Uzucapiune. Joncţiunea posesiilor. Imposibilitatea constatării dreptului de proprietate asupra casei construite pe terenul uzucapat
| Comentarii |
|
La 4.07.2001, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei 23 August şi Comuna 23 August, să se constate că este proprietara imobilului situat în intravilanul Comunei 23 August, format dintr-o casă de locuit şi teren în suprafaţă de 1976,85 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1972, tatăl său C.G. i-a vândut casa de locuit şi suprafaţa de 400 mp, însă suprafaţa reală este de 1976,85 mp, pentru care a achitat taxele şi impozitele datorate statului, iar din 1972 şi până în prezent a stăpânit acest teren şi casa de locuit şi a cules roadele de pe el.
Temeiul în drept al acţiunii îl reprezintă art. 111 C. proc. civ. şi art. 489,1895 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2502 din 11.10.2001, Judecătoria Mangalia a constatat că reclamanta nu este proprietara terenului, că nu a avut şi nu are posesia imobilului, în prezent acesta găsindu-se în posesia părinţilor reclamantei, iar în cauză nu este aplicabilă nici prescripţia de 10 până la 20 de ani, întrucât reclamanta nu are just titlu. Pe cale de consecinţă, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Tribunalul Constanţa, prin decizia civilă nr. 158 din 12.02.2002, a admis apelul reclamantei D.A., a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea, a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1832,85 mp situat în comuna 23 August; a respins acţiunea cu privire la constatarea dreptului de proprietate pentru construcţie şi 144 mp teren situat în comuna 23 August, judeţul Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele.
Terenul în litigiu, în suprafaţă de 1976,85 mp face parte dintr-o suprafaţă de 3000 mp pe care a stăpânit-o bunicul reclamantei C.S., fiind bun propriu al defunctului, dobândit în 1921 prin împroprietărire. Ulterior decesului numitului C.S., potrivit certificatului de moştenitor nr. 402/1972, terenul a rămas moştenitorului C.S.G., fiul defunctului şi tatăl reclamantei.
La 24.06.1972 C.S.G. vinde fiicei sale un teren în suprafaţă de 400 mp şi imobil construcţie.
Suprafaţa de teren pe care o stăpâneşte reclamanta din anul 1972 este cea rezultată din rolul fiscal poziţia 106 şi documentaţia cadastrală pentru care a achitat impozite aferente conform chitanţelor depuse la dosarul cauzei.
Prescripţia de 30 de ani este dovedită, respectiv folosirea imobilului din 1972 de către reclamantă, posesia exercitată de aceasta fiind continuă, publică şi sub nume de proprietar.
Suprafaţa în litigiu rezultă din măsurătorile efectuate, din fişa bunului imobil, situaţie în care, pentru diferenţa de 144 mp, acţiunea reclamantei nu poate fi admisă întrucât acest teren nu se regăseşte.
In ce priveşte constatarea dreptului de proprietate pentru construcţie, acţiunea reclamantei nu este întemeiată, având în vedere textul de lege invocat: art. 111 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat.
Astfel, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra imobilului - teren în suprafaţă de 1976,85 mp şi casă -, situat în intravilanul Comunei 23 August.
S-a motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5726/24.06.1972 a dobândit de la tatăl său C.G. o casă şi suprafaţa de 400 mp teren situat în Comuna 23 August, judeţul Constanţa.
S-a susţinut că, în realitate, a stăpânit efectiv 1976,85 mp, pentru care a plătit taxe şi impozite.
Din examinarea actelor depuse, coroborate cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză curtea constată că nu s-a administrat nici o probă în sensul celor afirmate, actele pentru plata impozitelor fiind doar pentru anul 2001, şi nicidecum din anul 1972 la zi, aşa cum se susţine.
Nu s-a cerut joncţiunea posesiilor şi nu s-a făcut dovada că şi autorul acesteia a deţinut în patrimoniu terenul de 3000 mp, iar acţiunea a fost intentată în contradictoriu cu Consiliul Local al Comunei 23 August.
Prin urmare, cererea nu era întemeiată, dar recursul fiind declarat de reclamantă, nu se poate înrăutăţi situaţia în propria cale de atac.
Curtea a apreciat că cererea privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor era lipsită de obiect din moment ce s-a reţinut uzucapiunea pentru teren, astfel că reclamanta devine proprietară ca efect al dispoziţiilor art. 492 C. civ.
C.A. Constanţa, decizia civilă nr. 540 din 27.05.2002
Notă: Interesul invocării dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe un teren uzucapat există datorită necesităţii înscrierii dreptului în cartea funciară.
