Revocarea declaraţiei debitorului de renunţare la succesiune pe calea acţiunii pauliene. Cerinţe
| Comentarii |
|
Faţă de dispoziţiile art 699 şi art. 975 C. civ., creditorul poate ataca, pe calea acţiunii pauliene, renunţarea debitoarei la succesiune, dacă dovedeşte că prin actul respectiv i s-a pricinuit un prejudiciu, prin crearea sau mărirea unei stări de insolvabilitate şi că actul este fraudulos.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4126 din 19 mai2005, www.scj.ro
Prin acţiunea din 14 martie 2003, reclamanta T.V., după unele modificări şi renunţări, în final a solicitat, în calitate de creditoare a pârâtei C.E., să se dispună, în contradictoriu şi cu pârâtul C.A. (fratele pârâtei C.E.):
- revocarea declaraţiei prin care pârâta C.E. a renunţat la succesiunea defunctului său tată C.Gh., decedat la 28 ianuarie 2003;
- revocarea, în parte, a certificatului de moştenitor nr. 7 din 11 martie 2003, eliberat de notarul public B.V., în care s-a trecut ca moştenitor legal, în succesiunea menţionată mai sus, numai pârâtul C.A., iar nu şi pârâta C.E., ca urmare a declaraţiei acesteia de renunţare la succesiune;
- acceptarea succesiunii în locul pârâtei C.E., în limita creanţei sale, a reclamantei.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând că pârâta C.E. a fost obligată, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, să-i restituie un împrumut în sumă de 3000 de dolari S.U.A. şi să-i plătească suma de 2.409.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi că această pârâtă şi-a accentuat starea de insolvabilitate, renunţând la succesiunea tatălui său, în frauda drepturilor creditoarei.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 8178 din 2 octombrie 2003, a respins acţiunea, reţinând că „reclamanta nu a probat existenţa fraudei, nefiind întrunite cumulativ cerinţele art. 975 C. civ., renunţarea la acceptarea succesiunii nefiind făcută în frauda creditorului".
Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă, prin decizia nr. 299/AP din 7 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă şi a admis acţiunea. S-a reţinut, în esenţă, că pârâta C.E. a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al renunţării la moştenire, faţă de creditoarea-recla-mantă, deoarece executarea silită împotriva sa începuse la 2 iulie 2001, nefiind finalizată din lipsă de bunuri. Că, renunţând la succesiunea tatălui său, pârâta a mărit starea sa de insolvabilitate, în paguba creditoarei-reclamante, astfel că sunt întrunite condiţiile art. 699 C. civ., operând revocarea renunţării la succesiune — formulată la 17 februarie 2003 — în limita creanţei reclamantei.
împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs pârâţii, susţinând, în esenţă, că: instanţa de apel, prin revocarea actului de renunţare la succesiune al pârâtei C.E. şi constatarea că reclamanta-creditoare a acceptat moştenirea după defunctul C.Gh., în numele debitoarei şi în favoarea sa, în limita creanţei sale de 3.000 dolari S.U.A. şi 2.409.000 de lei, a acordat mai mult decât s-a cerut, modificând acţiunea promovată din acţiune pauliană în acţiune oblică şi din acţiune revocatorie în acţiune în anulare şi acţiune în constatare; în mod greşit instanţa de apel a dispus acceptarea moştenirii în limitele creanţei reclamantei, întrucât acceptarea nu poate fi decât cea legală, şi nu condiţionată de existenţa unei creanţe a succesibilului devenit succesor ca efect al unei revocări a unui act de renunţare la succesiune; referitor la anularea parţială a certificatului de moştenitor, instanţa de fond nu a fost sesizată cu o acţiune prin care s-a solicitat revocarea certificatului, astfel că în mod greşit instanţa de apel a dispus anularea parţială a certificatului de moştenitor, ceea ce este contrar prevederilor legale.
Recursul este nefondat.
Dreptul creditorilor de a recurge la acţiunea pauliană este reglementat de dispoziţiile art. 975 C. civ., potrivit căruia „ei pot de asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor".
Pentru exercitarea acţiunii pauliene, textul art. 975 C. civ. fixează două condiţii: actele atacate trebuie să pricinuiască un prejudiciu creditorului şi să fie frauduloase (viclene).
Prejudiciul nu există decât în caz de insolvabilitate a debitorului. Prin urmare, pentru a putea fi atacat actul, debitorul trebuia să fi pricinuit sau să fi agravat insolvabilitatea sa.
Proba insolvabilităţii se face în genere prin urmărirea şi executarea bunurilor debitorului.
în cauză, în vederea executării sentinţei civile nr. 5458 din 18 martie 1998 a Judecătoriei Braşov, purtând asupra sumei de 3.000 dolari S.U.A. şi 2.409.000 de lei cheltuieli de judecată, la care a fost obligată debitoarea C.E., s-au format mai multe dosare execuţionale, ultimul cu nr. 345/2001.
Executarea nu a fost finalizată, întrucât debitoarea nu a avut bunuri din care creditoarea să fie îndestulată, fiind astfel dovedite atât prejudiciul, cât şi insolvabilitatea.
în aceste condiţii, creditoarea a atacat declaraţia de renunţare a debitoarei C.E. la succesiunea defunctului său tată C.Gh., actul fiind de natură să conducă la micşorarea patrimoniului.
Prin urmare, renunţarea debitoarei succesibile poate fi atacată prin acţiunea pauliană.
Critica recurenţilor că, prin revocarea declaraţiei de renunţare la succesiune, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, este nefondată.
Prin cererea introductivă de instanţă, creditoarea a solicitat revocarea pe cale judecătorească a declaraţiei de renunţare la succesiune şi, ca urmare, anularea parţială a certificatului de moştenitor nr. 7 din 11 martie 2003, astfel încât instanţa de apel a rezolvat corect ambele capete de cerere, nefiind vorba de un plus petita. în consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat.
Notă: A se vedea, în sens contrar, C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 587 din 30 aprilie 2007, portal.just.ro, prin care s-a reţinut că renunţarea la succesiune a debitorului, fiind un act juridic ce reprezintă un refuz de îmbogăţire, iar acţiunea pauliană tinde să readucă în gajul general al creditorului valori care au ieşit fraudulos din patrimoniul debitorului, în materie de renunţare, se pot ataca, prin intermediul acţiunii revocatorii, numai actele debitorului care au ca efect producerea unei pierderi în patrimoniul său, nu şi actele care au ca efect lipsirea debitorului de un câştig; renunţarea la succesiune sau la un legat lipseşte pe debitor numai de un câştig, şi nu dă loc la exercitarea acţiunii pauliene.
| ← Insolvabilitatea debitorului. Mod de stabilire. Necesitatea... | Partaj. Dreptul la opoziţie al creditorilor coindivi-zarilor.... → |
|---|
