Imposibilitatea formulării de către un terţ interesat a unei cereri în faţa notarului public. Posibilitatea formulării ei în faţa instanţei. Accesul la justiţie ai unei persoane interesate de succesiunea vacantă
Comentarii |
|
Constituţie, art. 21 Legea nr. 36/1995, art. 85
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 26 aprilie 2006, reclamanţii
G.I. şi G.T. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primarul General şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului B.I., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. M. nr. 7, sector 5, decedat la 17 aprilie 1964 şi să se constate că succesiunea de pe urma acestuia este vacantă, întrucât nu există moştenitori legali, să constate că masa succesorală revine în întregime pârâtului Statul Român şi să constate că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în str. I.B. nr. 18, sector 5.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii-apelanţi au interes în ceea ce priveşte deschiderea succesiunii defunctului B.I. şi a declarării vacan-
ţei succesorale de pe urma acestuia, întrucât în patrimoniul decedatului subzistă atât dreptul de proprietate referitor la imobilul ce este în fapt posedat de reclamanţi, cât şi obligaţia de a perfecta vânzarea bunului ce decurge din înscrisul sub semnătură privată încheiat cu reclamanţii.
S-a mai reţinut că, faţă de împrejurarea că reclamanţii au solicitat, prin acţiunea pe care au promovat-o, să se constate că au devenit proprietari asupra imobilului în litigiu, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, iar aceasta reprezintă o sancţiune îndreptată împotriva adevăratului proprietar, care nu a dat dovadă de diligenţă, de vreme ce un alt capăt de cerere cu care instanţa a fost învestită vizează tocmai constatarea vacanţei succesorale în ceea ce îl priveşte pe defunctul B.I., Tribunalul a apreciat că în mod eronat a fost admisă de către instanţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti.
II. Curtea a constatat nefondate recursurile, pentru cele ce urmează: Teza inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru constatarea vacanţei succesorale şi, pe acest temei, a dovedirii transmiterii succesiunii în patrimoniul statului, cu alte cuvinte a negării accesului la justiţie a unei persoane, pornind de la dreptul, dar şi de la obligaţia statului de a prelua o succesiune vacantă, înscrisă în art. 85 din Legea nr. 36/1995, este inacceptabilă.
Existenţa unei proceduri notariale specifice succesiunii vacante nu neagă accesul la justiţie al terţilor, astfel cum încearcă să susţină recurentul Statul Român, ci consacră, în favoarea statului, o modalitate rapidă şi concretă de a intra în stăpânirea deplină a bunurilor vacante.
în cadrul acestei proceduri, terţii interesaţi în legătură cu bunurile aflate în patrimoniul unei persoane decedate fără moştenitori nu pot avea iniţiativa declanşării ei, astfel încât singura modalitate prin care statul, fie că este lipsit de diligenţă, fie că nu este interesat, este pus în situaţia de a-şi asuma, în condiţiile legii, calitatea de succesor, în limitele activului succesoral, exclusiv prin parcurgerea unei proceduri judiciare, cum este cea de faţă.
Astfel cum în mod corect s-a reţinut prin decizia recurată, orice altă interpretare, care să aducă limitări accesului la justiţie al unei persoane interesate de succesiunea vacantă, este în afara dispoziţiilor constituţionale.
Notă: Este de remarcat totuşi că, din formularea generală a art. 68 din Legea nr. 36/1995, ar rezulta că, principial, orice persoană interesată se poate adresa notarului public pentru deschiderea procedurii succesorale notariale.
← Constatarea vacanţei succesorale pe cale incidentală. Dreptul... | Succesiune vacantă. Uzucapiune. Acţiune oblică → |
---|