Decizia comercială nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 92/2011
Ședința publică de la 13 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. PRIN P. S. A., M. C.-N. PRIN P. S. A. împotriva sentinței comerciale nr. 1646/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata SC T. C. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
C. O. în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 4 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, conform argumentelor prezentate prin întâmpinare. R. faptul că termenul de prescripție se întrerupe printr-un act începător de executare, iar înștiințarea de plată emisă intimatei nu reprezintă nicidecum un act de executare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C.EA
Prin S. comercială nr. 1646 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. împotriva pârâtei SC T. C. S. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească părții reclamante suma de
60.310,64 lei cu titlu de chirie și majorări de întârziere datorate pentru perioada 26 mai 2006-26 octombrie 2006 (data încetării contractului).
S-au respins ca prescrise pretențiile solicitate pentru perioada începând cu februarie 2005 până în mai 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținuturmătoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 2 octombrie
2009, reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. au chemat-o în judecată pe pârâta SC T. C. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 228.833,24 lei reprezentând chirie restantă actualizată cu rata inflației în cuantum de
88.342 lei pentru perioada februarie 2005-26.10.206 și 140-491,24 lei majorări de întârziere pentru perioada aprilie 2005-(...), datorate în baza contractului de închiriere nr.2554/(...), la plata majorărilor de întârziere până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că între pârâtă și C. LOCAL
AL M. C.-N. s-a încheiat la data de (...) în baza HCL nr. 774/2004 contractul de închiriere nr.2544, având ca obiect exploatarea spațiului cu altă destinație situat în C.-N., str.Roosevelt nr.2, în suprafață totală de 233,61 mp, pentru desfășurarea activității de cafe-bar. La art.4 din contract s-a stabilit chiria indexată periodic cu rata oficială a inflației, chiria urmând a fi comunicată prin fișa de calcul, care face parte integrantă din contract, iar potrivit art.8, plata chiriei se face lunar până cel târziu la data de 20 a fiecărei luni pentru neplata precedentă, iar neplata chiriei atrage după sine aplicarea dobânzilor și a penalităților legale în vigoare pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi de întârziere lucrătoare aceleia când suma a devenit exigibilă.
Conform art.115 din Legea nr.210/(...) privind aprobarea OG nr.20/2005, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Art.IV al aceluiași act normativ prevede că, în toate actele normative în care se face referire la noțiunile de dobânzi și/sau penalități de întârziere aceste noțiuni se înlocuiesc cu noțiunea de majorări de întârziere.
S-a arătat că deși pârâta a fost somată de nenumărate ori în vederea achitării debitului restant datorat pentru spațiul în litigiu, aceasta nu s-a conformat obligațiilor contractuale, acumulând un debit restant de
228.833,24 lei, din care 88.342 lei cu titlu de chirie restantă și 140.491,24 lei majorări de întârziere. R. arată că au încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, prin invitarea pârâtei la conciliere directă prin adresa nr.85897/413/(...), iar la data de (...) pârâta s-a prezentat la concilierea directă și s-a angajat să achite sumele restante reprezentând chirie și rata inflației în termen de cel mult 45 de zile de la data încheierii procesului- verbal nr.1./(...). În ceea ce privește majorările de întârziere pârâta a solicitat un termen de grație și o reeșalonare, însă potrivit art.1 din OUG nr.26/2005 pentru recuperarea arieratelor bugetare nu se mai pot aproba eșalonări la plata datoriilor bugetare. Termenul de 45 de zile asumat de pârâtă a expirat în luna iulie 2009, dată la care pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată.
În drept, au fost invocate prevederile art.969 alin.1 C.civ., art.1073
C.civ., prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal și prevederile OG nr.92/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10 decembrie 2009 pârâta SC T. C. S. a solicitat respingerea cererii reclamanților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, invocând excepția necompetenței materiale a T.ui C. C., arătând că litigiul are un caracter civil, fiind în legătură cu locațiunea unui imobil. astfel, în doctrină s-a arătat că acele contracte care au ca obiect un imobil, chiar dacă sunt încheiate între doi comercianți, au caracter civil, sunt potrivit legii de natură eminamente civilă, iar nu comercială, chiar dacă sunt încheiate în scopul obținerii de profit. în consecință, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei C.-N..
