Certificat de moştenitor. Necitarea unui succesibil. Nulitate absolută
| Comentarii |
|
I. Prin acţiunea formulată la data de 4 aprilie 2008, reclamantul N.V. a chemat în judecată pârâtele B.E. şi T.A., solicitând instanţei de judecată să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 204 din 23 noiembrie 2000, emis de BNP C.I.
Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2166 din 23 mai 1996, pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a constatat calitatea de succesori ai defuncţilor N.S. şi N.P. pentru reclamanta T.A. şi pârâţii N.V. şi B.E., fiecare cu câte o cotă de 1/3, s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la moştenirea lăsată de defuncţi, conform tranzacţiei dintre părţi, pronunţându-se hotărârea de expedient.
In dosarul notarial s-a depus de către solicitanta B.E. sentinţa civilă nr. 2166/1996; cu toate acestea, notarul de stat a eliberat pentru ambele pârâte certificatele de calitate de moştenitor nr. 204 (N.P.) şi 203 (N.S.).
Prin emiterea certificatului de calitate de moştenitor nr. 204/2000, notarul public a încălcat dispoziţiile art. 84 şi art. 75 din Legea nr. 36/1995 şi art. 78 din Regulamentul de aplicare a legii.
în mod evident că în cauză nu se putea emite certificat de calitate de moştenitor, întrucât exista dovada (hotărârea judecătorească) existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului, acestea erau individualizate prin tranzacţie şi actele depuse de părţi, trebuind ca notarul să întocmească direct certificatul de moştenitor.
Deşi exista la dosar sentinţa civilă care stabilea că între moştenitori se află şi reclamantul N.V., notarul nu a dispus citarea acestuia.
De precizat că legea nu face nicio distincţie cu privire la situaţiile în care se eliberează un certificat de calitate de moştenitor sau de moştenitor.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 83 alin. ultim din Legea nr. 36/1995 şi art. 78 alin. (2) din Regulament rezultă că certificatul de moştenitor se eliberează pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, situaţie în care acesta va cuprinde, în mod obligatoriu, menţiunile din hotărârea judecătorească şi în niciun caz o altă situaţie.
Este probabil ca, faţă de necuprinderea în dispozitivul hotărârii judecătoreşti a datelor privind calitatea şi cotelor de moştenire ce se cuvin părţilor, notarul public să fi procedat la emiterea celor două certificate de calitate de moştenitor, la cererea pârâtelor, considerând că privitor la masa succesorală, părţile deja dispuseseră prin tranzacţia consfinţită prin hotărârea judecătorească.
Intenţia eventuală de a suplini lipsurile unei hotărâri judecătoreşti nu-i dădeau însă dreptul de a elibera actul în condiţiile de mai sus, urmând a constata nulitatea absolută a certificatului de calitate de moştenitor nr. 204/2000.
Tribunalul a reţinut că, indiferent de sintagma folosită de legiuitor în cuprinsul art. 88 din Legea nr. 36/1995 (care a fost deseori inconstant sub aspectul terminologiei), calificarea tipului de nulitate (absolută sau relativă) se face de către instanţa sesizată cu soluţionarea cererii.
Or, cererea întemeiată pe motivul excluderii unui moştenitor din certificatul de moştenitor sau de calitate de moştenitor are în vedere frauda la lege, astfel încât este o cerere în constatarea nulităţii absolute.
Tribunalul a mai apreciat că în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei de interes de instanţa de fond, deoarece, chiar în ipoteza în care partajul a fost definitiv, există şi alte consecinţe juridice care pot fi atrase de certificatul de calitate de moştenitor, interesul reclamantului rezidă în simplul fapt că acest certificat îi neagă calitatea sa de moştenitor constatată anterior printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
III. Curtea a apreciat că, în mod nereal, recurentele susţin că în cauză ar fi vorba despre o nulitate relativă, în raport de prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995, deşi reclamantul a invocat inclusiv aspectul referitor Ia încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează necesitatea citării şi participării la dezbaterea succesiunii a tuturor moştenitorilor. De altfel, necitarea şi neparticiparea unui moştenitor la dezbaterea succesiunii atrag nulitatea absolută a certificatului de moştenitor, iar nu nulitatea relativă, astfel cum se susţine prin motivele de recurs, nefiind incidente nici dispoziţiile cu privire la prescripţia în 3 ani, potrivit Decretului nr. 167/1958.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., miri. şi fam., decizia nr. 625 din 8 aprilie 2009
| ← Certificat de vacanţă succesorală. Menţiune falsă că o... | Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii.... → |
|---|
