Testament şi certificat de moştenitor subsecvent Cauză ilicită şi imorală. Captaţie şi sugestie. Apreciere
| Comentarii |
|
Validitatea cauzei, ca element al actului juridic civil, se analizează exclusiv raportat la persoana care a încheiat actul juridic a cărui nulitate se pretinde.
în consecinţă, cauza imorală trebuie constatată în privinţa voinţei testatorului, iar nu a legatarului instituit prin testament, ale cărui raţiuni şi motive referitoare la liberalitate nu interesează sub aspectul elementului cauză a actului, testamentul fiind, esenţial- mente, un act juridic unilateral.
Captaţia şi sugestia, ca forme speciale de manifestare a do- lului, trebuie dovedite de partea care le invocă şi nu pot fi deduse din simplul sprijin al pârâtei acordat defunctului în sensul întreţinerii unui anumit mod de viaţă, pretins imoral.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1771 din 26 noiembrie 2001, in C.P.J.C.T.B. 2000-2003, p. 62
Prin cercrea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. 13.314/1998, reclamanţii P.C.T. şi P.Gh.C.N. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta M.M., să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 335 din 10 martie 1989, emis de notariatul de Stat Sector 3 Bucureşti în urma dezbaterii succesiunii defunctului G.E.A., deccdat la 24 noiembrie 1998, şi constatarea calităţii de moştenitori legali ai acestuia pentru bunurile ce nu se aflau în patrimoniul defunctului, la data decesului.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că certificatul de moştenitor în -discuţie, obţinut de pârâtă în temeiul testamentului lăsat de defunct, este lovit de nulitate, pe motiv că a fost emis de un notariat necompetent, Notariatul de Stat Sector 3, Bucureşti, deşi ultimul
domiciliu al defunctului s-a aflat pe raza teritorială a sectorului 2, Bucureşti.
Având în vedere că, prin declaraţii notariale, au acceptat în termen succesiunea defunctului, rudă de gradul IV, reclamanţii au solicitat să se constate că au calitatea de moştenitori legali asupra bunurilor ce nu se aflau în patrimoniul defunctului la momentul deschiderii succesiunii şi care nu se cuvin pârâtei, legatară universală pentru bunurile ce se găseau în materialitatea lor, în patrimoniul defunctului testatator.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză, intervenienta A.I.M. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate:
- nulitatea certificatului de moştenitor nr. 335 din 10 martie 1989, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucureşti, obţinut de pârâtă prin fraudă de lege - cauză ilicită şi nereală şi doi - sub forma captaţiei şi sugestiei, precum şi a actului subsecvent, actul de concesiune asupra cotei de 10/12 din locul de veci, situat în Cimitirul Bellu;
- pârâta nu a acceptat în termen succesiunea defunctului şi să se constate prescris dreptul acesteia de a cere predarea legatului şi, pe cale de consecinţă, să se constate că, alături de reclamanţi, are calitatea de moştenitor legal al defunctului a cărui moştenire a fost acceptată în termen de autoarea sa, defuncta G.M.M., rudă de gradul IV cu defunctul şi, în această calitate, îi revine în indiviziune construcţia funerară înglobată în locul de veci; şi că
- este îndreptăţită a solicita revendicarea bunurilor ce au trecut în patrimoniul statului cu ocazia naţionalizării ce a operat în persoana defunctului.
în şedinţa publică din 17 martie 1999, reclamanţii şi-au completat acţiunea introductivă, în sensul că au solicitat constatarea nulităţii testamentului autentificat sub nr. 15.167/1983, prin care defunctul a instituit-o pe pârâtă ca legatară universală, cerere justificată pe cauza ilicită şi nereală a actului, precum şi pe vicierea consimţământului testatorului prin sugestie şi captaţie din partea pârâtei.
La rândul său, intervenienta A.I.M. şi-a completat pretenţiile formulate iniţial printr-o cerere de completare a masei succesorale rămase de pe urma defunctului şi partajarea acesteia, solicitând, totodată, înfiinţarea unui sechestru judiciar, cerere aflată la dosarul nr. 13.314/1998.
Tribunalul a luat act de renunţarea reclamanţilor la primul capăt de cerere din acţiunea introductivă, respectiv constatarea nulităţii certificatului de moştenitor nr. 335/1989.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul retine că susţinerile reclamanţilor, în sensul nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr. 15.167/1983 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 3, Bucureşti, pentru cauză ilicită şi imorală, sunt lipsite de temei.
