Decizia comercială nr. 146/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 146/2011
Ședința 07 S. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC C. B. T. S. împotriva sentinței comerciale nr. 2412 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T. C. C., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect - constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de
12 lei, achitată cu chitanța nr. 731003275 din data de (...), aflată la fila 12 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...), intimatul C. Local al M. C.-N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și art. 7208 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind pricina în stare de judecată, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința comercială nr. 2412 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S. C. B. T. S. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată la 10 noiembrie 2010 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei acțiuni în favoarea T. C. C.. Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. C. la data de 7 decembrie 2010. La (...), pârâtul-reclamant reconvențional C. LOCAL AL M. C.-N. și reclamantul reconvențional M. C.-N. au depus la dosar cerere reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională S. C. B. T. S., prin care au solicitat tribunalului, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea reclamantei-pârâtă reconventională la plata sumei de 396.735,91 lei, compusă din 10.080,19 lei chirie actualizata aferenta lunii iunie 2009 si 386.655,72 lei taxa de ocupare abuziva a imobilului aferenta perioadei iulie 2009-decembrie 2010, cu majorări de intarziere, și la plata majorărilor deintarziere aferente debitului pana la data plații efective, cu cheltuieli de judecată. La (...), reclamanta SC C. B. T. S. a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea capetelor de cerere formulate prin completarea la cererea de chemare în judecată. La termenul de judecată din (...), tribunalul a admis excepția nelegalei timbrări a petitelor 1 și 2 din completarea la acțiune formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., și în consecință a anulat petitele 1 și 2 din completarea la acțiune. La (...), reclamanta-pârâtă reconvențională SC C. B. T. S. a depus la dosar prin întâmpinarea la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, solicitând anularea cererii reconvenționale ca netimbrată. În motivarea excepției, reclamanta-pârâtă reconvențională a arătat, în esență, că pretențiile pârâtului-reclamant reconvențional își au izvorul în neîndeplinirea de către ea a obligației de plata a chiriei lunare pentru imobilul restituit fostului proprietar, sume ce nu pot fi incluse în categoria veniturilor publice. La termenul de judecată din (...), tribunalul a respins excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale, invocată de către reclamanta-pârâtă reconvențională, și a dispus disjungerea cererii reconvenționale. Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele: Între reclamanta S. C. B. T. S., în calitate de locatară, și pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., în calitate de locator, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2024/(...) pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință situate pe str. U. nr. 3, având ca obiect închirierea imobilului situat în mun. C.- N., str. U. nr. 3, în suprafață totală de 268,36 mp, pe o perioadă de 5 ani, începând din (...) și până la (...). Contractul a fost încheiat în formă scrisă și însușit de ambele părți prin semnătură necontestată, iar de către pârât și prin ștampilă, având astfel valoare probatorie conform dispozițiilor art. 46 Cod com. Prin art. 4 din contract, părțile au stabilit că „chiria lunară pentru folosirea suprafețelor închiriate este cea stabilită prin acte normative ale Guvernului, Parlamentului și Hotărârii C.ui Local";, chiria stabilită indexându-se „periodic și succesiv cu rata oficială a inflației";. Potrivit art. 5. din contract, „la începutul fiecărui an, sau ori de câte ori locatorul o consideră necesar, chiria de bază se modifică";, chiria fiind comunicată, conform art. 6, „prin fișa de calcul care face parte integrantă din contractul de închiriere și se consideră însușită după semnare de către locatar";. Părțile au convenit totodată, prin art. 7 din contract, că „neacceptarea noii chirii lunare pentru situația de la art. 5, în cel mult 15 zile de la comunicare de către locatar determină încetarea contractului ."; Analizând clauzele cuprinse în art. 5 și 7 din contract, tribunalul a constatat că nu se poate reține caracterul abuziv al acestora, raportat la posibilitatea pârâtului de a modifica unilateral cuantumul chiriei. Astfel, reclamanta S. C. B. T. S. are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 Cod com., fiind o societate comercială. Față de această împrejurare, reclamanta nu se bucură de protecția oferită de prevederile L. nr. 1. privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, acest act normativ fiind menit să ofere protecție consumatorilor în raporturile acestora cu comercianții, iar nu și comercianților în raporturile comerciale în care se implică aceștia. În acest sens, art. 2 din Legea nr. 1. prevede că în sensul acestei legi, „prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care încheie un contract în afară activității lor autorizate, profesionale sau comerciale";, iar „prin comerciant se înțelege orice persoana fizicasau juridică ce încheie un contract în cadrul unei activități autorizate, comerciale sau profesionale";. Prevederile L. nr. 1. privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, fiind de excepție, sunt de strictă interpretare, iar aplicarea lor nu poate fi extinsă și altor situații nereglementate în cuprinsul acestora. Reclamanta a invocat ca motiv de nulitate faptul că clauza contestată este o „clauză abuzivă, potestativă, care ascunde posibilitatea pârâtului de a modifica unilateral cuantumul chiriei";. Raportat la caracterul potestativ al clauzei, în sensul că pârâtul are posibilitatea de a modifica unilateral cuantumul chiriei, astfel că acest cuantum al chiriei depinde doar de voința uneia dintre părțile contractante, tribunalul a constatat că stipularea unei astfel de clauze contractuale nu este prohibită de lege. D. asumarea unei obligații sub condiție suspensivă pur potestativă din partea celui care se obligă atrage sancțiunea nulității, echivalând cu lipsa intenției debitorului de a se obliga, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 1010 Cod civ. În speță nu sunt întrunite însă condițiile art. 1010 Cod civ., întrucât nici reclamanta și nici pârâtul nu și-au asumat vreo obligație sub condiție suspensivă pur potestativă, cum ar fi fost cazul dacă s-ar fi prevăzut că reclamanta va plăti chiria dacă va vrea. Dimpotrivă, atât reclamanta, cât și pârâtul și-au asumat obligații ferme, neafectate de vreo condiție, ca modalitate a actului juridic. Faptul că reclamanta și-a exprimat acordul în sensul ca cuantumul chiriei să poată fi modificat în mod unilateral de către pârât nu poate conduce la concluzia lipsei intenției vreuneia dintre părțile contractante de a se obliga, ci se subsumează principiului libertății de voință în materia contractelor. Voința juridică, acordul de voință al părților, ce stă la baza contractului, trebuie să respecte legile ce privesc ordinea publică, în acest sens fiind prevederile art. 5 Cod civ., conform cărora „nu se poate deroga, prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri";. În cauză nu se poate reține, totodată, întrunirea condițiilor prevederilor art. 966 și 968 Cod civ., conform cărora „obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect";, și respectiv „. este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice";. Astfel, dispozițiile art. 967 Cod civ. prevăd prezumția de valabilitate și de existență a cauzei, sarcina probei în sens contrar revenind prin urmare reclamantei. În acest sens, tribunalul a reținut că nu poate conduce la concluzia nulității cauzei contractului de închiriere împrejurarea că acesta părțile au convenit în mod expres ca locatorul să poată modifica unilateral cuantumul chiriei, cu consecința ca în cazul neacceptării chiriei astfel stabilite contractul să înceteze, de vreme ce clauza prevăzută în acest sens nu este însoțită de stabilirea vreunei obligații pentru reclamantă de a despăgubi în vreun fel pe pârât pentru încetarea contractului intervenită ca urmare a neacceptării noului cuantum al chiriei, modificat unilateral de către pârât. Totodată, motivul de nulitate invocat nu se subsumează nici vreunui viciu de consimțământ sau vreunuia dintre cazurile de nulitate virtuală care să rezulte din modul de reglementare a condițiilor de validitate a actului juridic civil. Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S. C. B. T. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S. "C. B. T." S. C. N. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelante în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. În motivare s-a arătat că: Temeiul de drept retinut de catre instanta fondului nu a fost indicat de catre reclamanta apelantă. Temeiul de drept apreciat din oficiu de către instanța de judecata ca fiind incident în speță nu poate fi interpretat in sensul arătat de către aceasta întrucât acest lucru ar însemna că în raporturile comerciale nu există clauze abuzive. Or, reclamanta apelantă tocmai de acest lucru s-a plâns instantei. Legea 1. transpune prevederile Directivei C.ui 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. Or, noi ne aflăm în fata unui contract de locatiune care vizează închirierea unui spațiu cu altă destinație în vederea desfășurării unei activități comerciale, iar acest contract de închiriere conține o clauză abuzivă asupra căreia instanța de judecată a fost chemată a se pronunța. Directiva C.ui 93/13/CEE definește notiunile de "conditii inechitabile; consumator; vanzator sau furnizor, etc. Astfel, se arată că o condiție contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, in contradictie cu condiția de buna credință, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor care decurg din contract. Se consideră intotdeauna că o conditie care nu s-a negociat individual este apreciată ca fiind redactată in prealabil, iar, din acest motiv, reclamanta apelantă nu a avut posibilitatea de a influenta continutul conditiei, in special in cazul acestor contracte standard- redactate de primarie - formulate in avans. In jurisprudenta sa, Curtea de J. a C. E. s-a pronuntat in repetate randuri asupra interpretarii Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (H. pronuntata la data de (...) in cauza Ocean o Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero Curtea de J., H. pronuntata la (...) in cauza Elisa M. M.taza Claro c. Centro Movil Milenium SL, H. Curtii de J. din data de 4 iunie 2009 pronuntata in cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet Sustikne Gy6rfi). Legat de incidenta disp. arte 4 din Legea 1., urmează a fi retinut urmatoarele: Potrivit art. 1 alin. 3 din se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive. Potrivit art. 4 alin. 1 o clauza contractuală care nu a fost negociată direct va fi considerată abuzivă dacă, prin ea insasi sau impreună cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei- credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. La alin. 2 se arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. In speța noastră, contractul incheiat de părti este unul preformulat, standard, iar eventualele diferențe dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu comercianții , ci particularităților fiecărui comerciant in parte. Contractul obiect al prezentei spețe si clauzele lui nu au fost negociate de către părti, astfel încât, clauza abuzivă strecurată în cuprinsul ei trebuie înlăturată. Clauza contractuală înscrisă la art. 5 din contract potrivit căreia la începutul fiecărui an, sau ori de câte ori locatorul o consideră necesar, chiria de bază se modifică, coroborat cu efectele produse de această clauză înscrise la art. 7 din același contract potrivit cărora, neacceptarea noii chirii lunare pentru situația de la art. 5 în cel mult 15 zile de la comunicare de către locatar determină încetarea contractului"este nulă absolută, reprezentând o clauză abuzivă, dă posibilitatea pârâtului de a modifica unilateral cuantumul chiriei or de câte ori dorește. Împrejurările obiective de modificare a cuantumului chiriei au fost prevăzute distinct, la art. 4 potrivit căruia" Chiria lunară pentru folosirea suprafetelor închiriate este cea stabilita prin acte normative ale Guvernului, Parlamentului și Hotărârii C.ui Local. Chiria stabilită se indexează periodic și succesiv cu rata oficială a inflației" Deși clauza prevăzută la art. 5 a fost inserată în cuprinsul contractului de închiriere (contract acceptat de reclamanta societate prin semnătură) această clauză este nulă absolut, deoarece dă dreptul doar uneia dintre părți de a modifica unilateral contractul, de a modifica întinderea prestatiei celeilalte părți, în mod abuziv, după propria sa voință, subiectiv, în absenta unor împrejurări obiective. Intimatul C. Local al municipiului C.-N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de către SC C. B. T. S. Analizând apelul declarat, Curtea constată următoarele: Între reclamanta S. C. B. T. S., în calitate de locatară, și pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., în calitate de locator, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2024/(...) pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință situate pe str. U. nr. 3, având ca obiect închirierea imobilului situat în mun. C.- N., str. U. nr. 3, în suprafață totală de 268,36 mp, pe o perioadă de 5 ani, începând din (...) și până la (...). Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.(...), reclamanta a solicitat instanței de judecată să constatate nulitatea absolută partială a acestui contract, cu privire la clauza înscrisă la art. 5, potrivit căreia "La inceputul fiecărui an, sau ori de câte ori locatorul o consideră necesar, chiria de bază se modifică" coroborat cu efectele produse de această clauză înscrise la art. 7 din acelasi contract potrivit cărora "neacceptarea noii chirii lunare pentru situația de la art. 5 în cel mult 15 zile de la comunicare de către locatar determină încetarea contractului" Judecătoria Cluj-Napoca investită cu soluționarea cauzei a declinat competenta de soluționare în favoarea T. C., apreciind că această cauză are caracterul unui litigiu comercial, reclamanta având calitatea de comerciant. T. comercial C., apreciind că are competența materială în soluționarea cauzei, a respins cererea de chemare în judecată argumentând, printre altele, că prevederile L. nr.1. privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori nu