit obligaţia de plată care-i revenea, preţul fiind achitat integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat la 09.10.2000 de B.N.P. S.P.M., astfel că se califică acest contract ca fiind de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.
In ceea ce priveşte constatarea existenţei unui contract nescris încheiat între părţi şi care vizează şi casa de locuit, instanţa reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 09.10.2000 de B.N.P. S.P.M. părţile au convenit să transmită doar nuda proprietate asupra terenului, fiind menţionat expres în contract faptul că pe acest teren a fost edificată o construcţie, casă de locuit, proprietatea reclamantului şi care nu constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Fiind vorba despre un înscris autentic, acesta se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, astfel încât cel care îl foloseşte este scutit de sarcina probei, proba revenindu-i celui care îl contestă; totodată, înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului constatator percepute cu propriile simţuri şi până la dovada contrară în privinţa celorlalte menţiuni, printre care şi aceea că părţile au convenit o clauză de întreţinere sau că preţul a fost achitat ori că imobilul casă de locuit nu face parte din contract.
Din probele administrate în cauză reiese că pârâţii nu au fost induşi în eroare cu privire la inserarea acestei clauze în contractul de vânzare autentificat ci au încheiat acest contract în cunoştinţă de cauză.
Deşi atât contractul de vânzare-cumpărare, cât şi cel de întreţinere sunt contracte sinalagmatice, cu excepţia cazului când obiectul transmisiunii îl constituie un teren, pentru care este necesară forma autentică, instanţa reţine că pentru dovedirea contractelor ad probationem se cere existenţa unui înscris care să constate această operaţiune juridică, chiar dacă aceasta nu pune în discuţie validitatea acestui contract.
Astfel, pârâţii nu au făcut dovada existenţei unui asemenea înscris existent între părţi cu privire la casă şi, chiar mai mult, prin contractul autentic, se stipulează expres că imobilul-casă nu face obiectul acestui contract, astfel că pârâţii puteau dovedi existenţa unui contract numai prin intermediul dovedirii unei simulaţii, adică prin existenţa concomitentă între aceleaşi părţi a două contract concomitent, unul public şi aparent, denumit contract simulat, şi unul secret, care corespunde voinţei reale a părţilor, respectiv faptul că această vânzare a vizat şi casa şi, deoarece nu exista un titlu de proprietate cu privire la aceasta, nu a putut fi înscrisă în contract.
Potrivit art. 1175 C. civ., actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altor persoane.
Voinţa reală a părţilor, potrivit art. 969 C. civ., nu a fost dovedită de către pârâţi, deoarece nu au făcut dovada unui asemenea contraînscris existent între părţi, astfel că instanţa apreciază că acest presupus din urmă act, nepublic, întocmit anterior actului public, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1175 C. civ. pentru constatarea simulaţiei în forma deghizării parţiale a raporturilor juridice reale dintre părţi, nefiind valid întocmit sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.
Totodată, instanţa reţine că nu poate fi primită aserţiunea pârâţilor-reclamanţi prin care au învederat că, datorită faptului că nu exista un titlu pe construcţie, nu a fost inclusă şi casa în actul autentic, deoarece reclamantul a dobândit prin Ordinul Prefectului nr. 653/01.09.2000 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 788 mp, situat în comuna Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov.
Or, în conformitate cu art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991, terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora constituie proprietatea deţinătorilor construcţiilor, ordinul prefectului emiţându-se deţinătorului construcţiei.
Astfel, având în vedere că acest ordin a fost obţinut anterior contractului de vânzare-cumpărare dintre părţi, instanţa reţine că acest ordin nu putea fi emis dacă solicitantul nu făcea dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei, aceasta fiind cuprinsă şi în anexa acestui ordin, motiv pentru care nu poate reţine această apărare.
Faptul că au locuit în acest imobil şi au efectuat îmbunătăţiri la acesta nu poate fi de natură a face dovada contrară celor consemnate prin înscris autentic, ci a fost făcută în calitatea de debitori ai obligaţiei de întreţinere, având un drept de creanţă cu privire la aceste îmbunătăţiri aduse imobilului.
Având în vedere că pârâţii-reclamanţi nu au reuşit să facă dovada contrară situaţiei reţinute prin contractul de vânzare-cumpărare autentic, respectiv faptul că obiectul înţelegerii părţilor a vizat transmiterea dreptului de proprietate şi cu privire la casă, instanţa a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
In ceea ce priveşte cererea principală, având ca obiect rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, instanţa reţine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 2712/09.10.2000 de B.N.P. S.P.M., s-a stipulat că preţul vânzării este de 14.850.000 lei, sumă pe care vânzătorul a primit-o în întregime la data încheierii contractului, constând şi în obligaţia cumpărătorului de a întreţine pe vânzător prin procurarea de locuinţă, alimente, medicamente, îmbrăcăminte, ajutor medical, iar la deces obligaţia de înmormântare şi efectuarea obiceiurilor creştineşti, evaluată la suma de 10.000.000 lei.
Rezoluţiunea, reglementată cu caracter general de art. 1020-1021 C. civ., este sancţiunea specifică în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţile contractului sinalagmatic cu executare uno ictu.
Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia martorului R.R., care se coroborează cu refuzul reclamantului de a se prezenta la interogatoriu şi cu referatul de anchetă socială nr. 791/01.04.2008 efectuat de Primăria Voluntari, reiese că pârâţii-reclamanţi au asigurat întreţinerea necesară reclamantului, aşa cum s-au obligat prin contractul de vânzare-cumpărare, lucru confirmat şi de declaraţiile vecinilor, care au arătat că reclamantul este îngrijit corespunzător, iar cheltuielile casei sunt suportate de către pârâţi, reclamantul fiind o persoană recalcitrantă şi agresivă în momentul în care consumă băuturi alcoolice.
De asemenea, din planşele fotografice aflate la dosar şi ancheta socială, reiese că igienizarea locuinţei este asigurată de către debitorii obligaţiei de întreţinere, iar din contractele de prestări-servicii, facturi şi chitanţe, reiese că pârâţii se ocupă şi de imobil, achitând taxele şi suportând cheltuielile legate de utilităţi, efectuând multiple îmbunătăţiri asupra imobilului în care locuiesc părţile.
Pe de altă parte, din declaraţia martorului F.N. reiese că reclamantul obişnuieşte să îl viziteze pe acesta, iar de câteva ori a şi mâncat şi dormit la acesta.
însă acest aspect nu este de natură să conducă la neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere de către pârâţi, fiind un aspect de convieţuire şi comunicare intersocială între persoane apropiate.
De asemenea, deşi martorul a declarat că reclamantul a prezentat urme de violenţă, acesta a declarat că nu a constatat personal acest lucru, iar instanţa reţine că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unor agresiuni fizice exercitate de pârâţi asupra sa, plângerea depusă la poliţie fără a prezenta un răspuns ca urmare a cercetărilor efectuate de autorităţi nu poate constitui o dovadă în acest sens, mai ales că nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
Totodată, instanţa reţine că reclamantul prezintă tulburări de comportament, fiind diagnosticat în anul 2001 cu psihoză toxică, pe fondul unui consum zilnic de alcool devenind agresiv, aspect confirmat şi de declaraţia numitei D.E.
Pe de altă parte, instanţa reţine că, pentru a pronunţa rezoluţiunea, trebuie să fie vorba despre o neexecutare culpabilă a obligaţiilor de întreţinere, iar din probele administrate reiese că debitorii obligaţiei de întreţinere şi-au îndeplinit corespunzător aceste obligaţii, iar faptul că reclamantul refuză să mai primească întreţinerea acestora nu le poate fi imputabil acestora.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obţine protecţia juridică a unui drept subiectiv, astfel încât, din moment ce reclamantul refuză întreţinerea, nu se poate prevala de acest aspect pentru a solicita instanţei să constate că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere.
Având în vedere că reclamanţii şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile care le reveneau potrivit contractului încheiat, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea principală având ca obiect rezoluţiunea contractului.
în privinţa capătului subsecvent al cererii privind evacuarea pârâţilor din imobil pentru lipsa titlului locativ, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
între reclamantul S.G. şi pârâtul C.L., căsătorit cu C.G., a intervenit contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat la 09.10.2000 de B.N.P. S.P.M., prin care reclamantul, asistat de curatorul M.M., a înstrăinat nuda proprietate din terenul în suprafaţă de 788 mp situat în comuna Voluntari, str. A. nr. 20 A, judeţ Ilfov, reclamantul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra terenului.
Astfel, deşi nu există un titlu cu privire la construcţie, pârâţii deţin nuda proprietate asupra terenului aferent acestei construcţii.
în ceea ce-i priveşte pe pârâţi, aceştia nu pot justifica niciun titlu locativ cu privire la imobilul în cauză, nedepunând, în acest sens, niciun titlu locativ valabil, având calitatea de creditori - care nu le conferă drepturi locative, ci doar un drept de retenţie până la plata sumelor de bani cuvenite, pe care însă nu l-au solicitat şi instanţa nu poate încălca principiul disponibilităţii părţilor.
Potrivit art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut în limitele determinate de lege.
Pe de o parte, instanţa reţine că acţiunea în evacuare este inadmisibilă dacă nu este întemeiată pe raporturi locative între părţi, conform practicii şi doctrinei judiciare, deoarece exercitarea fără drept a posesiei de către pârâţi asupra imobilului proprietatea reclamantului, nu poate fi apărată decât pe calea acţiunii în revendicare.
Pe de altă parte, deşi pârâţii nu deţin vreun titlu locativ, în baza căruia ocupă casa, instanţa reţine că aceştia au adus numeroase îmbunătăţiri imobilului-construcţie, însă aceştia nu au solicitat un drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea contravalorii acestor îmbunătăţiri.
Mai mult decât atât, instanţa reţine că potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, executarea în natură a obligaţiei asumate de debitori, de asigurare a întreţinerii, nu poate fi executată decât dacă aceştia locuiesc împreună cu creditorul obligaţiei.
Dacă s-ar dispune soluţia evacuării acestora, practic ar înceta posibilitatea exercitării obligaţiei de întreţinere în natură, astfel că instanţa reţine că, deşi nu a fost prevăzut în contract, dreptul locativ al pârâţilor există ca un accesoriu al obligaţiei principale de prestare a întreţinerii faţă de reclamant, motiv pentru care va respinge această cerere, având în vedere şi soluţia dată capătului principal al cererii.
| ← Refuzul nejustificat al creditorului de a primi întreţinerea.... | Refuzul neîntemeiat al creditorului de a beneficia de... → |
|---|
