Decizia comercială nr. 1217/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1217/2011
Ședința publică de la 24 M. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC P. SRL B. M., împotriva încheierii civile f.n. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA, PRIN LICHIDATOR LG I. S. B. M. și SC T. SRL B. M., având ca obiect alte cereri recurs împotriva încheierii de suspendare art. 36 din L. nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, iar la data prezentului termen s-a depus la dosar, de către intimata SC R. SA, PRIN LICHIDATOR LG I. S. B. M., întâmpinare și o cerere de amânare, de către intimata SC T. SRL B. M.
Față de cererea de amânare, reprezentantul recurentei arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, după deliberare, având în vedere data realizării procedurii de citare față de intimata SC T. SRL B. M., urmează a respinge cererea de amânare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C U R T E A
Prin încheierea civilă f.n. din 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în temeiul art. 36 din L. nr. 85/2006, s-a constatat suspendarea de drept a acțiunii formulate de către reclamanta SC P. SRL B. M. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA - în faliment, prin lichidator LG I. S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta SC P. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA B. M. - în faliment și SC T. SRL B. M., să constate că este proprietară asupra imobilului situat în B. M., Bd. B. nr. 42, în suprafață de 4758 mp, teren înscris în CF 16786 B. M., nr. top. (...)/(...)/(...)/1/1 și 2708/971 și să dispună întabularea dreptului său de proprietate în C. F..
Acțiunea nu a fost motivată în drept, dar se dorește a fi o acțiune în constatare, aceasta în ciuda faptului că pe rolul T. M., cu privire la același imobil, se află o acțiune în revendicare promovată de către pârâta din acestdosar SC T. SRL, unde reclamanta SC P. SRL figurează drept pârâtă, iar, în dosar nr. (...) al T. M., prin sentința civilă nr. 1445/(...), la cererea reclamantei SC P. C. SRL, în calitate de lichidator al SC R. SA B. M. - în F., de asemenea pârâtă în prezenta cauză, s-a dispus anularea înscrisurilor din CF cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei SC P. SRL (SC R. SA) asupra aceluiași imobil și rectificarea înscrierilor în favoarea proprietarului inițial SC R. SA B. M.
Față de situația că pârâta din aceste dosare, actuala reclamantă SC P. SRL, nu a înțeles și nu a reușit să-și valorifice, prin cereri reconvenționale, pretențiile privind dreptul său de proprietate, dobândit aparent prin dizolvarea SC R. SA, pune în discuție admisibilitatea de principiu a unei acțiuni în constatare, raportat la prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Discutabil este, de asemenea, în principiu, caracterul pașnic al posesiei sale, în contextul acestor acțiuni judiciare, astfel încât dreptul său de proprietate apare ca fiind lipsit de unul din atributele fundamentale, ceea ce iarăși pune în discuție insuficiența unei acțiuni în constatare și necesitatea unei acțiuni (principale ori reconvenționale) pentru realizarea dreptului.
Cert este că așa cum a fost formulată acțiunea, cu finalitatea înscrierii în CF, contrar anulărilor anterioare, se urmărește afectarea, prin diminuare, a averii debitoarei - în faliment - SC R. SA.
Prin urmare, instanța este datoare să constate incidența în cauză a prevederilor art. 36 din L. nr. 85/2006 (modificată).
Părțile au invocat excepția peremptorie a neachitării taxei de timbru, calculată la valoarea imobilului.
Soluționarea acestei excepții, a insuficientei timbrări, ar avea, într- adevăr, întâietate, dacă instanța ar dispune ca suspendarea judecății, pentru vreunul din motivele prevăzute de art. 242 ori art. 244 Cod procedură civilă.
În cazul de față, ca și în cele prevăzute de art. 243 Cod procedură civilă, instanța nu a fost chemată decât să constate că a intervenit suspendarea de drept a judecății și a fost obligată să lase cauza în suspendare în faza procesuală în care aceasta se află la momentul intervenirii motivului de drept al suspendării.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC P. SRL B. M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului spre judecare instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de judecată a suspendat judecarea prezentei cauze în temeiul art. 36 din L.
85/2006, raportat la faptul că societatea R. SA este în stare de faliment. A. conținutul art. 36 din legea menționată precum și obiectul prezentei acțiuni rezultă extrem de clar că acest motiv de suspendare nu își găsește aplicare în cauză.
