Decizia comercială nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C., DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/2011
Ședința publică din 25 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către pârâta SC N. F. SRL C.-S. împotriva Sentinței civile nr. 1055 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC N. SA P., având ca obiect obligația de a nu face - concurență neloială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta- reclamantă avocat A. C., cu împuternicire avocațială nr. C. din data de (...), aflată la fila 13 din dosar și intimata-reclamantă prin consilier juridic C. M., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1720 din (...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, aferente apelului declarat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Reprezentantul apelantei-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, achitată cu chitanța nr.
24051105371 din (...) și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta intimatei-reclamante învederează instanței că prin întâmpinarea depusă s-a formulat un răspuns la excepțiile invocate de apelanta-pârâtă și la motivele de apel, fără a se invoca excepții sau aspecte noi.
Curtea solicită părților să indice dacă au urmărit recent practica judiciară cu privire la litigiile legate de concurența neloială, având în vedere practica Înaltei Curți de C. și J. potrivit căreia competența de a le soluționa aparține secțiilor civile ale instantlelor.
Reprezentantul apelantei-pârâte apreciază că, raportat la temeiul de drept invocat și la principiul disponibilității, competența de soluționare a prezentei cauze aparține secției comerciale, iar nu secției civile, întrucât este vorba despre un litigiu comercial care, în primă instanță a fost corect judecat de către Secția C. a T. S. și drept urmare, judecata apelului atrage competența secției comerciale.
Reprezentanta intimatei-reclamante învederează că nu cunoaște practica recentă a Înaltei Curți de C. și J., însă nu are obiecțiuni de formulat cu privire la competența S. C. a C. de A. C. în soluționarea prezentului apel.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 7208 C.pr.civ., și art. 282 teza a II-a C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimatei-reclamante precizează că societatea apelantă comercializează furaje sub denumirea de „., atât la pungi cât și la vrac. R.legali ai societății apelante-pârâte s-au prezentat la sediul societății reclamante unde au solicitat optimizarea rețetelor pentru furaje, iar drept urmare au luat cunoștință că respectiva societate are denumirea de „. F.. Mai mult, această societate a accesat fonduri SAPARD, utilizând denumirea de „.. În dovedirea împrejurării că fondurile SAPARD au fost accesate de către societatea pârâtă, solicită efectuarea unei adrese către APIA S.. În replică, reprezentantul apelantei-pârâte arată că la acest moment legea prevede că orice societate comercială are obligația de a-și înscrie denumirea pe ambalaje, pentru a fi identificat producătorul, afirmațiile reclamantei nu au fost invocate și probate în fața instanței de fond, astfel încât solicită ca, în temeiul dispozițiilor art. 292 al. 2 C.pr.civ., Curtea să se pronunțe doar pe baza probelor existente la fondul cauzei. F. de solicitarea efectuării unei adrese către APIA S., se opune încuviințării acestei probe, având în vedere că reprezintă motive noi, care nu au fost invocate la fondul cauzei, astfel încât solicită ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 292 al. 2 C.pr.civ. Curtea, deliberând asupra cererii în probațiune formulată de reprezentanta intimatei-reclamante, o respinge, luând act de dispozițiile art. 292 al. 2 C.pr.civ., și având în vedere că această probă nu a fost solicitată la judecata în fond a cauzei. Reprezentanta intimatei-reclamante învederează instanței că în speță nu este vorba despre o răspundere civilă delictuală, ci o răspundere în temeiul dispozițiilor L. nr. 84/1998 și a L. nr. 1., privind concurența neloială. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului declarat, cu solicitarea ca, în măsura în care se cunoaște jurisprudența comunitară, în expunerea punctelor de vedere părțile să facă referire și la aceasta. Reprezentantul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință respingerea acțiunii introductive ca prescrisă, fără cheltuieli de judecată. Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, raportat la dispozițiile art. 12 din L. nr. 1., trebuie observat momentul în care societatea reclamantă a luat cunoștință de faptele contestate, de concurență neloială și data introducerii acțiunii în justiție, (...), aproape un an de zile. Cu privire la apărările intimatei-reclamante, evocate prin întâmpinare, referitor la împrejurarea că pentru fiecare faptă săvârșită curge un nou termen de prescripție, reprezentantul apelantei solicită să se observe că nu s-a făcut dovada faptelor săvârșite de societatea pârâtă. De asemene critică hotărârea instanței de fond ca nelegală, deși intimata-reclamantă nu și-a precizat sau completat acțiunea, instanța de fond a dispus, odată cu admiterea acesteia și obligarea reclamantei la publicarea hotărârii într-un ziar de largă răspândire națională, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței. Procedând în această manieră, prima instanță s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s- a cerut, a acordat ceea ce nu s-a cerut, depășind limitele investirii prin cererea introductivă cât și principiul disponibilității părților. F. de împrejurarea publicării sentinței într-un ziar național de largă circulație, o consideră precizare de acțiune care este supusă formei scrise și comunicării cu partea adversă, astfel încât instanța de fond nu se putea pronunța asupra acestei solicitări, nefiind investită cu o atare cerere. Totodată arată că legea face distincție între marcă și denumire, iar pentru a evidenția netemeinicia susținerilor primei instanțe dorește să precizeze că societatea pârâtă nu deține o marcă ca și element de individualizare, astfel încât nu se putea aduce atingere individualității mărcii folosite de societatea reclamantă. Raportat la răspunderea societății apelante, precizează că potrivit dispozițiilor art. 3 din L. nr. 1., săvârșirea faptelor de concurență neloială poate atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, însă în cuprinsul acțiunii introductive nu se indică ce tip de răspundere s-a reținut. Actele de concurență neloială sunt prevăzute de art. 5 din L. nr. 1., însă o instanță comercială, sesizată cu o acțiune în concurență neloială, nu poate analiza dacă, sau în ce măsură a fost săvârșită o infracțiune. Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată, relevând că în speță este vorba despre drepturi nepatrimoniale, acțiunea principală este fundamentată pe obligarea pârâtei la respectarea unor drepturi nepatrimoniale ale intimatei-reclamante, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil atât timp cât durează marca. Referitor la marcă, precizează că aceasta a fost înregistrată la O. B. încă din anul 1999, fiind o marcă combinată între denumirea „. și elementul figurativ care o însoțește. D. în luna august 2009 au expirat cei 10 ani în care marca N. a fost rezervată și înregistrată, în luna noiembrie 2009 s-a comunicat reclamantei societăți că s-a admis cererea de înregistrare a mărcii, iar publicarea s-a făcut în MO de P. I.. Într-o speță similară, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3071/(...), precizează că „dreptul la acțiune se naște, nu de la momentul constituirii societății comerciale concurente ci de la desfășurarea faptelor de concurență neloială, ….. pentru fiecare activitate producătoare de prejudicii se naște un termen distinct de prescripție.."; și depune la dosar un estras al deciziei menționate, pe care-l comunică și cu partea adversă. Totodată se relevă că, la începutul anului 2009, societatea SC N. SA P. a luat cunoștință că pe teritoriul județului S. există o societate cu aceeași denumire și cu același obiect de activitate - fabricarea produselor pentru hrana animalelor de fermă și imediat a procedat la notificarea apelantei pentru înceta utilizarea denumirii de „. și de a-și preschimba denumirea, însă aceasta nu a răspuns solicitărilor, ba chiar a continuat să comercializeze produse sub această denumire. P. aceste motive solicită respingerea apelului declarat de către societatea SC N. F. SRL C.-S., fără cheltuieli de judecată. Curtea, reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin Sentința civilă nr. 1055 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei S. N. S. P. și în consecință a fost obligată pârâta S. N. F. S. C.-S., să NU folosească marca înregistrată „ N.";, respectiv să își schimbe denumirea (firma) și să nu comercializeze produse sau servicii sub denumirea de „.. A fost obligată pârâta să publice prezenta hotărâre, într-un ziar de largă răspândire națională, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 36 din L. nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice: (1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. (2) Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său: a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă; c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în R. și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn; c) punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Pe de altă parte constituie infracțiune, potrivit art. 5 alin.(1) lit.a din L. nr.1. actualizată, privind concurența neloială: a) folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, uneiembleme sau unui ambalaj de natura sa producă confuzie cu celefolosite legitim de alt comerciant; Totodată, art.9 alin.(1) și art.11 din L. nr.1. actualizată, privind concurența neloială, preved că „dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept sa se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă corespunzătoare"; care";o data cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, poate obliga la publicarea hotărîrii, în presa, pe cheltuiala făptuitorului";. D.gur, în speță, nu s-a pretins că societatea pârâtă folosește marca și denumirea de „. cu rea-credință motiv pentru care nici nu s-a pretins obligarea la despăgubiri civile sau tragerea la răspundere penală însă cererea formulată de societatea reclamantă este admisibilă pentru simplul motiv că prin înregistrarea mărcii și a denumirii de „. are un drept de exclusivitate asupra acestora, iar folosirea lor în continuare de către pârâtă îi poate aduce prejudicii, pe calea concurenței neloiale. Așa fiind, instanța a admis cererea formulată de reclamata S. N. S. P., în contradictoriu cu pârâta S. N. F. S. C. S. și a dispus în sensul celor solicitate în ședința de azi. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC N. F. SRL C.-S., solicitând: 1. În principal, modificarea in totalitate a sentinței apelate in sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și pe cale deconsecință respingerea cererii introductive formulate de intimata reclamantă ca fiind prescrisă; 2. În subsidiar, modificarea in totalitate a sentinței apelate În sensul respingerii acțiunii introductive formulate de intimata- reclamantă ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecata. Pornind de la definitia prescriptiei extinctive ca fiind acel mod de inlaturare a raspunderii civile constând in stingerea dreptului material la actiune neexercitat in termenul stabilit de lege rezultă că efectul principal al acesteia constă in stingerea dreptului de a obține condamnarea pârâtului pentru Încălcarea dreptului subiectiv dedus in justiție. În speță, având în vedere temeiul juridic al acțiunii introductive, devin incidente prevederile speciale ale L. nr. 1. privind combaterea concurenței neloiale, cu modificarile și completarile ulterioare, potrivit cărora "dreptul la actiune prevăzut de art. 9 se prescrie in termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei" (art. 12). Astfel, potrivit susținerilor din cuprinsul cererii de chemare in judecata, intimata-reclamanta "a luat la cunoștința de faptul ca exista pe teritoriul județului S. o societate care are aceeași denumire cu denumirea acesteia și totodata cu denumirea mărcii înregistrate la O. de catre aceasta la inceputul anului 2009" . Acesta este momentul de la care a început sa curga termenul de 1 an pentru exercitarea dreptului material la acțiunea având ca obiect concurența neloiala; or, actiunea introductiva de instanta a fost inregistrata dupa implinirea acestui termen, la data de (...), motiv pentru se impune respingerea acesteia ca prescrisă. Prin acțiunea introductiva intimata-reclamantă a investit instanța cu soluționarea a trei capete de cerere: încetarea folosirii de catre apelantă a mărcii "N." (a), interzicerea utilizarii de catre pârâtă a denumirii comerciale "N." și obligarea pârâtei la modificarea denumirii și implicit la radierea denumirii "N." de la ORC S. (b), interzicerea pârâtei de a comercializa sau furniza servicii sub denumirea de "N." (c). În ciuda faptului ca intimata-reclamanta nu si-a precizat sau completat actiunea, instanta de fond a dispus o data cu admiterea acesteia si "obligarea pârâtei de a publica prezenta hotarâre Într-un ziar de larga raspândire nationala, În termen de 30 zile de la ramânerea definitiva si irevocabila a hotarârii". Procedând in acest fel, prima instanța nu s-a pronunțat in limitele investirii sale prin cererea de chemare in judecata, acordând ceea ce nu s-a cerut (ultra petita) și incălcând atât principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, cât și dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod.pr.civ. Dreptul român reglementează regimul juridic al următoarelor semne distinctive: mărcile, indicațiile geografice, numele comerciale și emblemele". Așadar, legea face distincție Între aceste modalități de individualizare a unei entități cu activitate comercială, neputând exista o suprapunere Între ele. Numele comercial este reprezentat de denumirea care individualizează o entitate cu activitate comercială de o alta. Într-o relație de sinonimie cu noțiunea de nume comercial este aceea de firma. În acest sens, face referire la prevederile art. 30 din L. 2. privind registrul comerțului, care la alin. 1 definește firma ca fiind "numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant iși exercită comerțul și sub care semnează". Marca este un semn distinctiv care servește la diferențierea de către public a produselor și serviciilor de același fel ori de produsele și serviciile similare ale altor comercianți. Definind marca, art. 2 din L. 84/1998 prevedecă "poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, În special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice combinatie a acestora, cu conditia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei Întreprinderi de cele ale altor Întreprinderi" . Numele comercial este elementul de identificare primordial, care permite distingerea unei firme de o alta. Dimpotrivă, marca poate fi privită ca o "semnătură" care, atașată numelui comercial, permite consumatorilor identificarea originii acestuia, deosebindu-I de alte produse similare sau identice. Prin urmare, marca, spre deosebire de numele comercial, aduce un element de diferențiere in plus. Între cele două noțiuni nu poate fi pus așadar semnul egalității. P. a evidenția netemeinicia susținerilor primei instanțe subliniază in primul rând faptul că pârâta nu detine o marca ca si element de individualizare. În al doilea rând, este esențial de subliniat că pârâta nici nu se face vinovată de aproprierea nelegală a mărcii deținute de reclamantă având În vedere că nu a Întreprins nicio faptă sau act În sensul creării de similitudini cu marca În discuție sau alte semne de identificare ale acesteia menite să creeze confuzie În percepția publicului consumator. Art. 36 alin. 1 din L. 84/1998, la care face referire și prima instanță În cadrul părții expozitive a hotărârii pronunțate, prevede situațiile În care titularul unei mărci se poate adresa instanțelor judecătorești În vederea protejării acesteia. Toate ipotezele vizate de acest articol fac referire la interdicția de a folosi un semn identic sau asemănător mărcii protejate. Denumirea pârâtei nu poate fi nicidecum asimilată noțiunii de "semn". Astfel, dincolo de faptul că din punct de vedere semantic nu se poate pune semnul ilegalității Între noțiunea de nume comercial și aceea de semn, nici din interpretarea prevederilor legale aplicabile nu rezultă că ar putea exista vreo suprapunere intre aceste două noțiuni. Așadar, nu există nicio relație de suprapunere sau asemănare Între denumirea pârâtei și anume SC N. F. SRL, și marca societății reclamante astfel cum a fost ea Înregistrată la O. sub nr. 40709, și anume un element grafic colorat În galben și roșu. În ceea ce privește marca nou-inregistrata la O. a reclamantei-intimate sub nr. 1., care are ca inceput al valabilitatii data de (...), aceasta nu poate sa aiba vreo influența asupra valabilitatii denumirii pârâtei in primul rând pentru ca, raportat la considerentele expuse mai sus, o analiza comparativa Între o marca și o denumire nu este una legala și În al doilea rând pentru ca pârâta societate am luat ființa la data de (...), așadar anterior Inregistrarii noii marci a reclamantei. În contextul discuției despre noua marcă a reclamantei-intimate, și anume cea inregistrată la O. sub nr. 1., consideră oportun să menționeze faptul că aceasta se distinge in totalitate față de vechea marcă. Obligarea pârâtei la modificarea denumirii este netemeinica și nelegala Regimul firmelor și emblemelor în dreptul român este reglementat prin L. nr. 2. republicată privind Registrul C., L. nr. 3. republicată privind societățile comerciale, precum și Ordinul Nr. 2.594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuarea Î. și de eliberare a informațiilor. Este important demenționat că potrivit prevederilor art. 30 din L. nr. 2., noțiunea de firmă are mai multe înțelesuri, respectiv de nume comercial, societate comercială și suport material pe care se afișează numele comercial. Dreptul de folosință exclusivă asupra firmei și emblemei se dobândește prin Î. acestora În registrul comerțului, Î. fiind