Testament. Captaţie şi sugestie. Condiţii
| Comentarii |
|
împrejurarea că între pârâtă şi defunct a existat o legătură afectivă şi că aceştia au întreţinut relaţii intime nu determină concluzia folosirii de către pârâtă a unor mijloace dolosive pentru a obţine încheierea testamentului în favoarea sa.
Captaţia, în sensul utilizării de manopere frauduloase în scopul de a câştiga încrederea dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă, şi sugestia, exercitată prin mijloace ascunse şi tendenţioase, trebuie să fie determinante, sădind în mintea dispunătorului ideea de a face o donaţie sau a constitui un legat pe care nu le-ar fi făcut din proprie iniţiativă.
C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 2185 din 5 octombrie 2000,
în C.P.J.C.A. Cluj 2000, p. 123
Prin sentinţa civilă nr. 6635, pronunţată la 8 octombrie 1999 de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 6115/1998, s-a respins acţiunea civilă prccizată şi extinsă, formulată de reclamanţii V.O., P.V., H.V.R. şi P.D. împotriva pârâţilor M.V. şi M.F., ca neîntemeiată.
S-a admis acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-recla- mantă-rcconvenţională M.V. împotriva reclamanţilor-pârâţi-recon- venţionali V.O., P.V., H.V.R. şi P.D. şi, în consecinţă, s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 89 din 9 iunie 1998, eliberat de notarul public B.M. pârâţilor-reconvenţionali.
Au fost obligaţi pârâţii-reconvenţionali să plătească reclamantei M.V. 3.053.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că defunctul P.I., decedat la data de 3 iunie 1998, a dobândit în timpul vieţii, prin cumpărare, imobilul situat în Bistriţa, str. Cerna nr. 3, ap. 24, înscris în C.F. nr. 5529/24 Bistriţa, nr. top. 8253/24.
întrucât defunctul nu a avut moştenitori rezervatari, a dispus de avutul său pentru timpul încetării sale din viaţă în favoarea rccla- mantei-reconvenţionale M.V., instituind-o legatar universal prin testamentul autentificat sub nr. 1295 din 6 mai 1997 de către notarul public B.E.F.
Faptul că a instituit ca legatar universal pe reclamanta-recon- venţională, iar nu pc propriile sale rude, s-a datorat împrejurării că beneficiara liberalităţii a prestat servicii de îngrijire a dispunătorului, stabilindu-se puternice sentimente de afecţiune şi recunoştinţă.
Susţinerile reclamanţilor că testamentul nu ar fi valabil, întrucât a fost întocmit la sugestia şi captaţia pârâtei, care a folosit mijloacc nepermise de lege şi normele de morală, în scopul de a sădi în mintea testatorului ideea de a face o libcralitate, pe care acesta nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă, nu au fost primite, deoarece din coroborarea probatoriului administrat rezultă, în mod evident, că testatorul şi-a dat
consimţământul în mod liber, reclamanţii neprobând faptul că pârâta M.V. ar fi folosit manevre dolosive, pentru a-1 determina să o instituie legatar universal, în lipsa cărora se apreciază că actul de liberalitate nu poate fi rezultatul unei activităţi insidioase.
Mai reţine prima instanţă intenţia testatorului de a o gratifica pe legatară pentru întreţinerea ce i-a acordat-o aceasta şi îngrijirea în caz de nevoie, şi nicidecum cauze imorale.
Testamentul autentic încheiat la data de 6 mai 1997, prin care testatorul P.I. a dispus în favoarea reclamantei-reconvenţionale M.V., instituind-o legatar universal, îndeplineşte toate condiţiile de fond cerute de lege pentru validitatea sa, neexistând niciun motiv de nulitate sau de anulare a acestuia.
Ulterior decesului testatorului, survenit la data de 3 iunie 1998, s-a eliberat reclamantei-reconvenţionale certificatul de legatar nr. 67 din 20 iulie 1998, eliberat de notarul public B.E.F., prin care se constată calitatea acesteia de moştenitor testamentar în cotă de 1/1 parte şi compuncrea masei succesorale.