Din însuşi cuprinsul acţiunii rezultă că reclamanţii au în vedere, atunci când invocă o „cauză ilicită şi imorală", comportamentul pârâtei M.M., care, afirmă aceştia, ar fi întreţinut stilul de viaţă pretins nefiresc din punct de vedere sexual al defunctului.
Or, cauza, ca clement al actului juridic civil, care, în cazul în care este ilicită şi imorală, este în măsură să atragă nulitatea, nu poate privi decât persoana celui care încheie actul juridic pretins nul, întrucât cauza este componenta neexteriorizată a voinţei juridice a autorului actului.
în consecinţă, cauza imorală trebuie constatată în privinţa voinţei testatorului, iar nu a legatarului instituit prin testament, ale cărui raţiuni referitoare la testament nu interesează sub aspectul elementului cauză al actului, testamentul fiind, esenţialmente, un act juridic unilateral, aparţinând defunctului testator.
în plus, susţinerile nu au fost probate.
Cu privire la celelalte motive de nulitate invocate, respectiv captarea şi sugerarea voinţei testatorului în a testa în modalitatea făcută, prin întreţinerea modului său de viaţă, nu au fost probate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, simplul acord sau sprijin al pârâtei acordat defunctului în sensul pretins nu dovedeşte cu nimic alterarea consimţământului defunctului şi faptul că accsta nu ar fi lăsat testamentul în deplină cunoştinţă de cauză.
Faţă de cele de mai sus, constatând, pe de o parte, validitatea testamentului atacat, cu consecinţa exheredării implicite totale a persoanelor cu vocaţie legală la moştenire, nerezervatari, cum sunt reclamanţii rude de gradul IV, iar, pe de altă parte, faptul că, renunţând la a ataca certificatul de moştenitor emis în beneficiul pârâtei, reclamanţii nu pot pretinde modificări în privinţa succesiunii defunctului, tribunalul a respins acţiunea reclamanţilor, astfel cum a fost completată cu acest capăt de cerere, ca neîntemeiată.
în privinţa cererii de intervenţie principală, tribunalul observă că, atât timp cât se menţine valabilitatea testamentului şi faptul că pârâta
şi-a manifestat expres opţiunea de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni de la data decesului, conform art. 700 C. civ., la 10 martie 1989, faţă de 24 noiembrie 1988, data decesului, rezultând neechivoc calitatea acesteia de a fi unic moştenitor, precum şi exheredarea prin testament, inclusiv a autoarei intervenientei (rudă de gradul IV cu defunctul), observă că intervenienta, ce nu poate avea calitatea de moştenitor nici măcar prin retransmitere, nu justifică un interes legitim în a solicita declararea nulităţii ccrtificatului de moştenitor obţinut de pârâtă.
Pe de altă parte, este de menţionat că, în condiţiile în care chiar defunctul îşi dcciarasc autorităţilor ultimul domiciliu în raza sectorului 3, Bucureşti, şi tot în această rază a fost înregistrat în certificatul de deces ultimul domiciliu al defunctului, pârâta nici nu putea solicita dezbaterea succesiunii în altă parte decât la Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucureşti, locuirea faptică în ultima parte a vieţii în sector 2 nedeterminându-1 pe defunct să solicite schimbarea domiciliului în acte.
Apoi, la momentul dezbaterii succesiunii nu se punea problema citării intervenientei. în acea perioadă, se afla în viaţă autoarea acesteia, de pe urma căreia intervenienta pretinde a i se fi retransmis vocaţia la succesiunea defunctului, iar o eventuală necitare a autoarei era cauză de nulitate relativă, prescriptibilă, iar nu de nulitate absolută.
în consecinţă, respingerea capătului principal privind constatarea nulităţii certificatului de moştenitor emis în cauză atrage respingerea subsecventă a celorlalte pretenţii ale intervenientei, ce nu mai necesită o examinare separată.
Faţă de toate cele expuse, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, atât acţiunea principală, cât şi cererea de intervenţie.
| ← Testament. Captaţie şi sugestie. Condiţii | Cerere de anulare a certificatului de moştenitor. Neincluderea... → |
|---|
