Restituire imobil în natură. Acţiune în nulitate a titlului de proprietate emis unui terţ notificat, admisă pentru terenul revendicat

Comentarii

0

Legea nr. 10/2001, republicată, art. 1, art. 23, art. 24

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluţionării notificării, a judecăţii în primă instanţă în cazul exercitării dreptului de contestaţie şi în calea de atac (apel şi recurs), în condiţiile legii. Hotărârea irevocabilă, prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate emis unui terţ pentru terenul ce a fost preluat abuziv, are ca efect readucerea imobilului în patrimoniul unităţii deţinătoare, liber de construcţii, neafectat de servituţi şi detalii de sistematizare, putând fi restituit în natură.

Decizia civilă nr. 175 din 11 noiembrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 1041 din 01 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Primarul municipiului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că din actele depuse la dosarul aferent notificării a rezultat că reclamanta avea calitatea de persoană îndreptăţită, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2), făcând dovada dreptului cu actul de vindere-cumpărare datat 17.04.1929, iar a calităţii de moştenitor cu ordinul de moştenire nr. 9899/13.08.2001. Imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 925/1950.

Prin Ordinul nr. 408/15.1 1.1993 emis în baza Legii nr. 18/1991, i s-a atribuit în proprietate numitei L.I. suprafaţa de 610 mp teren, din care 116,64 mp făceau parte din fosta proprietate V., nr. 6, fiind astfel imposibilă restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren.

In aceste condiţii, în mod corect Primarul municipiului Iaşi a dispus pentru suprafaţa de 116,64 mp măsuri reparatorii prin echivalent, iar suprafaţa de 405,96 mp a fost restituită în natură, cu respectarea prevederilor art. 13 şi 15 din Legea nr. 10/2001.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, pentru următoarele motive:

în calitate de moştenitoare a autorilor săi, T.I. şi T.S., a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului ce a fost vândut, suprafaţa totală a acestui teren fiind de 733 mp. Din această suprafaţă i s-au restituit în natură 405,96 mp, iar pentru suprafaţa de 116,64 mp i s-au acordat măsuri reparatorii.

în paralel, prin titlul de proprietate nr. 182647/1994, numitei L.I. i s-a atribuit suprafaţa de 610 mp, din care în plus suprafaţa de 116,64 mp teren care făcea parte din fosta proprietate a autorilor reclamantei din str. V. nr. 6 şi pentru care acesteia i s-au recunoscut măsuri reparatorii prin echivalent, motiv pentru care a solicitat injustiţie nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis în beneficiul numitei L.I.

Ca urmare a probatoriului administrat în cauză, s-a constatat că fosta proprietate a autorilor reclamantei era în suprafaţă de 495 mp teren, în care era inclusă suprafaţa de 87 mp, deţinută de L.I. Drept urmare, prin sentinţa civilă nr. 6771 din 29.05.2008, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului emis în beneficiul lui numitei L.I. pentm suprafaţa de 87 mp teren, conform raportului de expertiză.

Pe de altă parte, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică topometrică, având ca obiectiv identificarea întregii suprafeţe de teren de 733 mp şi întocmirea schiţei, expertul constatând că, în realitate, suprafaţa tic teren ce aparţinuse autorilor apelantei era de 503 mp, delimitată şi identificată ca fiind formată din: lotul 1 - 405 mp, lotul 2 - 87 mp şi lotul 3 cu suprafaţa de 11 mp. Coroborând cele două expertize, a rezultat că lotul 1, de 405 mp, reprezenta suprafaţa de teren care a fost restituită apelantei prin dispoziţia contestată, iar lotul 2, de 87 mp, reprezenta suprafaţa de teren pentru care a fost obţinută nulitatea absolută parţială.

în concluzie, apelanta a susţinut - raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 -că se impunea restituirea în natură şi a suprafeţei de 87 mp teren. De asemenea, apelanta a susţinut că dispoziţia primarului nr. 96/2005 era nelegală şi sub aspectul stabilirii măsurii prin echivalent.

Raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, primarul avea obligaţia să-i facă o ofertă apelantei constând în alte bunuri sau servicii şi, ca urmare, în cazul refuzului, era posibilă acordarea de alte măsuri reparatorii.

Curtea a constatat că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Primul motiv de apel vizând întinderea suprafeţei de teren pentru care apelantei trebuia să i se aplice dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este nefondat.