Ca urmare a transmisiunii succesorale, rcclamanta-rcconvenţio- nală, în calitate de proprietar al apartamentului dobândit cu titlu de moştenire testamentară, 1-a înstrăinat pârâtei M.F. pentru preţul de 20.000.000 lei, fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4111 din 29 iulie 1998 de către notarul public
G.A.V.
Apelul declarat de reclamanţii V.O, P.V., H.R.V. şi P.D. a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin decizia civilă nr. 320 din 31 martie 2000.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că, având în vedere existenţa testamentului instituit în favoarea pârâtei M.V., care îi conferă calitatea de legatară universală, înlăturând de la succesiune pe moştenitorii nerezervatari, în mod temeinic s-a respins acţiunea reclamanţilor.
Concluzia că voinţa testatorului nu a fost influenţată prin sugestie şi captaţie de către pârâtă este judicioasă şi susţinută de probele dosarului.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii V.O., P.V.,
H.V.R şi P.D., solicitând casarea hotărârilor recurate şi, rejudecând cauza în fond, să se admită acţiunea aşa cum a fost precizată şi extinsă şi să se respingă ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională a pârâtei M.V., invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 11 C. proc. civ.
Recurenţii reiterează criticile aduse în faţa instanţei de apel.
Recursul este neîntemeiat.
Instanţele au analizat în mod judicios probele administrate, au stabilit o stare de fapt reală, pronunţând hotărâri temeinice şi legale, motivate amplu şi foarte convingător.
Actcle de dispoziţie cu titlu gratuit sunt supuse regulilor din dreptul comun în ccea ce priveşte viciile consimţământului. Conform art. 960 C. civ., dolul este o cauză de nulitate a actului juridic, atunci când mijloacele viclene sunt de aşa natură încât este evident că, fără accste manopere, cealaltă parte nu ar fi contractat.
In materie de liberalităţi, dolul se manifestă sub forma captaţiei şi sugestiei. Captaţia constă în manopere dolosive şi mijloace frauduloase, folosite în scopul de a câştiga încrederea dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă, pentru a-1 determina să-i doneze un bun ori să fie gratificat prin testament.
Sugestia se exercită prin mijloace ascunse şi tendenţioase, în scopul de a sădi în mintea dispunătorului ideea de a face o donaţie sau a constitui un legat pe care nu l-ar fi făcut din proprie iniţiativă.
Captaţia şi sugestia constituie cauze de nulitate a liberalităţii numai dacă mijloacele folosite sunt, într-adevăr, dolosive, frauduloase. Mijloacele captatorii nu pot duce la anularea liberalităţii dacă nu sunt caracterizate prin doi.
Prin urmare, liberalitatca poate fi anulată numai dacă manoperele frauduloase au avut ca rezultat alterarea voinţei dispunătorului, în sensul că, fără exercitarea lor, dispunătorul nu ar fi făcut actul de libcralitate.
în cauză, rccurcnţii nu au făcut dovada folosirii de către pârâta M.V. a mijloacelor dolosive frauduloase, care ar fi alterat voinţa defunctului, în sensul că, fără exercitarea lor, nu ar fi întocmit testamentul.
Majoritatea probelor administrate în cauză confirmă împrejurarea că între pârâta M.V. şi defunct a existat o relaţie apropiată, de afectivitate, bazată pe sinceritate şi ajutor reciproc. Relaţiile intime existente între testator şi pârâta M.V. nu au fost imorale, fiind fireşti, datorită relaţiilor existente între ei.
Corect a reţinut şi motivat instanţa de apel că, existând două certificate de moştenitor emise în favoarea unor moştenitori cu vocaţie legală, respectiv testamentară, prima instanţă, în mod legal, a statuat că moştenitorii legali sunt înlăturaţi de către legatarul universal,
nefiind rezervatari, ipoteză în care se impune menţinerea certificatului de moştenitor emis în favoarea părţii cu vocaţie succesorală, adică a pârâtei M.V., şi anularea celuilalt certificat.
în temeiul acestor considerente, a fost respins recursul reclamanţilor, ca nefondat.
| ← Declararea unei cote de contribuţie în faţa notarului public.... | Testament şi certificat de moştenitor subsecvent Cauză... → |
|---|
