Restituire în natură. Imobil degradat
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, republicată, art. 1, art. 9
Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire. Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în situaţia în care imobilul aflat într-o stare avansată de degradare este impropriu destinaţiei sale, avute la data preluării.
Decizia civilă nr. 202 din 9 decembrie 2009
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi la 31.08.2007, reclamantul E.N., în nume propriu şi ca mandatar al reclamantelor D.L., A.A. şi V.E., a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor nr. 1258, 1259 şi 1260 din 16.08.2007 emise de Primarul comunei Cozmeşti, jud. Iaşi.
Acţiunea a fost motivată pe împrejurarea că imobilul, locuinţă şi anexe gospodăreşti, care a aparţinut tatălui său şi, respectiv, bunicului reclamantelor, a fost preluat de stat prin Secţia Agricolă a Raionului Huşi, prin procesul-verbal din 26.12.1952.
Imobilul a avut mai multe destinaţii: sediul cooperativei de consum, crescătorie de viermi de mătase şi adăpost pentru oi ceea ce a condus la puternica lui degradare.
Prin decizia nr. 1258/16.08.2007, s-a dispus restituirea în natură a casei de locuit, din care nu se mai putea recupera nimic, cărămida fiind măcinată şi lemnăria furată.
Reclamanţii au contestat dispoziţiile, în primul rând, pentru că, deşi iniţial, pentru imobilul revendicat, au fost propuse măsuri reparatorii, prin trimiterea notificării nr. 550/N/2001 către prefectură, ulterior, după 6 ani de la notificare, în baza aceloraşi acte, s-a dispus restituirea în natură a unui imobil extrem de avariat. S-a mai arătat că dispoziţia nr. 1258 nu a cuprins nicio măsură cu privire la diferenţa de 500 mp intravilan preluaţi odată cu casa şi revendicaţi prin notificare.
Dispoziţia nr. 1254/16.08.2007 a fost criticată pentru respingerea cererii de restituire a magaziei, hambarului şi inventarului agricol ca nedovedită, deşi în procesul-verbal de preluare aceste bunuri au fost menţionate.
Dispoziţia nr. 1260/16.08.2007 a fost criticată pentru împrejurarea că s-a respins cererea de restituire în natură a beciului şi a magaziei, deşi în notificare s-au solicitat despăgubiri băneşti pentm aceste bunuri.
Tribunalul laşi, prin sentinţa civilă nr. 135 din 30.01.2008, a admis în parte cererea reclamanţilor, anulând în parte dispoziţia nr. 1258/16.08.2007, în sensul că a dispus restituirea în natură şi a suprafeţei de teren de 500 mp, situat în comuna Cozmeşti. A fost respinsă cererea de anulare a dispoziţiilor nr. 1259 şi nr. 1260/16.08.2007.
în motivarea acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că reclamanţii aveau calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru bunurile preluate abuziv de stat din proprietatea autorului lor. S-a constatat că reclamanţii nu aveau posibilitatea de a opta între restituirea în natură şi acordarea de măsuri reparatorii pentru că, deşi imobilul era într-o stare de degradare avansată, el exista totuşi, fiind astfel posibilă restituirea în natură.
S-a considerat necesar a fi modificată în parte dispoziţia nr. 1258 care nu s-a pronunţat asupra cererii reclamanţilor, de restituire a suprafeţei de teren aferentă construcţiilor. Cu privire la această cerere s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 500 mp, rămasă nerestituită din 0,25 ha teren aferent imobilului, fosta proprietate a lui E.D., suprafaţă reconstituită prin titlul de proprietate 36080/22.01.1993 reclamantului E.N. S-au considerat legale şi temeinice dispoziţiile 1259 şi 1260.
Instanţa a reţinut că pentru bunurile reprezentând hambare, bucătărie, grajd şi inventar agricol (obiectul dispoziţiei 1259), reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a preluării lor abuzive.
Pentru bunurile obiect al dispoziţiei nr. 1260/2007, s-a apreciat drept corectă dispoziţia de acordare de despăgubiri, în temeiul Titlului VII al
Legii nr. 247/2005, pentru construcţiile demolate fiind incidente dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 116/2.07.2008, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
In motivarea acestei decizii, curtea de apel a reţinut că reclamanţii au criticat soluţia primei instanţe numai în ce priveşte rezolvarea contestaţiei împotriva dispoziţiilor nr. 1258/2007, în sensul că au criticat măsura restituirii în natură a unui imobil degradat.
Instanţa de apel a considerat legală şi temeinică soluţia instanţei de fond, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, apreciind că acestea nu se aplicau în cauză câtă vreme imobilul pentm care se solicitau despăgubiri exista fizic, împrejurare necontestată chiar de reclamanţi, dar care se afla într-o stare avansată de degradare. Instanţa a reţinut însă că degradarea avansată a imobilului nu reprezenta o cauză de înlăturare a măsurii restituirii în natură, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 1648 din 17.02.2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii E.N., D.L., A.A. şi V.E., a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului. Pronunţând această decizie, instanţa supremă a reţinut că recursul este fondat.