sunt incidente în speță. O primă chestiune care trebuie remarcată de Curte în legătură cu modul în care au fost expuse motivele de nelegalitate constă în împrejurarea că, deși apelanta reproșează tribunalului faptul că ar fi schimbat temeiul de drept al acțiunii, fără ca el să fi fost în mod expres indicat, totuși, întreaga apărare din apel se centrează pe ideea incidenței prevederilor L. nr. 1. în cauză. Așa fiind, dacă totuși s-ar valida aceste afirmații, s-ar ajunge în situația în care s-ar analiza cererea de chemare în judecată din perspectiva unui alt temei decât cel invocat la fond, ceea ce este prohibit de prev. art. 294 C.pr.civ. De altfel, din modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, precum și din cuprinsul motivelor de apel, rezultă că intenția reală a reclamantei a fost, totuși,aceea de a se prevala de dispozițiile referitoare la protecția consumatorilor, astfel încât, din această perspectivă, analiza făcută de tribunal nu este în măsură să îi producă vreun prejudiciu. În ceea ce privește fondul problemei, Curtea constată că art. 2 din Legea nr. 1. prevede că în sensul acestei legi, „prin consumator se înțelege orice persoanafizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care încheie un contract în afară activității lor autorizate, profesionale sau comerciale";, iar „prin comerciant seînțelege orice persoana fizica sau juridică ce încheie un contract în cadrul unei activități autorizate, comerciale sau profesionale";. Or, din simpla lectură a acestui text legal rezultă că sunt neavenite susținerile conform cărora Legea nr.1. privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, care transpune prevederile Directivei C.ui 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, ii conferă reclamantei, în calitate de comerciant și în exercițiul comerțului său, protecție fata de stipularea unor clauze abuzive de catre alți comercianți. Intrucât apelanta-reclamanta SC C. B. T. S. are calitatea de comerciant, conform art. 7 din Cod C., in mod corect a dispus instanta de fond ca aceasta nu se bucura de protectia oferita de prevederile L. nr.1. privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, prevederi care sunt de stricta interpretare, acest act fiind menit sa ofere protectie consumatorilor in raporturile acestora cu comercianții, iar nu si comercianților in raporturile comerciale în care se implică. Apelanta-reclamanta mai sustine ca modificarea unilaterala a contractului de inchiriere prin clauza potrivit careia " la inceputul fiecarui an, sau ori de câte ori locatorul o considera necesar, chiria de baza se modifica" contravine caracterului bilateral si sinalagmatic al contractului de inchiriere si mai ales faptului ca, chiria fiind stabilita de parti, negociata de acestea, nu poate fi modificata unilateral de nici una din părți. În mod corect arată intimatul prin întâmpinare faptul că aceste susținerile nu pot fi validate, având in vedere ca, contractul de inchiriere nr.2024/(...) a fost valabil incheiat de partile contractante, iar drepturile si obligatiile ce decurg din acest contract au fost asumate de catre apelanta-reclamanta prin semnare și însușire, existând astfel un temei contractual pentru modificarea unilaterală a cuantumului chiriei. Corect a statuat instanta de fond ca acordul de vointa al partilor , ce sta la baza contractului, trebuie sa respecte legile ce privesc ordinea publica, in acest sens fiind prevederile art.5 Cod Civil, conform carora "nu se poate deroga, prin conventii sau dispozitii particulare, de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri". Or, această condiție este îndeplinită în cauză, întrucât clauzele contractuale prevăzute la art.4 si art.5 sunt legale, atâta timp cat nu se aduce atingere legilor ce interesează ordinea publica și bunele moravuri, ele fiind expresia libertății contractuale. În plus, Curtea ia act și de faptul că, chiar în lipsa indicării unui temei de drept explicit în cuprinsul acțiunii, analiza primei instanțe este una exhaustivă, în condițiile în care s-a statuat în mod corect și cu privire la împrejurarea că în speță nu poate fi incidentă nicio cauză de nulitate absolută, derivând din încălcarea prev. art. 1010 și 967, 968 C.civil, iar din această perspectivă nu au fost formulate critici prin cererea de apel. Pentru toate considerentele expuse mai sus, în baza prev. art. 296 C.pr.civ., se va dispune respingerea apelului formulat de catre apelelanta- reclamanta SC C. B. T. S. si mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinică si legală. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge apelul declarat de SC C. B. T. S. împotriva sentinței civile nr. 2412 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și irevocabilă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 5 ex./(...) Jud.fond: Voichița-L. O.
| ← Decizia comercială nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3550/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