Î. condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe și precedată de alegerea pe care o face solicitantul. În speța reclamanta-intimata a facut vorbire de incalcarea drepturilor sale exclusive asupra marcii fara ca instanța de fond sa sesizeze ca pârâta nici macar nu deține o marca inregistrata, context in care singura problema care ramânea de analizat de catre instanta ar fi trebuit sa vizeze exclusiv legitimitatea denumirii pârâtei. În ceea ce privește acest aspect, potrivit art. 29 din Ordinul Nr. 2.594/C din 10 octombrie 2008 mai sus menționat, pentru a putea fi înregistrată în registrul comerțului, firma trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții: a) sa fie disponibila, respectiv să nu mai fi fost înregistrată anterior de un alt comerciant pentru același obiect social și pentru aceeași arie teritorială de activitate; b) sa fie distinctiva, respectiv să nu constea dintr-o denumire care nu este necesară, generică sau uzuală, și nici nu este identică sau similară cu alte firme înregistrate anterior în registrul comerțului; c) sa fie licita, respectiv să nu să aducă atingere dispozițiilor imperative ale legii privind ordinea publică, bunele moravuri, și limitele concurenței neloiale. Cercetarea disponibilității firmei efectuată de oficiul registrului comerțului prin personalul său are un caracter administrativ pregătitor. În final, asupra legalității formale a firmei urmând a se pronunța judecătorul- delegat și, după caz, directorul ORCT, cu ocazia soluționării cererii de înregistrare în registrul comerțului. În ceea ce o privește pe pârâtă aceasta a întreprins toate demersurile legale mai sus enunțate înregistrându-se în registrul comerțului începând cu data de (...). Potrivit art. 39 din. L. nr. 2., în măsura în care organele competente ar fi sesizat vreo problemă sau impediment în rezervarea denumirii în discuție pentru pârâtă, acestea ar fi putut refuza înscrierea acesteia, pe motivul că denumirea poate produce confuzie cu alte firme înregistrate și că nu introduce elemente de deosebire. Oricum, chiar și in ipoteza in care s-ar fi constatat de catre reclamanta vreo neregularitate care sa fi ținut de incalcarea cerințelor legale privitoare la constituirea societatii, aceasta ar fi avut la dispozitie actiunea in regularizare prevazuta de L. nr. 3. vizând societațile comerciale, insa potrivit art. 48 alin. 3 din aceasta lege dreptul la actiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data Î. societatii, termen care În ceea ce privește pe pârâtă s-a implinit la data de (...). Toate aspectele invederate mai sus au fost confirmate chiar și prin adresa primită de la directorul R. C. de pe lângă Tribunalul Sălaj, anexată la prezentul apel, În care se mentioneaza că Înregistrarea firmei SC N. F. SRL s-a realizat cu Îndeplinirea tuturor cerințelor legale, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din L. nr. 2. privind registrul comerțului, prin Î. a judecătorului delegat. Potrivit legii, o astfel de Î. era executorie de drept, supusă numai recursului, În termen de 15 zile de la pronunțare. Mai mult decât atât, in această adresă se arată de către reprezentantul R. C. ca la momentul rezervarii denumirii de catre societatea reclamanta, aceasta avea la dispozitie varianta rezervarii denumirii la nivel national,variantă care i-ar fi asigurat o mult mai mare protecție În ipoteza În care, ulterior, un alt comerciant, ar fi solicitat o denumire care să nu prezinte suficiente elemente de deosebire. Se menționează de asemenea În cadrul notificării În discuție că reglementarile legale În vigoare confera marcii si firmei functii diferite, În cel de-al doilea caz tratându-se de prevederile L. nr. 2. și ale normelor sale de aplicare. Interdictia de comercializare de produse sau servicii sub denumirea de N. nu are un fundament legal În esență, temeiul juridic invocat de către reclamanta-intimată in sprijinul pretențiilor privind interdicția de comercializare de produse sau servicii sub denumirea de N. are la bază prevederile L. nr. 1. privind concurența neloială. Pe lângă considerentele strict juridice privitoare la temeiul de drept incident În cauză, tratate pe larg În secțiunea subsecventă, care demonstrează În mod neechivoc că În speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de L. nr. 1. pentru o acțiune În concurență neloială, În vederea edificării instanței de control judiciar va prezenta succint și starea de fapt aferentă activității comerciale propriu zise a pârâtei. De la momentul inregistrării societății din 2008, activitatea pârâtei s-a limitat la a furniza sporadic furaje unor ferme deținute de către asociații SC N. F. SRL. Pretinsele fapte de concurența neloiala savarșite de catre pârâtă nu exista Potrivit dispozițiilor art. 3 din L. nr. 1. privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, savârsirea faptelor de concurenta neloiala poate atrage, dupa caz, raspunderea civila, contraventionala sau penala, potrivit normelor instituite prin aceasta lege. D. nici din cuprinsul acțiunii introductive și nici din motivarea instanței de fond nu se poate decela care tip de răspundere s-a reținut În cauză, fiind invocate temeiuri privind atât răspunderea civilă, cât și cea penală, este dincolo de orice Î. faptul că condiția esențială este cea a dovedirii unei fapte de concurență neloială, lucru care nu s-a realizat În prezenta cauză. Aplicarea prevederilor care instituie raspunderea penala (art. 5 din L. nr. 1. privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare), invocate de către intimata-reclamantă și retinute de instanța de fond, În primul rând nu sunt de competenta instantei civile, iar, În al doilea rând, nu pot prezenta nicio relevanta În prezenta cauza in lipsa unei hotarâri penale definitive. Similar cu considerentele expuse mai sus la răspunderea penală, În ceea ce priveste raspunderea contraventionala, aceasta presupune săvârsirea unei contraventii, faptă care se constată și se sancționează de către organele competente. În speta raspunderea contraventionala nu exista. Art. 9 din L. nr. 1. privind privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare reglementează condițiile specia le pentru antrenarea răspunderii civile delictuale În contextul săvârșirii faptelor de concureță neloială, urmând a se completa cu dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 998-999 Cod civil. Prin urmare, admiterea unei actiuni intemeiata pe acest text de lege este conditionata de intrunirea cumulativa a elementelor raspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, culpa. În cazul de fata, intimata-reclamanta nu adovedit niciuna dintre aceste cerinte, desi ii revenea sarcina probei, conform art. 1169 Cod.civ. Din susținerile reclamantei coroborat cu textele legale invocate, ar rezulta că aceasta impută ca fapta ilicita pârâtei un act de concurenta neloiala constând din crearea unei confuzii pe piața. L. de specialitate" a definit acest concept ca reprezentând disimularea credibilă a propriei activități de piață a autorului sub aparența semnelor distinctive ale concurentului lezat. Așa cum am arătat pe larg mai sus, pârâta nu a săvărsit astfel de fapte, iar reclamanta nu și-a Î. sarcina probei În niciun fel. În absența unei fapte ilicite, nu se poate pune problema existenței raportului de cauzalitate sau culpei. Susținerea instanței de fond potrivit căreia "folosirea În continuare a marcii de catre pârâtă îi poate aduce reclamantei prejudicii" denotă clar faptul că s-a avut În vedere un prejudiciu viitor și eventual, nicidecum unul născut și actual. De altfel, dincolo de faptul că nu s-au solicitat niciun fel de daune prin acțiunea introductivă, reclamanta nici nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu. Ca atare, considera ca este evident ca În cazul de fața nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile În Î. L. nr. 1.. Reclamanta intimată societate comerciala N. S. P., a formulatîntâmpinare solicitând ca instanta, prin hotararea care o va pronunta, sadispuna : 1. - respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, ridicata de apelanta-parata, 2. - respingerea apelului formulat de apelanta-parata si mentinerea in totalitate a sentintei civile nr. 1055 pronuntata in sedinta din (...) , in dosar nr. (...) ,al T. S. La inceputul anului 2009 reclamanta a luat la cunostinta de faptul ca exista pe teritoriul judetului S. o societate care are aceeasi denumire cu denumirea reclamantei si totodata cu denumirea marcii inregistrate la O. Mai mult parata are chiar si obiect de activitate identic cu cel al reclamantei societati , fabricarea aratelor pentru hrana animalelor de ferma, asa cum rezulta din informatiile de pe site-ul ministerului finantelor. Reclamanta a procedat la a o notifica pentru a face demersurile care se impun la O. S. , pentru a-si preschimaba denumirea, care este identica cu denumirea reclamantei societati si totodata cu marca inregistrata inca din 1999 la O. B. A.anta-parata nu a raspuns insa solicitarilor din notificarea comunicata cu aceasta, prin B. N. M. din Oradea, notificare care poarta nr 1/(...) Legiuitorul, in art. 2 din L. 84/1998 , modificata, stabileste, in mod imperios si strict, fara posibilitate de interpretare, care este definitia marcii si care semne susceptibile de reprezentare grafica poate constitui o marca: " Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalaj ului său, culori, combinații de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice combinatie a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi." "N." reprezinta numele comercial ca marca, al, produselor fabricate si comercializate de reclamanta, motiv pentru care a fost inregistrata la O., intemeiul prevederilor L. 84/1998, modificata, marca N., fiind totodata inregistrata marca, pentru opozabilitate, si la O. R. C. . Prin inregistrarea marcii N. la O. s-a dorit protejarea respectivei denumiri contra tertilor de rea-credinta, asa cum este cazul apelantei- parate, ai caror reprezentanti legali, cunoscand performantele reclamantei societati, au dorit sa se bucure de prestigiul dobandit de aceasta in domeniul fabricarii hranei pentru animalele de ferma , motiv pentru care au ales denumirea de N. pentru societatea constituita in 2008 . M.le notorii se bucura de o protectie cu depasirea principiului specialitatii, considerandu-se ca este anormal ca tertii sa beneficieze de renumele unei marci in promovarea careia nu au nici un merit, asa cum este si in cazul de fata. Avantajele pe care le confera inregistrarea marcii sunt: - drept exclusiv de folosinta a denumiriilmarcii inregistrate; - aprecierea imaginii companiei si cresterea numarului clientilor; - avantaj asupra concurentei si exercitarea de control si influenta asupra pietei; - identificarea usoara a produselor/serviciilor de catre clienti; - dobandirea notorietatii si ocuparea unui segment mai mare al pietei; - protejarea investitiilor facute si cresterea valorii afacerii; - impunerea pe piata de practici comerciale cinstite; - obtinerea mijloacelor legale de aparare in momentul in care este incalcat dreptul de proprietate industriala (in cazul copierii sau contrafacerii). Certificatul de inregistrare a marcii echivaleaza cu un titlu de proprietate. Prin urmare, titularul acestuia, N. S. P. a devenit proprietarul absolut al marcii/denumirii inregistrate "N." si si-a dezvoltat nestingherit afacerea si imaginea, a investit in marca - care a devenit parte din patrimoniul societatii - si este indreptatit sa interzica tertilor utilizarea pe piata a unei denumiri sau marci identice sau similare (care ar putea genera confuzie in randul clientilor, Iurnizorilor, autoritatilor, institutiilor financiare etc.) . Reclamanta detine un drept exclusiv asupra marcii N., care este o marca combinata figurativă cu culori revendicate, formata din denumirea N. si insotita de un element grafic. Acest element grafic a fost galben, negru si rosu, pana in anul 2009 , cand a fost modificat elementul grafic initial cu un alt element grafic constand in alte culori determinante pentru reclamanta societate. Denumirea, respectiv cuvantul din cuprinsul marcii este neschimbat, clientela reclamantei societati