Totodată, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în conformitate cu prevederile Codului fiscal creanțele bugetare provenite din impozite și taxe au un termen de prescripție de 5 ani, însă suma de bani solicitată de către reclamanți reprezintă chirie și nu impozitsau taxă, astfel că nu intră sub incidența prevederilor Codului fiscal, ci al Codului civil căruia i se aplică, cu unele excepții neaplicabile litigiului de față, o prescripție generală de 3 ani. Acțiunea reclamanților a fost promovată la data de 2 octombrie 2009, astfel că singura sumă neprescrisă la această dată este chiria aferentă lunii octombrie 2006, cu majorări și penalități, sumă pe care pârâta este de acord să o achite în măsura în care reclamanții o vor calcula corect.
În ceea ce privește faptul că prin procesul-verbal de conciliere administratorul pârâtei a recunoscut datoria la data de (...), s-a arătat că pentru datoria anterioară acestei date, termenul de prescripție era deja împlinit, astfel că recunoașterea neurmată de plată nu are valabilitate, având în vedere faptul că art. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege; odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii, iar art. 16 din același decret prevede că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Ori, odată termenul de prescripție fiind împlinit, o recunoaștere ulterioară nu mai are ce întrerupe, deci ea nu mai este valabilă decât în măsura în care este urmată de executare, caz în care sunt incidente prev. art.20 din același decret.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 15 ianuarie
2010, reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că potrivit art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958 republicat, prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare, iar potrivit art.17 întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. În cazul în care prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare. În speță, la actele dosarului se află înștiințarea de plată nr.1./(...), expediată la data de (...), producând astfel efectul întreruperii prescripției dreptului la acțiune începând cu această dată. Prin această înștiințare de plată s-a adus la cunoștința pârâtei că datorează suma de 209.723,51 lei.
S-a arătat că prin procesul-verbal de conciliere administratorul pârâtei
și-a însușit datoriile existente în sold la data de (...), angajându-se să le achite în termen de 45 de zile. U. acestei date pârâta a achitat suma de
12.000 lei prin chitanța seria MCJ nr.215609/(...). Susținerile pârâtei în sensul că termenul de prescripție al datoriilor era deja împlinit nu sunt concludente, reclamanții considerând că prin faptul că pârâta a plătit suma menționată aceasta a recunoscut datoria ca fiind valabilă.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica in data de (...) instanta a admis exceptia prescrierii extinctive a dreptului la actiune pentru pretentiile reprezentand chiria solicitata pentru perioada februarie 2005- mai 2006, sens in care , intemeiat pe aceasta exceptie, vor fi respinse aceste pretentii.In acest sens s-a retinut ca fiind intemeiata apararea paratei, respectiv ca odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii, iar o recunoaștere ulterioară implinirii termenului de prescriptie nu mai poate produce efecte de intrerupere a cursului prescriptiei deja implinite.
Prin scriptul depus la (...) partea reclamanta si-a precizat pretentiile pentru perioada 26 mai 2006-26 octombrie 2006, la suma de 60.310,64 lei (f.99).
Din aceste pretentii precizate parata a recunoscut ca datoreaza la plata suma de 50.847,2 lei, afirmand ca pozitia nr. 5 din cuprinsul situatiei de calcul anexata (f.100) se refera la chiria pe luna aprilie 2006 si este prescrisa, acesta fiind singurul motiv invocat , pentru care sustine ca nu ar datora si plata acestui debit .
Analizand aceasta aparare instanta a retinut ca este nefondata. Astfel, conform prevederilor contractuale, plata chiriei se face pana la data de 20 a lunii urmatoare, pentru luna in curs. Pretentiile precizate se regasesc in situatia de calcul anexata (f.100), raportat la perioada dedusa judecatii in urma admiterii exceptiei, respectiv pozitiile 6-11 inclusiv, totalizand
60.310,64 lei, iar la pozitia nr. 11 este facturata chiria aferenta lunii octombrie 2006, sens in care este vorba doar de o evidenta eroare intervenita in cuprinsul adresei partii reclamante (f.99).
Fata de cele de mai sus, nu se mai impune o analiza detailata a probelor administrate in cauza , fiind recunoscute pretentiile precizate, recunoastere care se coroboreaza cu starea de fapt si de drept care se desprinde din inscrisurile dosarului, astfel ca actiunea a fost admisa in parte, respectiv asa cum a si fost precizata.
