Uzucapiune. Bun dobândit de unitatea administra-tiv-teritorială. Dispoziţii speciale privind cererile formulate de cultele religioase
| Comentarii |
|
C. civ., art. 680 Legea nr. 455/2006
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 7 martie 2007, reclamanta Parohia F. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi a solicitat instanţei să constate, prin hotărârea pe care o va pronunţa, că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. P.U. nr. 21, sector 4, format din terenul în suprafaţă totală de 220 mp şi a construcţiei existente pe o suprafaţă de 122,2 mp, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Judecătoria a reţinut că pârâtul chemat în judecată are calitate procesuală pasivă, faţă de înscrisurile aflate Ia dosarul cauzei, din care a rezultat că în anul 1940 imobilul în litigiu se afla în posesia reclamantei, fiind deţinut în baza testamentului autentificat sub nr. 1022/18 iunie 1986, iar acest testament nu a fost contestat. A mai reţinut Judecătoria că, potrivit art. 680 C. civ., statul ar putea contesta acest testament, iar Municipiul Bucureşti, în calitate de unitate administrativ-teritorială, este, potrivit art. 91 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, astfel cum a fost modificată, şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, cel care are în proprietate şi administrează bunurile unităţii administrativ-teritoriale, fapt ce conferă pârâtului calitate procesuală pasivă.
II. Instanţa de apel a arătat că pârâtul chemat în judecată, Municipiul Bucureşti prin Primar General, este reprezentantul statului în teritoriu şi este singurul care ar putea să emită vreo pretenţie asupra acestui teren, astfel încât Tribunalul a considerat că în cauză s-a făcut
dovada calităţii procesuale a acestuia. Pe de altă parte, s-a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunui moştenitor al celui care a deţinut iniţial imobilul în litigiu, reclamanta fiind singura care a stăpânit acest imobil sub nume de proprietar, exercitând o posesie utilă, continuă şi netulburată din anul 1986.
III. Curtea a constatat că recursul este nefondat.
In privinţa calităţii procesuale pasive a municipalităţii în acţiunea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pe de o parte, se reţin considerentele instanţei de apel, în sensul că, în lipsa dovezilor privind adevăratul proprietar (nediligent) al imobilului uzucapat, faţă de dispoziţiile art. 680 şi art. 646 C. civ., precum şi ale art. 26 din Legea nr. 18/1991, republicată, legitimarea procesuală pasivă revine statului, reprezentat de autoritatea administraţiei publice locale ca titular de patrimoniu imobiliar.
Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată de reclamantă şi pe dispoziţiile Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor măsuri privind acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute din România, care prevede în articolul său unic, alin. (2): „Acţiunile şi cererile pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate prevăzute la alin. (1) (n.n. — formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea, în condiţiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, cele de revendicare care privesc construcţii şi terenurile aferente sau terenuri libere situate în intravilanul localităţilor, precum şi cele pentru constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra unor asemenea bunuri) se soluţionează, potrivit legii, în contradictoriu cu autorităţile şi alte persoane interesate”.
Din formularea textului rezultă că legiuitorul a intenţionat a uşura sarcina reclamantei ce are calitatea de cult religios recunoscut în România în litigii ca cel de faţă sub aspectul stabilirii cadrului procesual, faţă de specificul problemelor de fapt şi de drept ridicate în legătură cu uzucaparea imobilelor deţinute de acestea.
Prin urmare, textul mai sus-citat se constituie într-un argument în plus pentru reţinerea calităţii procesuale pasive a municipalităţii în cauza de faţă, acest motiv de critică fiind neîntemeiat.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. irit.,
decizia nr. 480/R din 12 noiembrie 2009, nepublicată
| ← Uzucapiune. Bun fără stăpân. Prezumţia de vacanţă succesorală | Uzucapiune. Vacanţă succesorală. Necesitatea efectuării de... → |
|---|