Astfel, conform art. 36 din L. 85/2006: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Conform interpretării unanime a doctrinei și practicii, suspendarea operează atunci când litigiul are ca și obiect creanțe față de averea debitorului sau pretenții față de bunurile acestuia. Reclamanta solicită să se observe faptul că obiectul prezentei acțiuni nu are în vedere vreo pretenție asupra bunurilor societății R. SA și nici nu tinde să obțină recunoașterea sau executarea vreunei creanțe a acestei societăți.
Astfel, a solicitat instanței de judecată să se constate existența dreptului de proprietate asupra unui imobil teren. Acest drept a ieșit din patrimoniulsocietății în lichidare încă din anul 2001, urmare a două divizări succesive: ale
S. R. S. și respectiv S. R. S..
Pe de altă parte, în data de (...) imobilul în litigiu a făcut și obiectul unei licitații, vânzător fiind SC R. SA, iar adjudecatar SC T. SRL.
În consecință, în oricare dintre variantele prezentate anterior imobilul în litigiu nu mai face parte din patrimoniul SC R. SA. Dată fiind această stare de fapt, este evident că în speță nu este aplicabil art. 36 din L. 85/1990.
Societatea reclamantă a afirmat prin acțiune că este proprietara imobilului, sens în care este evident că nu avem pretenții de la R. SA cu privire la acest imobil. Ceea ce s-a urmări prin introducerea acțiunii a fost provocarea societății T. SRL de a-și dovedi dreptul, sens în care a și calificat acțiunea introductivă ca fiind o acțiune în constatare, provocatorie.
De asemenea, reclamanta a solicitat instanței de judecată întabularea dreptului de proprietate. În acest context, a fost nevoită să cheme în judecată și societatea R., societate în contradictoriu cu care dorește să se înscrie în CF. Atrage atenția instanței de judecată asupra faptului că, de la momentul aplicării Legii 7., înscrierile în cartea funciară nu mai au efect constitutiv de drepturi, ci doar efect de opozabilitate față de terți. În aceste condiții, întabularea dreptului de proprietate nu are semnificația dobândirii acestui drept; ci doar el devine opozabil terților, în speță societății R. SA.
Reclamanta nu mai reține atenția instanței de judecată cu analiza obiectului acțiunii introductive deoarece consideră că a demonstrat fără nici un dubiu faptul că art. 36 din L. 85/2006 nu își găseșlte aplicabilitate în cauză.
Astfel, prin acțiunea introductivă nu a solicitat nici realizarea unei creanțe față de R. SA și nici nu are vreo pretenție față de vreun bun al său, dat fiind faptul că imobilul în litigiu a ieșit din patrimoniul acestei societăți și a intrat, încă din anul 2001, în patrimoniul acesteia.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 martie 2011, lichidatorul LG
I. S. B. M. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat,menținându-se ca legală și temeinică încheierea din (...).
În motivare, lichidatorul a arătat că prin încheierea din (...) instanța de fond a suspendat acțiunea civilă înregistrată de S. P. S. împotriva S. R. S. B. M., prin lichidator, în temeiul art.36 din L. nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că pârâta se afla în faliment, deschisă prin încheierea din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș. Anterior încheierii din data de (...) care face obiectul prezentului recurs instanța a transpus dosarul la completul judecătorului sindic.
Opinează că decizia instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere faptul că acțiunea este îndreptată împotriva unei societăți (S. R. SA) aflată în procedura prevăzută de L. nr.85/2006 și are ca obiect un bun care a existat în patrimoniul acesteia până la data de (...) când a fost adjudecat de S. T. S. M. că bunul imobil de natură teren a fost readus în patrimoniul firmei în faliment urmarea unor litigii, în care recurenta a fost parte, și în care prin D. irevocabilă nr.2357/(...) a Curții de A. C. s-a constatat nulitatea absolută a transferului de proprietate asupra terenurilor de la S. R. S. către diviziuni.