In baza art. 969 c.civ. pârâta a fost obligata să plătească părții reclamante suma de 60.310,64 lei ,cu titlu de chirie și majorări de întârziere datorate pentru perioada 26 mai 2006-26 octombrie 2006 (data încetării contractului).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții C. LOCAL AL M.
C.-N. și M. C.-N. solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței, iar pe cale de consecință să se admită acțiunea așa cum a fostformulată, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivare s-a arătat că:
In fapt, prin actiunea civila, avand ca obiect pretentii, reclamantii C. local al muncipiului C.-N. si M. C.-N. au solicitat instantei de judecata ca prin sentinta ce o va pronunta sa oblige parata la plata sumei de 228.833,24 lei reprezentand chirie restanta actualizata cu rata inflatiei in cuantum de
88.342 lei ( pentru perioada februarie 2005-(...)) si 140.491,24 lei majorari de intarziere pentru perioada ( aprilie 2005-(...)), precum si obligarea paratei la plata majorarilor de intarziere pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata. Prin sentinta comerciala nr.1646/2010, pronuntata in dosarul mai sus rubricat, actiunea a fost admisa in parte, in sensul obligarii paratei la plata sumei de 60.310,64 lei cu titlu de chirie si majorari de intarziere aferente perioadei (...)-(...), respingand pretentiile aferente perioadei februarie
2005-mai 2006 ca prescrise.
Critica legalitatea sentintei avand in vedere urmatoarele considerente: In motivarea solutiei pronuntate, instanta de fond a retinut ca actiunea a fost promovata la data de (...), astfel ca singura suma neprescrisa este chiria aferenta lunii octombrie 2006, cu majorari si penlitati, suma pe care parata a fost de acord sa o achite in masura in care aceasta va fi calculata corect.
In ceea ce priveste faptul ca prin procesul verbal de conciliere administratorul paratei a recunoscut datoria la data de (...), s-a aratat ca pentru datoria anterioara acestei date, termenul de prescriptie era deja implinit, astfel ca instanta de judecata a considerat ca recunoasterea neurmata de plata nu are valabilitate.
S-a mai retinut ca o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesoriile.
Astfel, in sustinerea apelului invederează ca prescriptia a fost intrerupta prin plata efectuata cu chitanta nr.215609/(...). Potrivit disp. art. 16 din Decretul nr.167/1958, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in favoarea caruia curge prescriptia.
Potrivit disp.art. 17 al aceluiasi act normativ "Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o."
După întrerupere începe sa curgă o noua prescripție.
În cazul cînd prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe sa curgă cît timp hotărîrea de admitere a cererii nu a rămas definitiva sau, în cazul executării, pînă la îndeplinirea ultimului act de executare.
In speta, la actele dosarului se afla instiintarea de plata nr.1./(...), expediata la data de (...), producand astfel efectul intreruperii prescriptiei dreptului la actiune incepand cu aceasta data. Prin aceasta instiintare de plata s-a adus la cunostinta debitoarei ca datoreaza suma de 209.723,51 lei
In alta ordine de idei, aduce la cunostinta instantei ca prin procesul verbal de conciliere, administratorul societatii debitoare si-a insusit datoriile existente in sold la data de (...), angajandu-se sa le achite in termen de 45 de zile.
U. acestei date societatea a achitat suma de 12.000 lei prin chitanta seria MCJ nr.215609/(...). Prin faptul ca societatea debitoare a platit suma mai sus mentionata considera ca a recunoscut datoria ca fiind valabila.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului si modificarea in parte a sentintei, iar pe cale de consecinta sa se admită actiunea asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul apel
Pârâta intimată SC T. C. S. C.-N. a formulat întâmpinare la apelul formulat de catre C. Local C., apel ce solicita a-l respinge ca neintemeiat, mentinind sentinta instantei de fond ca fiind temeinica si legala.
