Transformarea unilaterală a obligaţiei de întreţinere în plata unei sume de bani. Consecinţe
| Comentarii |
|
Transformarea de către debitori a obligaţiei de întreţinere în plata unei sume de bani nu poate avea loc decât cu acordul creditorului sau, în lipsa acceptului său, pe cale judecătorească, cu dovada că acesta îşi poate procura singur cele necesare traiului şi că întreţinerea cuantificată într-o sumă de bani are aceeaşi eficienţă ca şi prestarea ei în natură.
Trib. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3256 din 13noiembrie2001, în C.P.J.C.T.B. 2000-2003, p. 75
Prin sentinţa civilă nr. 4388 din 13 aprilie 2001, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei S.V., formulată împotriva pârâţilor N.F., I.A.I., N.M., reţinând că nu s-a dovedit că neexecutarea obligaţiei de către debitor este din culpa acestuia, întrucât s-a datorat refuzului creditoarei de a primi întreţinere, că debitorul a consemnat o sumă de bani pentru a asigura întreţinerea, iar creditoarea a refuzat primirea libretului C.E.C., deşi a fost notificată.
împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta, cu motivarea că este o persoană în vârstă şi cu afecţiuni fizice, fiind în imposibilitate de a se îngriji, că debitorii nu şi-au executat obligaţiile asumate, iar obligaţia de a-i asigura hrana nu se poate transforma în bani fără acordul creditorului, pârâţii modificând în mod unilateral obligaţia contractuală.
Pârâţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi au depus la dosar înscrisuri.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele.
Din probele administrate în cauză rezultă că, anterior încheierii contractului, cumpărătorii au acordat întreţinere reclamantei, luând-o pe aceasta în domiciliul lor şi asigurându-i cele necesare traiului. însă, din probele testimoniale administrate, rezultă că, după încheierea contractului, reclamanta a părăsit domiciliul pârâţilor, iar de la această dată pârâţii nu au mai prestat în natură întreţinerea în favoarea reclamantei.
în ceea ce priveşte culpa contractuală, din probele administrate nu rezultă că reclamanta ar fi fost cea care a refuzat întreţinerea, întrucât martorii audiaţi nu cunosc împrejurările care au determinat-o pe reclamantă să părăsească domiciliul pârâţilor, cunoscând situaţia de fapt numai din relatările pârâţilor, apărările acestora nefiind confirmate.
De asemenea, din relatările martorilor, rezultă că pârâţii nu au mai vizitat-o pe reclamantă pentru a-i aduce hrană şi medicamente din 1992, astfel încât tribunalul apreciază că, sub acest aspect, reclamanta a făcut dovada neexecutării obligaţiei de către pârâţi.
în ceea ce priveşte plata lunară a sumei de 500 lei, tribunalul constată că aceasta a fost stipulată în vederea evaluării prestaţiei lunare la data încheierii actului notarial, dar nu reprezintă o alternativă la executarea obligaţiei în natură, lăsată la latitudinea debitorului, ci presupune ca transformarea în bani a obligaţiei să se facă pe cale judecătorească, în lipsa acordului creditorului obligaţiei, făcându-se dovada că aceasta îşi poate procura singură cele necesare traiului.
Pârâţii nu au recurs la o asemenea procedură şi chiar au încetat plăţile în anul 1995, fără să remită reclamantei libretul C.E.C. şi au reluat aceste plăţi în iunie 2001, prin depunerea sumei de 200.000 lei.
în consecinţă, tribunalul constată culpa pârâţilor în neexecutarea obligaţiei contractuale, întrucât aceştia nu au mai prestat în natură obligaţia asumată, procedând unilateral la transformarea obligaţiei în plata unei sume de bani, fără ca aceasta să constituie echivalentul bănesc al obligaţiei şi fără ca, printr-o procedură jurisdicţională, să se constate temeinicia înlocuirii obligaţiei iniţiale şi dacă sunt îndeplinite
condiţiile ca întreţinerea cuantificată într-o sumă de bani să aibă aceeaşi eficienţă ca şi prestarea ei în natură.
Fată de aceste împrejurări, tribunalul a admis apelul şi, în baza art. 296 C. proc. civ., a schimbat în totalitate sentinţa primei instanţe, constatând că aceasta a apreciat greşit asupra culpei debitorilor-pârâţi în neexecutarea obligaţiei contractuale. în consecinţă, rejudecând cauza pe fond, tribunalul a admis acţiunea şi, în baza art. 1021 C. civ., a dispus rezilierea contractului de întreţinere.
în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat intimaţii să plătească apelantei cheltuieli de judecată.
| ← Intervertirea obligaţiei de întreţinere în plata unei sume... | Rezoluţiune contract de întretinere. Situatia... → |
|---|