Mai precizează că recurenta a solicitat instanței respingerea excepției invocate de lichidator motivând că prin vânzarea la licitație a terenului de către lichidator i s-a tulburat dreptul de proprietate. În această situație constată că recurenta și-a schimbat poziția de recurs susținând că prezentul litigiu nu este sub incidența Legii nr.85/2006. Arată de asemenea că în dosarul nr.(...), prin sentința nr.903/(...), irevocabilă prin decizia civilă nr.3091/(...), pronunțată de Curtea de A. C., i s-a respins recurentei contestația la licitație cu privire la terenul respectiv. Nu înțelege susținerea recurentei reclamante cum că „nu avem pretenții de la R. S. cu privire la acest imobil"; atâta timp cât societatea înfaliment a fost chemată în judecată prin acțiunea introductivă, iar poziția recurentei a fost de respingere a excepției invocate de lichidator referitoare la lipsa calității procesuale pasive.
Atât timp cât în textul legii insolvenței - suspendă de drept toate acțiunilejudiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, este evident că textul menționat este de deplin aplicabil cauzei deduse judecății.
Relevant în acest context este că finalizarea acțiunii în constatare o reprezintă pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența sau inexistența unui drept relativ la un bun. Acțiunea provocatorie din speța de față presupune că reclamanta-recurentă ridică pretenții asupra dreptului debitoarei falite, tulburându-i grav exercițiul dreptului și provocând-o să-și valorifice pretențiile, urmând ca hotărârea să valorifice pretențiile unuia sau altuia.
Consideră că admiterea unei astfel de acțiuni ar avea implicații directe asupra patrimoniului debitoarei falite S. R. S., patrimoniu asupra căruia s-au purtat litigii soluționate în mod irevocabil de instanțele de judecată, litigii în care recurenta P. S. a fost parte, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
A. recursul, curtea reține următoarele:
1. Una din consecințele deschiderii procedurii de insolvență față de debitor este suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor față de averea debitorului sau pretenții față de bunurile din averea debitorului, precum și suspendarea procedurilor de executare silită contra averii debitorului (art. 36 și 37 din L. nr. 85/2006).
Conform dispozițiilor art. 36 din L. nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
2. În speță, instanța de fond a reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 36 din L. nr. 85/2006 și drept urmare a constat a fi suspendat de drept acțiunea formulată de reclamantă.
Așa cum a arătat reclamanta atât prin acțiunea introductivă cât și ulterior, chiar prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta debitoare în faliment (f. 15-16 dos. fond), a arătat fără echivoc faptul că obiectul și natura acțiunii este de constatare existenței dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat administrativ în B. mare, b-dul B. nr. 42 jud, M. în suprafață de
4758 mp, teren înscris în CF 16786 B. M. nr. top. 2723/(...)/(...)/1/1 și
2708/971, că în justificarea cadrului procesual definit de reclamant conform tuturor regulilor procedurale s-a avut în vedere că acesta a fost chemat în judecată și citat în cauză pentru opozabilitate și nu ca o persoană față de care se opune dreptul litigios.
Faptul că prin demersul judiciar al reclamantei s-ar dori afectarea patrimoniului debitoarei falite, prin diminuarea averii acesteia, nu concordă cu modul de concepție și fundamentare a acțiunii introductive, deoarece așa cum arată reclamanta imobilul ce face obiectul litigiului a ieșit din patrimoniul falitei în anul 2001, neavând pretenții proprii față de aceasta, ci doar provocarea SC T. SRL care neagă dreptul exhibat de reclamanta recurentă de a-și dovedi dreptul, sens în care a și calificat acțiunea ca fiind o acțiune în constatare, provocatorie.
De asemenea, Curtea reține că reclamanta a justificat introducerea acțiunii față de debitoarea falită pentru a se putea soluționa și executa apoi petitul privind întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului, cu efect de opozabilitate față de aceasta în condițiile prevăzute de L. nr. 7..
Față de cele ce preced, Curtea constată că obiectul acțiunii introductive nu se circumscrie sferei de incidență a normei consacrate de art. 36 din L. nr.
85/2006, motiv pentru care se va reține prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9
C.. că instanța de fond a reținut și aplicat greșit acest text de lege.
Dat fiind această constatare, Curtea urmează ca în temeiul art. 2441 rap. la art. 312 C. să admită recursul reclamantei și ca o consecință va casa încheierea civilă atacată și drept urmare va și trimite cauza la aceeași instanță de fond pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SRL B. M., împotriva încheierii civile f.n. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o casează și trimite cauza pentru continuarea judecății.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 martie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR,
D. M.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...). Jud.fond.Emil Costin
| ← Decizia comercială nr. 3511/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3546/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
