Reziliere unilaterală a contractului de închiriere. Consecinţe asupra dreptului locativ. Soarta actelor subsecvente
| Comentarii |
|
Reclamantul, în calitate de titular iniţial al contractului de loca-ţiune, nu şi-a pierdut niciodată dreptul de folosinţă asupra locuinţei deţinute cu titlu de închiriere, acesta putându-se stinge numai în anumite condiţii prevăzute de lege, astfel încât locatorul în mod nelegal a procedat la rezilierea unilaterală a convenţiei.
în consecinţă, închirierea apartamentului menţionat, precum şi vânzarea ulterioară a acestuia către pârâţi sunt nule.
C.A . Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 447 din 29 februarie 2000,
în C.P.J.C.A. Cluj2000, p. 149
Prin decizia civilă nr. 366 din 27 mai 1999, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii B.V. şi L.T. împotriva sentinţei civile nr. 4140 din 30 noiembrie 1998 a Judecătoriei Zalău, sentinţă prin care, admiţându-se acţiunea reclamantului M.N., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâta SC P. SA Zalău a vândut pârâţilor B.V. şi L.T. apartamentul nr. 13, situat în Zalău, str. Crişan, bloc T 159, apoi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între R.A.G.C.M. Zalău şi aceiaşi pârâţi, privitor la acelaşi apartament.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, de fapt, titular iniţial al dreptului locativ al apartamentului a fost reclamantul, care nu şi-a pierdut niciodată acest drept, însă, cu toate acestea, în mod nelegal s-a procedat la rezilierea unilaterală a contractului de către pârâta SC P. SA Zalău (fostă R.A.G.C.M.).
Ca atare, s-a apreciat corectă hotărârea instanţei de fond care a constatat nulitatea contractului de închiriere şi, apoi, de vânzare-cumpărare a apartamentului din litigiu, încheiate de aceeaşi societate comercială pârâtă, cu pârâţii B.V. şi L.T.
împotriva deciziei tribunalului, pârâtul B.V. a declarat în termen recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând casarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Se susţine că, în mod greşit, instanţele nu au avut în vedere faptul că reclamantul a denunţat unilateral contractul de închiriere privind apartamentul din litigiu, împrejurare în care, în mod legal, pârâtului şi fostei lui soţii li s-au repartizat pentru închiriere acest apartament pe care, apoi, tot legal, l-au cumpărat.
Analizând decizia tribunalului prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea reţine următoarele.
Aşa cum bine a reţinut şi tribunalul, dreptul de folosinţă asupra locuinţelor deţinute cu titlu de închiriere se poate pierde numai în anumite condiţii prevăzute de lege.
La data când s-a procedat la rezilierea unilaterală a contractului de închiriere al reclamantului, erau în vigoare dispoziţiilor Legii nr. 5/1973, care reglementau raporturile izvorâte din închirierea locuinţelor proprietate de stat, or, anularea unilaterală a contractului de închiriere al reclamantului, tară ca reclamantul să fi pierdut legal dreptul de închiriere, demonstrează că, într-adevăr, s-a procedat la încălcarea dispoziţiilor legale, începând cu anularea lui, iar apoi cu închirierea apartamentului altor persoane, în speţă, pârâţilor şi, în final, vânzarea apartamentului către aceste persoane.
Cum contractele încheiate cu pârâţii sunt nule pentru considerentele mai sus arătate, apare ca nefondată susţinerea pârâtului că reclamantul nu ar avea calitate procesuală activă.
De asemenea, mai este de reţinut faptul că soluţia pronunţată în cauză de tribunal şi judecătorie se confirmă şi mai mult prin faptul că, deşi pârâta SC P. SA Zalău l-a acţionat în judecată pe reclamant în dosarul nr. 1411/1999 al Judecătoriei Zalău, pentru a se constata pierderea dreptului locativ al reclamantului asupra apartamentului din litigiu, prin sentinţa civilă nr. 5270 din 7 decembrie 1999 a Judecătoriei Zalău, devenită definitivă şi irevocabilă prin neapelare, a fost respinsă acţiunea pârâtei, demonstrându-se încă o dată că reclamantul nu şi-a pierdut dreptul său locativ asupra apartamentului.
Aşa fiind, constatând că nu există niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să ducă la casarea hotărârii atacate, văzând şi dispoziţiile art. 299 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins, ca nefondat, recursul.
| ← Chirie neachitată. Modificarea unilaterală a clauzelor... | Dispunerea rezilierii unilaterale a convenţiei prin hotărâre... → |
|---|
