Uzucapiune. Uzucaparea cotei indivize de către un coproproprietar
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 2.09.1992 la Judecătoria Sectorului 5, reclamantele A.Z.L. şi M.A. au chemat în judecată pârâta S.F. solicitând reducerea testamentului întocmit de defuncta D.C. în favoarea pârâtului, iar prin cererea completatoare anularea certificatului de moştenitor eliberat ca urmare a decesului soţului defunctei D.C. şi constatarea calităţii de moştenitoare legale ale defunctului A.S., cu atribuirea cotei indivize de 1/2 din imobilul din Str. G. nr. 33, sector 5.
Reclamantele au arătat că unchiul lor, defunctul A.S., a testat în favoarea părinţilor lor, fraţii defunctului, cota de 1/2 din imobil, că părinţii lor nu s-au putut prevala de dispoziţiile acestui testament de teama regimului comunist, unchiul lor fiind condamnat politic, astfel încât s-a emis certificatul de moştenitor doar pe numele soţiei supravieţuitoare. Aceasta a instituit legatară universală pe pârâtă, pe numele căreia s-a emis certificatul de moştenitor pentru întreaga masă succesorală, astfel încât ele solicită reducţiunea acestui testament.
Un alt argument pentru care au solicitat recunoaşterea dreptului lor succesoral este acela că, potrivit Legii nr. 18/1991, li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care defunctul lor unchi le-a avut în proprietate.
La 9.09.1999, reclamanta-pârâtă S.F. a chemat în judecată pârâtele-reclamante din cauză, solicitând instanţei să se constate că este proprietară a întregului imobil: 3/4 prin moştenire şi cota de 1/4 prin uzucapiune de 30 de ani, cu joncţiunea posesiilor. Ea a arătat că autoarea sa, defuncta D.C., soţia unchiului reclamantelor, era proprietară a 1/2 din imobilul cumpărat împreună cu soţul său, 1/4 din acest imobil 1-a moştenit în urma decesului (1/2 din moştenire, în concurs cu colateralii privilegiaţi) iar 1/4 1-a dobândit prin uzucapiune.
Cele două cauze au fost conexate la 14.03.2000.
La 20.06.2000, pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând constatarea caducităţii legatelor cuprinse în testamentul întocmit la 24.06.1940. în motivarea cererii, aceasta a arătat că nu a fost îndeplinită condiţia stipulată în testament, ca decesul testatorului să se producă „în timpul războiului".
Prin sentinţa civilă nr. 6969 din 6.07.2000, Judecătoria Sectorului 5 a admis, în parte, acţiunea principală a reclamantelor, completată, a admis cererea reconvenţională şi pe cea conexă.
Astfel: - a fost anulat certificatul de moştenitor emis exclusiv pe numele soţiei supravieţuitoare şi s-a constatat că autorii reclamantelor, fraţii defunctului, sunt moştenitori legali ai defunctului A.S., astfel că reclamantele sunt moştenitoarele unei cote de 1/4 din imobil, în calitate de colaterali privilegiaţi, în concurs cu soţia supravieţuitoare (instanţa făcând aplicarea art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944).
- a fost constatată caducitatea dispoziţiilor testamentare prin care defunctul A.S. lasă fraţilor săi cota de 1/2 din imobil, instanţa apreciind că nu a fost realizată condiţia
sub care a fost făcut legatul, respectiv decesul lui A.S. „din cauza războiului", el decedând la mai mult de 5 ani de la terminarea războiului din cauza bolii; faptul că acel deces s-a produs în închisoare, defunctul fiind în executarea unei pedepse aplicată pentru „o crimă de război", nu poate duce la o concluzie contrară.
în cauză, instanţa a apreciat că nu există vreunul din cazurile de caducitate prevăzute de art. 924, 927, 928 C. civ., fiind vorba despre o ineficacitate a legatului, iar nu de caducitate stricto sensu, instanţa folosind totuşi acest termen, consacrat de Codul civil, pentru claritatea exprimării.
- în temeiul art. 1890 C. civ. şi art. 1860 C. civ., instanţa a constatat că pârâta reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei părţi de 1/4 din imobilul din litigiu, prin uzucapiunea de 30 de ani, cu joncţiunea posesiilor, deoarece nu s-a făcut dovada că posesia exercitată de autoare a fost viciată. Discuţiile purtate de reclamante cu defuncta D.S. privind imobilul, cu ocazia cărora aceasta din urmă a avut o atitudine ostilă nu pot duce la concluzia că posesia ei a fost fondată pe violenţă, o anumită atitudine energică în apărarea posesiei neputând să o vicieze. Instanţa a reţinut că reclamantele puteau acţiona în vederea întreruperii prescripţiei achizitive, simpla teamă că ar putea suferi consecinţe negative din cauza relevării legăturii de rudenie cu un fost condamnat pentru crime de război nefiind suficientă pentru a se constata că împotriva lor prescripţia achizitivă nu ar fi curs; reclamantele şi autorii lor au preferat să nu-şi asume acest presupus risc, dezicându-se în schimb de imobilul ce aparţinea defunctului A.S.
Reducţiunea testamentului defunctei D.S. a fost respinsă, deoarece colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari, neavând calitate procesuală activă în acţiunea în reducţiune.
Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 2081 din 27.06.2001, a admis apelul reclamantelor şi a respins cererea de constatare a uzucapiunii de 30 de ani, cu motivarea că transmiterea proprietăţii operează în virtutea legii, din momentul deschiderii succesiunii, şi nu au fost îndeplinite condiţiile posesiunii pentru a prescrie achizitiv.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că testamentul defunctului A.S. nu este caduc deoarece a fost testată cota indiviză a testatorului şi nici nu a intervenit un testament ulterior care să îl revoce.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 621 din 26.02.2002, a admis recursul declarat şi a respins apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a apreciat că nu a fost dovedită în vreun fel vicierea posesiei exercitată de autoarea pârâtei, că şi instanţa de fond a recunoscut dreptul reclamantei asupra moştenirii defunctului A.S., dar cota indiviză a acestora a fost uzucapată de pârâtă, ce a unit posesia sa cu cea a autoarei sale, a cărei moştenitoare testamentară este.
C.A. Bucureşti, decizia civilă nr. 621 din 26.02.2002
Notă: Pe lângă problemele deosebit de complexe pe care le pune speţa, se pune şi problema întreruperii prescripţiei achizitive ca urmare a exercitării violenţei psihice, respectiv dacă inacţiunea proprietarului poate fi justificată de temerea repercusiunilor pe care le-ar produce legăturile de rudenie cu persoane persecutate de regimul comunist (PMI).