fiind obisnuita cu denumirea N. din cuprinsul marcii combinate care are acceasi denumire initiala. Spre deosebire de marca, a carei inregistrare este facultativa pentru comercianti, firma trebuie inregistrata, toti agentii economici fiind obligati sa aiba o denumire sub care isi desfasoara activitatea, in lipsa acesteia societatea neputand fi inregistrata. Numele comercial sau firma este denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza, fiind in fapt apelativul legal sub care comerciantul este inrregistrat la registrul comertului. In scopul inregistrarii unei societati la registrul comertului, firma trebuie sa indeplineasca trei conditii: -sa fie disponibila, -sa fie distinctiva - si sa fie licita. Toate conditiile concura la realizarea evitarii confuziei intre comercianti, de evitare a inducerii in eroare a publicului. I., in situatia de fata, firma S. N. F. S. nu a indeplinit conditiile impuse de lege pentru a fi inregistrata la O. R. C. S. , nefiind licita, aducand atingere limitelor concurentei neloiale, dar nici distinctiva, constand intr-o denumire identica cu marca si denumirea reclamantei societati care au fost inregistrate pentru opozabilitate fata de terti la O. Apare, si in prezenta cauza, pregnanta concurenta neloiala, fapta prevazuta si pedepsita de: -prevederile art. 5 alin. 1 lit. a si g din L. nr.l1/1991 , actualizata, privind combaterea concurentei neloiale; -prevederile art. 5 alin. 2 din L. nr.l1/1991 , actualizata, privind combaterea concurentei neloiale; -prevederile art. 83 din L. nr. 84/1998 , privind marcile si indicatiile geografice . Concurenta este considerată neloiala atunci cand activitatea comerciantului se realizeaza prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzantelor comerciale . Faptele pe care legea le considera acte de concurenta neloiala (art.4 și art.5 din L. nr.1.) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzand sa produca in viziunea consumatorului ideea ca intreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legaturi stranse intre oferte; sau obtinerea in detrimentul concurentei de foloase sau avantaje in activitatea economica prin practici contrare legii sau moralei. De aceea, reclama comparativa, implicand elemente de neloialitate in scopul obtinerii unor avantaje de piata, este ilicita, cand comparatia este inexacta si neobiectiva . Concurenta ilicita se considera situatia in care, din dorinta de a patrunde rapid sau a castiga o cota cat mai mare de piata, o firma prejudiciaza direct si, de cele mai multe ori, intentionat activitatea concurentilor, apeland la practici ilegale: cum este in situatia de fata concurenta "parazitara" , respectiv obtinerea de avantaje ca urmare a confuziei create intre denumirea si marca reclamantei si denumirea paratei persoana juridica. Potrivit art.6 din L. 1. , actualizata, cel ce savarseste un act de concurenta neloiala, va fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul si sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite, dupa caz. In concluzie, reparatia urmarita va fi in principal o reparatie in natura pentru restabilirea situatiei anterioare, interzicerea savarsirii in viitor a actelor de concurenta neloiala de catre invinuiti si suprimarea si distrugerea materialului care a servit la savarsirea actelor de concurenta neloiala (semne distinctive, materiale publicitare etc). Raspunderea comerciantului si a salariatului sau, care a savarsit actul de concurenta neloiala in exercitiul atributiilor sale, precum si a persoanelor care au cauzat impreuna prejudiciu este solidara. In concluzie , considera ca se impune ca instanta , sa respinga apelul formulat de apelanta-parata si sa mentina in totalitate a sentintei civile nr. 1055 pronuntata in sedinta din (...) ,in dosar nr. (...) al T. S. In dreptau fost invocate Conventia de la P. pentru protectia proprietatii industriale; L. 84/1998 , actualizata; L. nr. 1. actualizata. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea , în raport de prevederile art 295 șu urm C pr civ , constată următoarele: Prin cererea înregistrată de către reclamanta S. N. S. P., la data de (...) la Tribunalul Sălaj, aceasta a solicitat obligarea pârâtei S. N. F. S. C.-S., la încetarea folosirii mărcii „., marcă înregistrată de reclamanta societate la O., din anul 1999, interzicerea utilizării denumirii comerciale de „. de către pârâta SC N. F. S. cu sediul în C.-S., str. D.J 108, FN, jud. S., obligarea acesteia la modificarea denumirii și implicit la radierea denumiri de „. de la O. S. și interzicerea pârâtei de a comercializa sau furniza servicii sub denumirea de „., denumire identică cu marca înregistrată de reclamanta societate. Curtea retine ca S. N. S. P. a fost înființată în anul 1991, fiind rezervată și înregistrată denumirea de N., la O. R. de pe lângă Tribunalul Bihor și ulterior în anul 1999, reclamanta și-a înregistrat denumirea mărcii N. la O. N. pentru Investiții și M. B., aspect publicat în Buletinul Oficial de proprietate I. nr. 1., secțiunea publicare marcă. Reclamanta a depus la O. la (...) cererea de înregistrare nr. 05910 a aceleiași mărci N., cu un alt desen față de marca inițială, constituindu-se în acest sens la data de (...) depozitul M 2009 05910. Prin decizia nr. 026835/(...) a fost comunicat reclamantei faptul ca cererea sa, de de inregistrare a marcii N., a fost admisa, avand numarul de depozit M 2009 05910. P.area marcii N. s-a facut in Buletinul Oficial de P. I. nr. 1112009 - S. M., numarul de marca atribuit depozitului M 2009 05910 este 1. . La data de (...), O. a transmis catre S. N. S. Certificatul de inregistrare nr. 1. avand denumirea "N.", eliberat in conformitate cu art. 28 din L. nr. 84/1998 pentru urmatoarele clase de produse si servicii: 5 - produse veterinare ; 29 - carne si oua; 31- produse agricole, cereale necuprinse in alte clase ; animale vii ; seminte ; alimente pentru animale ; 35 - publicitate ; gestiunea afacerilor comerciale ; administratie comerciala ; lucrari de birou; 39 - transport; ambalarea si depozitare a marfurilor; 44 - servicii veterinare ; servicii de agricultura. Luand la cunostinta despre existenta societatii parate, care are acelasi obiect de activitate si aceeași denumire cu denumirea reclamantei, denumire care coincide si cu marca înregistrata la O., a promovat prezenta actiune. In ceea ce priveste prescriptia dreptului material la actiune, in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond faptul ca actiunea reclamantei vizeaza obligarea paratei la respectarea unor drepturi nepatrimoniale si interzicerea utilizarii acestora. Acțiunea reclamantei societati este introdusă în temeiul art. 36 și art. 83 din L. nr. 84/1998 , dreptul la actiune nascandu-se in momentul în care se constată încălcarea drepturilor asa cum de altfel a retinut si I. Curte de C. si J. prin decizia nr. 3. 