Solicitare despăgubiri reprezentând contravaloare recoltă (art. 64 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991)
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 490 din 3 septembrie 2003, a Tribunalului Mureş, s-a admis apelul declarat de intimaţii C.L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi primarul comunei C., T.A., împotriva sentinţei civile nr. 6997 din 23 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, s-a schimbat în parte sentinţa atacată şi s-a dispus obligarea pârâtei C.L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria C. să-i plătească reclamantului S.B. suma de 30.846.799 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin nefolosirea suprafeţei de teren de 1,04 ha în perioada 1998-2000, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,04 ha teren, conform adeverinţei din 17 martie 1992 şi, întrucât demersurile reclamantului pentru punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren au rămas fără rezultat, în mod corect a obligat pârâţii C.L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria C. şi primarul comunei T.A. la efectuarea operaţiunilor de punere în posesie şi de eliberare a titlului de proprietate.
Din aceeaşi hotărâre, în raport de dispoziţiile art. 64 alin. 2, pârâtul T.A. a fost obligat la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în caz de refuz a eliberării documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate şi de punere în posesie a reclamantului.
Instanţa de apel a reţinut însă că hotărârea primei instanţe este criticabilă sub aspectul obligării primarului la plata de despăgubiri în favoarea reclamantului, reprezentând contravaloarea recoltei pe care reclamantul ar fi obţinut-o de pe acest teren. Art. 64 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 prevede în mod expres că amenda cominatorie în cazul în care, în urma admiterii plângerii se dispune de către instanţă înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie, se aplică conducătorului autorităţii publice dar nu precizează cine suportă daunele interese. Prin urmare, aceste despăgubiri pot fi cerute numai comisiei, din care face parte şi primarul, ca organ învestit cu activitatea de punere în posesie, astfel cum rezultă din art. 11 şi 93 din Regulamentul aprobat de H.G. nr. 131/1991, modificată prin H.G. nr. 180/2000. în consecinţă, s-a reţinut că sentinţa atacată se impune a fi schimbată, în sensul obligării comisiei locale la plata de despăgubiri în favoarea reclamantului, reprezentând contravaloarea producţiei.
în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel s-a mai reţinut că hotărârea primei instanţe este criticabilă şi sub aspectul obligării Comisiei Locale de fond funciar la plata de despăgubiri în cuantum de 50.000.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin imposibilitatea folosirii suprafeţei de teren de 1,04 ha în perioada 1992-2000, întrucât, prin aceste dispoziţii, prima instanţă a încălcat normele imperative care reglementează termenul de prescripţie. Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie este de 3 ani şi, conform art. 7 din acelaşi act normativ, acest termen începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acţiune. în raport de aceste prevederi şi ţinând seama de data la care s-a înregistrat acţiunea reclamantului, instanţa de control a constatat că reclamantul are dreptul la despăgubiri numai pe ultimii trei ani anteriori înregistrării acţiunii (1998, 1999, 2000), pentru perioada 1992-1997 urmând să se constate că dreptul la acţiune este prescris.
în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, s-a constatat că acesta a fost calculat în mod arbitrar, la dosar neexistând nici o probă din care să rezulte modul de calcul sau că s-ar fi avut în vedere producţia ce s-ar fi obţinut de pe acest teren şi cheltuielile aferente culturii de porumb, în acest sens, instanţa de apel a solicitat relaţii de la Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Mureş, cu privire la producţia netă obţinută la porumb boabe în judeţul Mureş, precum şi cu privire la cheltuielileocazionate cu înfiinţarea culturii de porumb pentru perioada pentru care reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri, relaţii însuşite de reclamant şi de pârâţi. Având în vedere relaţiile comunicate şi însumând veniturile nete pe care reclamantul le-ar fi obţinut de pe terenul în litigiu pe anii 1998-2000, s-a stabilit că reclamantul că este îndreptăţit la plata de despăgubiri în cuantum de 30.846.759 lei.
Tribunalul Mureş, decizia civilă nr. 490 din 3 septembrie 2003
| ← Posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile... | Despăgubiri acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 → |
|---|