Astfel, aceasta a susţinut că, în realitate, suprafaţa de teren ce a aparţinut autorilor săi şi ce a fost preluată în mod abuziv de stat a avut o întindere de 733 mp, şi nu 522,60 mp, invocând în acest sens procesul-verbal nr. 39 din 09 decembrie 1950, care atesta preluarea de stat, ca efect al naţionalizării, a suprafeţei de 733 mp teren. în mod corect instanţa de fond a menţinut dispoziţia Primarului municipiului Iaşi, privitor la suprafaţa de teren pentru care i se cuveneau măsuri reparatorii, şi anume suprafaţa de 522,50 mp, aplicând dispoziţiile art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001 incidente sub acest aspect.

Raportat la dispoziţiile art. 23 din lege, care precizează că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluţionării notificării, ori art. 25.1 din H.G. nr. 250/2007 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare se înţeleg acele acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 221/1950, extras carte funciară, extras de rol funciar etc.).

Potrivit art. 24 din lege, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate pentru care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar. Este fără echivoc că legiuitoml a avut în vedere, la dovedirea dreptului de proprietate şi a întinderii acestuia, în primul rând actele translative de proprietate şi, numai în absenţa lor, actul prin care s-a pus în executare măsura preluării abuzive. în speţă, apelanta-reclamantă a depus actul de vindere-cumpărare în formă autentică din care rezultă că autorii acesteia au dobândit în proprietate suprafaţa de 522,60 mp.

Aşa fiind, în mod corect s-a avut în vedere această suprafaţă de teren, şi nu suprafaţa de 733 mp, rezultată din procesul-verbal de preluare, interpre-tându-se în mod judicios dispoziţiile art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziţii.

Este fondat motivul de apel vizând greşita nerestituire în natură şi a suprafeţei de 87 mp teren, deoarece unul dintre principiile de soluţionare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 este principiul prevalenţei restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturat de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

Or, în speţă, în afara suprafeţei de teren deja restituite în natură prin dispoziţia contestată, respectiv 405,90 mp teren, se impunea a fi restituită în natură şi suprafaţa de 87 mp teren, care a lăcut parte din terenul pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numitei L.I., în temeiul Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 182647/1994.

Prin sentinţa civilă nr. 6771 din 29 mai 2008 a Judecătoriei Iaşi, s-a admis acţiunea formulată de apelanta-reclamantă şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului emis în beneficiul numitei L.I. pentru suprafaţa de 87 mp, constatându-se că această suprafaţă de teren în mod greşit i-a fost recunoscută acelei persoane, deoarece era proprietatea autorilor reclamantei-apelante. Această hotărâre a rămas irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat.

Aşa fiind, reclamantei-apelante i se putea restitui în natură şi suprafaţa de 87 mp teren care, potrivit expertizelor efectuate în cauză, era liberă, în sensul Legii nr. 10/2001.

Drept urmare, în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere efectele hotărârii judecătoreşti invocate de apelantă sub aspectul posibilităţii restituirii în natură şi a acestei suprafeţe de teren, alături de suprafaţa deja restituită de 405,96 mp teren.

în ceea ce priveşte identificarea suprafeţei de 87 mp teren, curtea a avut în vedere expertiza în care s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate şi care face parte integrantă din dispozitivul sentinţei civile nr. 6771 din 29 mai 2008, care îi este opozabilă şi apelantei, în acea cauză având calitate de reclamantă.

Pentru diferenţa de 29,64 mp teren, în mod corect s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent, constatându-se că această suprafaţă de teren a

Ibrmat obiectul restituirii dreptului de proprietate numitei L.I., iar pentru această suprafaţă de teren nu s-a anulat titlul de proprietate al acesteia, ci numai pentru suprafaţa de 87 mp.

Este fără echivoc că suprafaţa de 29,64 mp nu putea fi restituită în natură, astfel că reclamantei i se cuveneau măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Nu este fondat motivul de apel cu privire la măsurile reparatorii ce s-au stabilit pentru suprafeţele de teren care nu puteau fi restituite în natură, apelanta susţinând că intimata avea obligaţia să îi ofere în compensare alte bunuri sau servicii.

Din actele ce au fost avute în vedere la emiterea dispoziţiei a rezultat că nu exista posibilitatea oferirii în compensare de alte bunuri sau servicii, iar pe de altă parte această solicitare a reclamantei a fost formulată pentru prima dată în apel, nici în faza administrativă a soluţionării notificării, nici prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiei şi nici în faţa instanţei de fond reclamanta nesolicitând compensarea de bunuri sau servicii pentm terenul imposibil de restituit în natură.

Drept urmare, fiind întemeiată critica vizând greşita nerestituire în natură şi a suprafeţei de 87 mp teren, curtea a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa primei instanţei, în sensul restituirii în natură reclamantei, pe lângă suprafaţa deja restituită de 405,96 mp, şi a suprafeţei de 87 mp, dispunând ca pentm suprafaţa de 29,64 mp să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: