Rezoluţiune contract de întretinere. Situatia îmbunătăţirilor aduse imobilului
| Comentarii |
|
Desfiinţarea contractului de întreţinere determină reintrarea imobilului teren înstrăinat în patrimoniul fostului proprietar, cu obligarea lui la plata contravalorii construcţiilor edificate pe acesta de întreţinători, cu atât mai mult cu cât probele dosarului au evidenţiat buna-credinţă a pârâţilor debitori ai întreţinerii în realizarea obiectului convenţiei.
Nu era necesară prevederea expresă a unei clauze referitoare la posibilitatea efectuării anumitor construcţii pe terenul obiect al contractului, întrucât o astfel de facultate decurge din chiar dreptul de proprietate dobândit asupra bunului respectiv şi a cărui restrângere este permisă doar în cazurile stabilite de lege.
C.A. Bucureşti, Secţia a IIl-a civilă, decizia nr. 2503 din 1 octombrie 2001, in P.J.C. 2001-2002, p. 192
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 7458 din 25 septembrie 2000, reclamanta I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.L. şi A.A., să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, datorită stării de nevoie în care se află, a transmis prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna R., judeţul I., cu obligaţia pentru cumpărătorii pârâţi de a respecta clauzele referitoare la întreţinerea acesteia.
A mai precizat reclamanta că, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, pârâţii au refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, motiv ce a determinat promovarea prezentei acţiuni.
Prin cererea reconvenţională depusă la dosarul cauzei la data de 30 octombrie 2000, pârâţii au solicitat instanţei să dispună obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de construcţie, constând în fundaţie, casă şi împrejmuire teren.
Ulterior, cererea reconvenţională a fost precizată, în sensul că pârâţii-reclamanţi au solicitat instanţei să recunoască în favoarea acestora un drept de retenţie asupra imobilului până la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 6058 din 13 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Buftea, a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-recla-manţi, ca neîntemeiată.
Pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că pârâţii-reclamanţi nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, fiind aplicabile, în speţă, dispoziţiile art. 1021 C. civ.
Cât priveşte pretenţiile pârâţilor-reclamanţi, instanţa de fond a reţinut că aceştia nu au făcut dovada susţinerilor referitoare la îmbunătăţirile aduse imobilului în litigiu.
împotriva acestei hotărâri, pârâţii-reclamanţi au declarat apel, criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi nete-meinicie, arătând că instanţa nu a făcut o apreciere corectă a probelor, din care rezultă că şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, iar, privitor la îmbunătăţirile aduse imobilului, instanţa de fond le-a respins probele solicitate.
Prin decizia civilă nr. 1558/A din 8 mai 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, a fost admis apelul declarat, schimbată în parte hotărârea apelată şi admisă cererea reconvenţională. A fost obligată intimata-reclamantă-pârâtă la plata sumei de 104.904.000 lei, reprezentând contravaloarea construcţiilor edificate pe terenul în litigiu.
A fost acordat apelanţilor-pârâţi-reclamanţi drept de retenţie asupra terenului până la plata sumei de 104.904.000 lei.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta-pârâtă a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., constând în interpretarea eronată a actului juridic dedus judecăţii, în sensul că actul juridic încheiat de părţi - contract de vânzare-cum-părare cu clauză de întreţinere — a dat naştere la obligaţii de a face în sarcina cumpărătorului, neexistând în contract o clauză prin care să se stipuleze că pe terenul respectiv cumpărătorii ar putea face investiţii în contul întreţinerii.
Mai arată recurenta că expertiza tehnică a fost contestată încă de la propunere, însă instanţa de apel a procedat la omologarea acesteia, fără a lua în considerare obiecţiunile formulate.
Recursul este nefondat.
La data de 6 august 1999, între părţile din prezenta cauză a fost încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 650, în baza căruia recurenta-pârâtă a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna R., judeţul I., compus din teren intravilan, intimaţilor-pârâţi-reclamanţi, aceştia asumându-şi, la rândul lor, obligaţia faţă de recurenta-reclamantă-pârâtă să-i asigure întreţinere până la sfârşitul vieţii acesteia, constând în procurarea de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, ajutor menaj, încălzire, asistenţă medicală şi spitalizare, în caz de nevoie, şi de a suporta cheltuielile de înmormântare şi pomenire, conform tradiţiei.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel, a rezultat că intimaţii-pârâţi-recla-manţi şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, aceştia aflându-se în imposibilitatea de a-şi îndeplini în continuare obligaţiile, din culpa recu-rentei-reclamante-pârâte, care a refuzat orice întreţinere.
în această situaţie, desfiinţarea contractului de întreţinere este posibilă numai cu acordul debitorului.
Având în vedere efectele contractului de întreţinere, care este un contract oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate, de la data încheierii convenţiei bunul intrând în patrimoniul debitorului, dar şi efectele rezoluţiunii, în sensul că se procedează la restabilirea situaţiei anterioare, prin reintrarea bunului în patrimoniul fostului proprietar, ca şi cum nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul său, în mod corect instanţa de apel a dispus obligarea recurentei-reclamante-pârâte la plata contravalorii construcţiilor edificate pe terenul ce a reintrat în proprietatea sa, cu atât mai mult cu cât probele dosarului au evidenţiat buna-credinţă a intimaţilor-pârâţi-reclamanţi în realizarea obiectului contractului.
Este adevărat că în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nu s-a stipulat o clauză referitoare la posibilitatea intima-ţilor-pârâţi-reclamanţi de a efectua anumite construcţii pe terenul ce a făcut obiectul contractului, dar, odată ce dreptul de proprietate asupra bunului respectiv a fost transcris (contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere fiind translativ de proprietate), intimaţii-pârâţi-recla-manţi devenind, astfel, proprietarii bunului respectiv, limitarea exercitării dreptului de proprietate, conform atributelor conferite de acest drept, nu este cu putinţă.
Din acest punct de vedere, susţinerea recurentei-reclamante-pârâte, în sensul că intimaţii-pârâţi-reclamanţi nu puteau beneficia de terenul respectiv şi nu aveau posibilitatea să construiască pe acest teren, fără acordul acesteia, nu poate fi reţinută.
Referitor la expertiza efectuată în cauză la data de 8 mai 2001, recurenta-reclamantă-pârâtă, prezentă personal la instanţa de apel, nu a formulat niciun fel de obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză.
Faţă de aceste considerente, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 296 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← Transformarea unilaterală a obligaţiei de întreţinere în... | Contract de închiriere. Contravaloare lipsă folosinţă.... → |
|---|
Pot sa ii transfer in cont o suma de bani,in cazul in caare aceasta se poate gospodari,nefiind imobilizata si nu
Citește mai mult
sufera de vreo boala?Poate sa nu ma mai primeasca in casa,in curte?