Imobil preluat abuziv. Neplata impozitelor. Probe
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, republicată, art. 23, art. 24
Prin art. 1 din Decretul nr. 224/1951, a fost reglementată o procedură specială de executare silită pentru realizarea creanţelor statului, preponderent administrativă, fiind exceptate de la executare pentru „debite din impozite şi taxe” casa de locuit folosită efectiv de debitor şi familia sa, respectiv cu anexele şi terenul din jur, în suprafaţa stabilită pentru aceasta prin decizia comitetului executiv al sfatului popular raional sau orăşenesc.
Fiind făcută dovada destinaţiei şi a dreptului de proprietate pentru imobilul preluat, în care debitorul şi familia sa locuiau efectiv, administrarea altor probe, între care înscrisurile prevăzute în art. 16-18 din decret, nu este necesară.
Decizia civilă nr. 170 din 4 noiembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 867 din 18 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, s-a admis contestaţia formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 325 din 15.02.2008 emise de primar; s-a constatat că reclamantul avea calitatea de persoană îndreptăţită pentm acordarea de măsuri reparatorii pentm imobilul notificat din Iaşi. Tribunalul a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul menţionat, potrivit Legii speciale nr. 247/2005 cu privire la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a făcut dovada că autorul său a avut în proprietate imobilul din litigiu, dovedind că este moştenitorul defunctului şi având astfel calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Susţinerile pârâtului, în sensul că în cauză nu era vorba de o preluare abuzivă, nu erau reale, deoarece imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951, iar preluarea imobilului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor acestui act normativ, ceea ce echivala cu o preluare abuzivă a imobilului din partea statului, condiţii în care reclamantului i se cuveneau măsuri reparatorii potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primarul municipiului Iaşi, fără să îl motiveze, arătând în cuprinsul cererii de apel că motivele de apel urmau a fi depuse până la prima zi de înfăţişare, fapt ce nu s-a petrecut. Aşa fiind, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care apelul nu se motivează instanţa de apel se va pronunţa în fond, numai pe baza celor invocate de prima instanţă.
Raportat la dispoziţiile art. 292 C. proc. civ., instanţa de apel a examinat cererea de apel în raport de susţinerile şi mijloacele de apărare invocate de pârât la fond.
Astfel, prin dispoziţia nr. 325 din 15.02.2008 a Primarului municipiului Iaşi, s-a respins cererea reclamantului de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Iaşi, deoarece reclamantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
Prin întâmpinarea depusă ca mijloc de apărare la acţiunea reclamantului, Primarul municipiului Iaşi a susţinut că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951, în temeiul sentinţei civile nr. 471/1953 a Tribunalului Iaşi, de la antecesorul notificantului, imobilul trecând în proprietatea statului pentru neplata impozitelor datorate statului.
Pentru ca imobilul să fi fost preluat în mod abuziv, a susţinut pârâtul-apelant prin întâmpinare, trebuia ca neplata impozitelor să fi fost datorată unor împrejurări mai presus de voinţa sa. în absenţa depunerii actelor doveditoare din care să reiasă că neplata s-a datorat unor motive ce puteau fi asimilate ca independente de voinţa proprietarului imobilului, nu poate fi considerat ca preluat abuziv.
Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins aceste susţineri şi a constatat că imobilul proprietatea autorului reclamantului a fost preluat în mod abuziv, în sensul Legii nr. 10/2001, reclamantul având calitate de persoană îndreptăţită, astfel că i se cuveneau măsuri reparatorii prin echivalent. Astfel, imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 224/1951, în baza sentinţei civile nr. 471/1953 a Tribunalului Iaşi pentru neplata impozitelor. Decretul nr. 224/1951 reglementa o procedură specială de executare silită pentru realizarea creanţelor statului — art. 1, procedura preponderent administrativă ce trebuia să se aplice pentm urmărirea restanţelor şi majorărilor din impozite, taxe şi alte venituri bugetare datorate de populaţie.
In mod corect a stabilit instanţa de fond că pârâtul-apelant nu a fost în măsură să depună înscrisurile impuse de art. 16-18 din Decretul nr. 224/1951, înscrisuri care să dovedească desfăşurarea procedurii instituite de Decretul nr. 224/1951.
Pe de altă parte, în art. 4 din Decretul nr. 224/1951 se menţionează că „pentru debite din impozite şi taxe nu poate fi urmărită casa de locuit folosită efectiv de debitor şi familia sa, respectiv cu anexele şi terenul din jur, în suprafaţa stabilită pentru aceasta prin decizia comitetului executiv al sfatului popular raional sau orăşenesc”. Prin urmare, împrejurarea că Decretul nr. 224/1951 a fost aplicat abuziv rezultă chiar din precizările mai sus-citate, câtă vreme prin acest act normativ casa de locuit era exceptată de la executarea silită, astfel că în cauză au fost întmnite dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, sentinţa primei instanţe fiind corectă, curtea de apel a respins apelul formulat de pârât.
| ← Restituire în natură. Teren liber de construcţii | Persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii. Organizaţii... → |
|---|