Critica soluţiei instanţelor de fond şi de apel, în legătură cu rezolvarea contestaţiei împotriva dispoziţiilor 1258/2006 - singura rămasă în discuţie-este întemeiată.
Articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că: „în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale”.
S-a reţinut din actele dosarului, în special din criticile iniţiale la dispoziţia nr. 1258/2007 şi, ulterior, la soluţia instanţelor, că reclamanţii au invocat o avansată stare de degradare a imobilului care îl făcea impropriu restituirii. Planşele fotografice existente la dosar au confirmat susţinerile reclamanţilor referitoare la starea avansată de degradare, pereţi degradaţi, acoperiş rupt, vegetaţie care a acaparat clădirea din interior. S-a mai reţinut şi împrejurarea că iniţial s-a preconizat acordarea unei despăgubiri prin echivalent bănesc pentm imobilul revendicat.
Având în vedere aceste elemente, instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate, omiţând să lămurească aspectele legate de identificarea obiectului revendicat şi stării lui actuale, dacă acesta mai avea caracteristicile necesare pentm a fi catalogat drept imobil (casă).
Legea nr. 10/2001 dispune despre restituirea în natură a imobilului în orice stare s-ar afla. Vorbind despre imobil, legiuitorul nu a avut în vedere şi ruina acestuia. Lipsa de precizări exprese nu poate da loc unei interpretare contrare, mai ales că interpretarea s-ar deduce din termeni definind noţiuni aflate în contradicţie. Imobilul în mină nu este o ipoteză prevăzută de lege pentm că o ruină nu mai poate fi imobil. Sintagma „în orice stare s-ar afla” este legată de noţiunea de imobil, cât timp această noţiune poate defini un obiect prezervat şi identificat ca atare.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa de apel a refuzat expertiza solicitată de apelanţii-reclamanţi, care să aibă drept obiect nu stabilirea contravalorii imobilului, ci dacă ceea ce s-a dispus a fi restituit în natură, prin dispoziţia nr. 1258/2007, de Primarul comunei Cozmeşti, mai avea caracteristicile unui imobil sau nu, dacă în realitate mai putea fi vorba de un imobil.
Elucidând aceste elemente, instanţa ar fi fost în măsură să stabilească dacă în cauză se putea aplica regula dispusă de Legea nr. 10/2001 în art. 9, potrivit căreia restituirea bunului preluat abuziv se va face în natură, în starea în care se afla la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., cauza a fost trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului, instanţa de trimitere urmând a se conforma, potrivit art. 315 C. proc. civ., în legătură cu necesitatea completării probelor.
Cu ocazia rejudecării apelului, s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice de identificare şi stabilire a stării actuale a imobilului notificat, conform indicaţiilor instanţei de casare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile apelanţilor, de ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei şi de prevederile legale incidente, curtea de apel a reţinut că apelul este întemeiat, iar singura critică formulată de apelanţi a vizat nelegalitatea dispoziţiei nr. 1258/16.08.2007 emisă de Primarul comunei Cozmeşti, prin care s-a dispus restituirea în natură a unui imobil care, la momentul preluării abuzive de statul român, se afla în bună stare, dar care, între timp, a ajuns în ruină, fără acoperiş, fără geamuri şi scări, fiind în pericol de prăbuşire. Expertiza tehnică efectuată în apel a concluzionat că imobilul din litigiu, datorită vechimii mari şi a lipsei lucrărilor de întreţinere, a reparaţiilor curente şi capitale la elementele de structură, se afla în stare de autodemolare.
Expertul tehnic a mai stabilit că imobilul nu mai era locuibil. Prin urmare, curtea de apel a reţinut că prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, care statuează că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, nu erau aplicabile în cauză, concluzia instanţei de apel fiind determinată de împrejurare că, în speţă, nu se putea vorbi de existenţa vreunui imobil, atâta timp cât acesta se afla în stare de autodemolare, fiind în realitate o ruină.
Faţă de cele ce preced, curtea a admis apelul declarat de E.N., în nume propriu şi în calitate de mandatar al contestatoarelor D.L., A.A. şi V.E. şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului, conform art. 296 C. proc. civ. S-a dispus anularea art. 1 din dispoziţia nr. 1258/16.08.2007, emisă de Primarul comunei Cozmeşti, iar în baza art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 9.3 din H.G. nr. 250/2007 pentm aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, Primarul comunei Cozmeşti a fost obligat să propună contestatorilor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru casa de locuit compusă, la momentul preluării de stat, din trei camere, două holuri, având dimensiunile 9,90 m/6,60 m, situată în satul Cozmeşti, comuna Cozmeşti, jud. Iaşi.
In ceea ce priveşte valoarea imobilului ce nu putea fi restituit în natură, curtea a reţinut că dispoziţia contestată a fost emisă de Primarul comunei Cozmeşti, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel că aceasta se va stabili, conform art. 13 Capitolul III din Titlul VII al acestui act normativ, de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aflată în subordinea Cancelariei Primului-Ministru.
| ← Restituire în natură | Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat.... → |
|---|