8 mai 2007. Din actele dosarului a rezultat cu evidenta faptul ca activitațile celor două societăți sunt identice, ambele prestand aceleasi servicii catre consumator - fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă. Prin urmare, s-a putut reține că există un risc de confuzie atat între produsele celor două societăți cat si intre serviciile oferite de acestea. Art. 1 din L. nr. 84/1998 prevede „Drepturile asupra mărcilor și indicațiilor geografice sunt recunoscute și apărate pe teritoriul R., în condițiile prezentei legi";. P. a decide dacă o marcă este lipsită de caracter distinctiv sau că o marcă este compusă exclusiv dintr-un semn sau pentru oricare alte motive, L. nr. 84/1998, a prevăzut care este procedura care trebuie urmată. Din interpretarea art. 35 alin.(1) și alin.(2) din L. nr. 84/1998, a rezultat că actele incriminate sunt cele de folosire a marcii ca denumire, a cărei funcție specifică este aceea de distingere a produselor sau serviciilor unui întreprinzător de cele ale altuia, în timp ce numele comercial identifică întreaga activitate a unei societăți comerciale Ceea ce a solicitat reclamanta prin petitele acțiunii a fost tocmai interzicerea utilizării de către pârâtă a marcii sale c a denumire. Curtea apreciaza ca postarea de catre parata, pe produsele proprii, asupra caruia reclamanta si-a inscris anterior drepturile la O., a denumirii N. poate fi apreciată ca și utilizare ilicită a mărcii înregistrate de către reclamantă, tocmai pentru că respectivele postari ar putea crea confuzie cu privire la apartenența lor la un producator sau altul. In măsura în care aceste postari cu caracter publicitar se referă la servicii oferite de către pârâta, ele pot fi reținute ca făcând dovada unei activități ilicite (de contrafacere) prin raportare la aceeași marcă în condițiile în care serviciul oferit este individualizat prin semnul N., fiind evident că aceasta este, pe de-o parte, denumirea societății comerciale reclamante producatoare, iar pe de alta parte, un semn menit să deosebească serviciul acestui producator de altele similare, oferite de alți comercianți. Principiile de drept stabilite în jurisprudența C. Europene de J. în aprecierea conflictului dintre marcă și nume comercial sunt a plicabile în speță, scopul articolului 5 (1) din D. C. E. nr. 8., transpus în legislația română prin dispozițiile art. 35 din L. nr. 84/1998, fiind acela de a proteja funcția mărcii de indicare a originii comerciale. În toate situațiile în care o marcă an terioară intră în conflict cu un semn folosit în activitatea comercială de către un terț se aplică regulile din articolul 35, indiferent dacă semnul este nume comercial sau nu, tocmai pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie între titularul mărcii și cel care folosește semnul. Conform jurisprudenței constante a CJCE, respectiv a deciziei cadru în această materie (cazul C-17/06 Celine) există patru condiții pentru aplicarea protecției mărcii în conflictul cu un semn, pentru toate cazurile prevăzute la art. 5 lit. a și lit. b, toate acestea fiind îndeplinite în speță. În situația în care semnul este un nume comercial sunt avute în vedere prevederile art. 6 din D. (corespunzător art. 38 din legea română), care impun o condiție suplimentară: ver ificarea loialității folosirii semnului. Aplicând aceste principii în speță, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile menționate. Astfel nu s-a contestat de niciuna dintre părți că pârâta își folosește numele comercial în activitatea comercia lă și nici nu s-a afirmat că ar exista consimțământul reclamantei la înregistrare. Pe de alta parte, s-a dovedit folosirea numelui comercial al reclamantei în legătură cu serviciile oferite de catre parata, în practica C. Europene de J. neinteresând faptul că semnul respectiv este evident un nume comercial și nu un semn menit să deosebească serviciul unui prestator de al altuia. A fost de asemenea dovedita si conditia ca folosirea să fie de natură să afecteze funcția mărcii de garantare a originii, nepun tandu-se nega faptul că semnul folosit de pârâta era folosit pentru a desemna originea comercială a serviciilor prestate de ea. De asemenea, trebuie analizata si condiția comportării oneste față de interesele legitime ale titularului mărcii, din probele administrate rezultând că, la momentul la care pârâta și -a înregistrat numele comercial, avea cunoștință de existența mărcii reclamantei, iar folosirea a fost de așa natură încât a creat impresia publicului că există o legătură între serviciile oferite de pârâtă și titularul mărcii. Astfel, nu s-a contestat că pârâta își folosește numele comercial în activitatea comercială fiind astfel îndeplinită prima condiție a folosirii însemnului ca nume comercial în activitatea comercială. Cu atat mai mult, atunci când semnul este fixat pe produsul oferit în mod efectiv, există o folosire a acestuia „în legătură cu bunurile sau serviciile"; în sensul Directivei, atunci când un terț folosește semnul într-un asemenea mod încât se stabilește o legătură între semnul care constituie numele comercial al terțului și bunurile comercializate sau serviciile pe care le prestează terțul. În speță, numele comercial este folosit prin aplicarea pe produsele similare comercializate, tocmai pentru a desemna serviciile prestate de parata, numele comercial