Prin motivele de apel, apelanta critica sentinta atacata sustinind ca in mod nelegal instanta de fond a retinut ca pretentiile de la intimat ale apelantei privind plata chiriei pe perioada februarie 2005 - mai 2006 sint prescrise. Astfel, se sustine faptul ca intimatul a recunoscut datoria si acest lucru ar fi intrerupt termenul de prescriptie, de la data recunoasterii curgind un nou termen de prescriptie. Cu privire la acesta sustinere arata ca apelanta are dreptate din punct de vedere juridic, numai ca acest text de lege nu este aplicabil in actiunea de fata. Si sustine acest lucru deoarece prin procesul verbal de conciliere administratorul firmei a recunoscut datoria la data de (...), astfel ca, pentru datoria anterioara acestei date, termenul de prescriptie era deja implinit, iar recunoasterea nu are valabilitate - avind in vedere faptul ca art.l si 2 din decretul 167/1958 prevede (1) Dreptul la actiune, avind un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
(2) Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesorii, iar art. 16 din acelasi decret prevede ca (1) Prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. Ori, odata termenul de prescriptie fiind implinit, o recunoastere ulterioara nu mai are ce intrerupe deci ea nu mai e valabila.
In ceea ce priveste sustinerea ca prescriptia a fost intrerupta prin instiintarea de plata trimisa de catre apelant la data de (...) sub nr.1., arata ca prescriptia se intrerupe in conf. cu art. 16 lit.c printr-un act incepator de executare, numai ca instiintarea de plata nu este nicidecum un act incepator de executare. Un asemenea act ar fi de pilda emiterea unei somatii de plata de catre executorul judecatoresc in cadrul executarii silite in baza unui titlu executoriu, ceea ce in dosarul nostru nu este nici pe departe cazul.
Asupra cauzei de față curtea constată următoarele
Prin actiunea civila, avand ca obiect pretentii, reclamantii C. local al muncipiului C.-N. si M. C.-N. au solicitat instantei de judecata ca prin sentinta ce o va pronunta sa oblige parata la plata sumei de 228.833,24 lei reprezentand chirie restanta actualizata cu rata inflatiei in cuantum de
88.342 lei (pentru perioada februarie 2005-(...)) si 140.491,24 lei majorari de intarziere pentru perioada (aprilie 2005-(...)), precum si obligarea paratei la plata majorarilor de intarziere pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata. Prin S. comercială nr. 1646 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. împotriva pârâtei SC T. C. S. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească părții reclamante suma de
60.310,64 lei cu titlu de chirie și majorări de întârziere datorate pentru perioada 26 mai 2006-26 octombrie 2006 (data încetării contractului).
S-au respins ca prescrise pretențiile solicitate pentru perioada începând cu februarie 2005 până în mai 2006. In acest sens s-a retinut ca fiind intemeiata apararea paratei, respectiv ca odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii, iar o recunoaștere ulterioară implinirii termenului de prescriptie nu mai poate produce efecte de intrerupere a cursului prescriptiei deja implinite.
C.ea apreciaza ca fiind gresita solutia primei instante in ce priveste respingerea ca prescrise a pretențiilor solicitate pentru perioada începând cu februarie 2005 până în mai 2006. Recunoașterea unei creanțe ulterior împlinirii termenului de prescripție naște un nou drept la acțiune al creditorului tocmai în baza recunoașterii făcute de către debitorul care a ieșit din pasivitate. Prin urmare procesul verbal de conciliere nr 1. din (...) este un act prin care un nou termen de prescripție începe să curgă în favoarea debitorului, ori cum până la data sesizării instanței acest nou termen nu s-a împlinit soluția respingerii ca prescrise a pretențiilor solicitate pentru perioada începând cu februarie 2005 până în mai 2006 nu este corectă.
Față de cele ce preced potrivit art 296 cod pr civ va admite apelul declarat de C. LOCAL C.-N. și M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1646 din
(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o schimbă în parte, în sensul că va admite în întregime acțiunea formulată de reclamanții C. LOCAL C.-N. și M. C.-N. și va obliga pârâta SC T. C. S. să plătească suma de
228.833,24 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de C. LOCAL C.-N. și M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1646 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C.,pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în întregime acțiunea formulată de reclamanții C. LOCAL C.-N. și M. C.-N. și obligă pârâta SC T.
C. S. să plătească suma de 228.833,24 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte,
S. Al H.
Judecător,
G.-A. N.
Grefier, A. B.
}
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
7 ex./(...)
Jud.fond: D.-M. D.
| ← Decizia comercială nr. 2484/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2011/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