fiind astfel folosit în activitatea comercială pentru a face cunoscut potențialilor clienți serviciile prestate. Și ultima condiție, care privește capacitatea semnului de a afecta funcția mărcii de garantare a originii, este îndeplinită. În aplicarea condiției menționate se poate face distincție după cum marca și semnul sunt sau nu identice sau numai similare, riscul de confuzie fiind sau nu prezumat și în funcție de identitatea produselor. Existența sau inexistența riscului de confuzie, ce trebuie stabilită în funcție de identitatea sau similaritatea semnului cu marca este o chestiune distinctă, care nu înlătură aplicarea criteriilor menționate. Câtă vreme elementele dominante ale mărcii și semnului sunt identice (N.) existența riscului de confuzie nu poate fi pusă la îndoială. Poate astfel exista conflict între marca anterior înregistrată și numele comercial, de vreme ce cele două semne comerciale au funcții diferite potrivit legii. Instanța are obligația de a trata numele comercial ca pe orice semn distinctiv și de a stabili dacă prin modul de folosire al acestuia de către parata, acesta putea fi perceput ca și marcă pentru serviciile oferite clienților. Numele comercial identifică comerciantul, în mod direct, în relațiile sale cu clienții și partenerii de afaceri, iar marca identifică comerciantul prin prisma produselor și serviciilor acestuia, individualizându-l în raport cu alți comercianți. Specificul speței constă în faptul că societatea pârâtă își desfășoară activitatea în domeniul productiei de ingrasaminte agricole, fără a folosi un semn distinctiv, altul decât numele comercial. În cazul serviciilor, marca este acel semn pe care comerciantul îl aduce la cunoștința consumatorului, pe orice cale, pentru a realiza în acest fel o asociere între serviciul oferit și un anumit semn. Semnul N. îndeplinește funcțiile specifice mărcii, de individualizare a serviciilor și poate intra în conflict cu orice altă marcă anterioară folosită pentru servicii similare, dovedirea funcț iei de marcă nefiind în acest caz intrinsec legată de operațiunea materială de aplicare a semnului pe produs sau ambalajul acestuia. „Potrivit dispozițiilor art. 5 lit b-d din legea nr. 84/1998 sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate b) măr cile care lipsite de caracter distinctiv; c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante; d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații, putând servi în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora";. Cuvântul N. pe care reclamanta intimat l-a brevetat ca marcă se bucură de protecția legii, pericolul de confuzie și de inducere în eroare a clientelei prin folosirea aceluiași cuvânt N. alături de alte cuvinte de către apelant în denumirea firmei sale fiind evident. A.anta a încercat să se demonstreze ideea că folosirea DENUMIRII distinctive N. pe produsele, documentele firmei, pe pliantele publicitare nu a produs confuzie în rândul clientelei sau nu a indus în eroare această clientelă. Confuzia este reglementată ca infracțiune de art. 5 lit a din L. nr. 1., care o definește ca fiind folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant. Pe de alta parte, conform literaturii de specialitate, „. - apare ca o contrafacere deghizată în materializarea căreia imitatorul reproduce doar trăsăturile esențiale, evidente, sperând cu ajutorul asemănării de ansamblu să inducă în eroare consumatorii, iar cu ajutorul deosebirilor, să se sustragă de la eventualele consecințe prevăzute de lege";. Existența unei protecții acordată pentru numele comercial nu înlătură protecția acordată pentru semnul distinctiv care a fost înregistrat ca marcă și asigură titularului mărcii dreptul de a cere să fie interzisă terților aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; importul sau exportul produselor sub acest semn; utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Acțiunea în concurență neloială în care este vorba de mijloace de confuzie nu presupune dovedirea unei constatări directe a producerii confuziei. Cerința legii necesară și suficientă este existența posibilității producerii unei confuzii dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ceea ce în prezenta cauză se regăsește, semnul distinctiv protejat prin marcă fiind folosit pentru produse din aceeași clasă. Aplicand principiile stabilite în jurisprudența CE de J., D. C. E. nr. 8., în aplicarea dispozițiilor art. 35 din L. nr. 84/1998 referitoare la folosirea neautorizată a unui semn, Curtea a avut in vedere si decizia pronunțată la data de 11 septembrie 2007 în cazul C -17/06, dată în interpretarea art 5 alin 1 din D. C. E. nr. 8., actualmente abrogată prin D. nr. 2. In ceea ce priveste obligarea pârâtei la publicarea hotărârii, într-un ziar de largă răspândire națională, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, Curtea apreciaya ca nu se pot retine sustinerile apelantei in sensul ca s-a acordat ,, mai mult decat s-a cerut,, ori ca s-a incalcat principiul disponibilitatii. Astfel, potrivit art. 11 din L.1.:,, O data cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanta poate obliga la publicarea hotărîrii, în presa, pe cheltuiala făptuitorului.,, Cum publicarea este o modalitate de reparare a prejudiciului prevăzută chiar de lege și cum nu este vorba despre un petit propriu-zis al acțiunii , nu se poate susține faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut. F. de aceste imprejurari, in baza art. 294 si urm. Cod proced. Civila, Curtea va respinge apelul declarat de SC N. F. SRL C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1055 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o menține în întregime. Fara cheltuieli de judecata. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge apelul declarat de SC N. F. SRL C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1055 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). Thred.M.H. 4 ex./(...) Jud.fond: S. M.
| ← Decizia comercială nr. 3574/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1681/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
